437 matches
-
Ce păcat că încă nu poate să vorbească, m-am gândit cu regret. Altfel aș fi pus-o să-mi povestească în cele mai mici detalii cum e să fii ținută în brațe de Adam. Am stat acolo, lenevind la taclale, în timp ce valurile de oameni, cu nivelul glicemiei fluctuant, se învârteau, venea și plecau în jurul nostru. Adam, Kate și eu eram o oază de calm în mijlocul haosului din Dublin. De parcă noi trei am fi existat în propria noastră lume. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dintr-odată? am zis agitată. — Ciudat, a repetat el gânditor, cu o voce gravă, privind în jur prin restaurant de parcă ar fi cerut ajutorul unui public nevăzut. Zice că sunt ciudat. Replica asta venea din partea unui bărbat care stătea la taclale cu persoane care nu erau acolo. Păi, ești, am insistat eu. Realitatea era că devenea din ce în ce mai ciudat. —Eu n-am spus decât că aveam nevoie de tine și... — Am auzit ce-ai spus, m-a întrerupt el furios, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întors pe tocurile mele înalte și sexy și am încercat să mărșăluiesc cu hotărâre de-a lungul culoarului de la plecări. Nu era ușor să mă deplasez cu hotărâre în timp ce mă loveam de tot felul de oameni relaxați, care stăteau la taclale înconjurați de valize și genți, odihnindu-și coatele pe cărucioare ca și cum n-ar fi avut nici un motiv să se grăbească. De parcă nu s-ar fi aflat într-un aeroport și nimeni n-ar fi trebuit să se urce în vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de praf. Parcă o răscolise cineva cu un cuțit uriaș. M-am repezit la intrare, pe treptele pe care le cunoșteam cu ochii închiși. Călcam pe moloz. Înăuntru, bucăți compacte de zidărie, înfipte în parchet. Camera în care stătusem la taclale cu doar câteva ore în urmă plutea într-un amestec de praf și lumină. Nu găseam nimic, nici mobila, nici vinul, nici calculatorul. Doar aerul rece, învârtind particolele dimineții. La un moment dat, praful s-a mișcat și din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în socoteala lor, ar fi taxați de către aceștia de trădători de patrie s. a. m. d. Noi credem din contra că la înființarea nouălor dieceze considerații politice ungurești nu trebuie să joace nici un rol. [4 octombrie 1881] LITERATURĂ POPULARĂ. PALAVRE, ANECDOTE, TACLALE Ș. A. Nu e popor care să fi intrat în contact cu românul fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdotele populare în cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii; asupra țiganilor există o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că i-am promis s-o transfer pe soție de la bibliotecă la cabinetul de științe sociale, c-acolo nu-i salahoria pe care-o îndură și, în plus, salarizarea-i aproape dublă și-ar sta mai mult la cafele și taclale. Acum, dacă mai află și întâmplarea asta, cu raglanul, capătă un nou pretext să-și pornească melița asupra mea... Și lumea, și colegii, și, poate, și tu, Ienceanule mă crezi în culmea fericirii că am casă în Iași și soacră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Florin. Avea năsucul și gura mamei. Dar culoarea feței și părul negru; ochii și sprâncenele erau ale tăticului. Coana Zitta era fericită și ea. Devenea bunică. Avea mai mult de lucru. Mergea mai rar în oraș. Stătea mai rar la taclale cu vecinele. Îl trimitea, în schimb, mai des la cumpărături pe Costel. Dar era mândru c-a devenit bunic și el. Cel de-al doilea eveniment la care Bițu s-a gândit mai puțin s-a întâmplat în vara lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la balcon era întredeschisă, cu perdeaua lungă pînă în podea fluturînd ușor în vîntul umed. Dincolo de perdea, baba se învîrtea prin cameră, făcînd curățenie înarmată cu o mătură și un făraș. La ora asta n-avea program de stat la taclale cu alte babe, pe banca de la intrarea în scară. Marcu a așteptat pînă ce baba a dispărut într-o altă încăpere și atunci a țîșnit sub o masă acoperită de un lințou lung și înflorat, tocmai la timp pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bine informat. Aveai impresia că este acolo de o veșnicie și nici nu puteai să-ți imaginezi primăria fără el. Aproape săptămânal avea discuții lungi cu șefii care veneau uneori, când eram plecată pe teren, special pentru a sta la taclale cu el despre toți și despre toate. Le raporta tot ce se întâmplă în primărie. Își iubea șefii și avea un soi de devotament pe care puțini oameni îl au. Era aproape imposibil să nu-l placi. Nu mințea decât
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Curții. Doctorul Miyake a fost o cunoștință de-a tatălui meu și mama era încântată. Aveam impresia că îi făcea plăcere chiar și felul lui brutal de a fi și de a vorbi. Fiind cunoștințe vechi, au stat, liniștiți, la taclale. M-am dus la bucătărie să pregătesc o budincă. Consultația se terminase când am intrat în cameră. Doctorul, cu stetoscopul atârnându-i de gât ca un colier, s-a ghemuit într-un scaun. — Oameni ca mine mănâncă la prânz tăieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
S-a întâmplat ceva? Mi-a vorbit mie, pentru că nu voia să-l dojenească pe el în nici una din circumstanțele în care își putea permite să mă blameze pe mine, substitutul lui. — Nu, m-am îmbrăcat și mai stăteam la taclale, i-a spus Simon. Avem timp - de ce atâta grabă? Oricum, nu trebuia să vii, puteai să mă suni. Hai, scumpo, nu e cazul să ai emoții; ești frumoasă și totul o să iasă perfect. Asta dacă am eu grijă. Acuma, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și tequila, și-am invitat-o să mi se alăture. M-a refuzat. Cu regret, mi-a spus: Ce mi-ar plăcea să vin. Și poate că o să mă hotărăsc într-una din zile. Mi-ar plăcea să stam la taclale. Dar știi că trebuie să ne mutăm din Carlos Quinto. Nu știam, și înainte să pot afla de ce, slăbănogul de Oliver a apărut ridicându-și picioarele să nu calce florile, cu gleznele lui de cal îmbrăcate în ciorapi de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ei da, sunt un ticălos! a spus el, ridicându-se în dogoarea saunei și înnodându-și mai bine prosopul. Nu a fost intenția mea să îți rănesc sentimentele. La naiba! Dacă asta am reușit să fac cât am stat la taclale, te rog să mă ierți. Văd bine că ești foarte, foarte îndrăgostit. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru sentimentele tale nobile. Și pleci curând pe mare, iar pericolul precum și despărțirea de iubită ți-a stârnit cele mai puternice emoții în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca un taur, îmbrăcat parțial în livrea de șofer: un costum de serj negru, fără șapcă. A străbătut agale și nonșalant, ca să nu spun insolent, cei câțiva pași până la intersecția în care dirija atotputernicul polițist. Cei doi au rămas la taclale un timp infinit. (Am auzit-o pe doamna de onoare scoțând un geamăt în spatele meu.) Apoi, pe neașteptate, cei doi participanți la convorbire au izbucnit în hohote de râs homerice, de parcă până atunci nu discutaseră de-adevăratelea, ci își povestiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
reamintesc: " Creația este cea mai eficace școală a răbdării și a lucidității". Acceptarea de către tine a acestui spectacol anulează răbdarea, iar vodca..., fă cum vrei, treaba ta!, mă tem c-ar scădea din luciditate. Nu crede că-s pus pe taclale acum; sînt doar trist, i-am spus-o și președintelui; sîntem un oraș de munte, frumos, ospitalier; dar nota bene! riscăm să rămînem mereu la condiția vulgară de provincie. Tu ești novice; eu îs mai bătrîn în astea: pentru ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
birou să dea de capătul unei inadvertențe între două tehnologii similare. Intrînd în acel birou, Haralamb, directorul, a lăsat ușa deschisă și a început să strige că ce-i acolo, cafenea ?, afară!, în instalații, cadrele tehnice în mijlocul producției nu la taclale!, și i-a avertizat că la viitoarea refacere a schemei de personal va avea el grijă, ceea ce, dealtfel, acum vreo lună, s-a și întîmplat. Numai că, între timp, mulți dintre cei tineri, speriați, și-au luat transferul. E drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un pas, măsurîndu-l îndelung cu privirea încruntată. Să știi că pentru împrumutarea unui sudor, dacă așa o fi, unor lucrări externe, are cine răspunde. Și te rog să nu-mi mai întorci vorbele! Nu-s colega dumitale de cafea și taclale, clar? În scaunul lui, din care doar s-a săltat puțin cînd a intrat femeia, Mihai pare că s-a făcut mai mic, prins între focurile celor doi. Vlad, pus la punct de secretară, tace, roșu tot, cu privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu eram cine știe ce expert În materie de televiziune, dar tot m-am prins că ăsta era un refuz. M-au cuprins gândurile negre, Încercând să-mi dau seama dacă ea și Leggo erau Împreună. Avusesem tentative de a sta la taclale cu el ceva mai devreme, dar era prea aerian ca să-mi dea replica. M-am Întrebat dacă nu cumva era unul dintre acei bărbați care, decât să ia ei ințiativa, preferă să fie pocniți cu o bâtă În cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prânzului, oră la care e mare aglomerație. Sunt și înotători de seară, chiar mulți dintre cei care s-au scăldat dimineața. Persoanele fără slujbe, adică gospodinele și mamele cu copii vin la ore mai puțin aglomerate și se așază la taclale. Înotăm în toate anotimpurile. Baia Exterioară, puternic iluminată după căderea întunericului, are un farmec cu totul special în timpul iernii, când alergăm din cabine, dezbrăcați, străbătând o scurtă pârtie de gheață sau zăpadă și plonjăm în apa caldă, peste care planează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
buzele liposucționate, cu clepsidra aia 115-40-65 de Katty Kathy care e ea, cu machiajul de zână bună, my fair lady, Pygmalion cum altul nu e, fratele meu întors din morți, Brandy Alexander e foarte interesată de chirurgia plastică. Și viceversa. Taclale de baie. Brandy e încă întinsă pe gresia rece, sus în vârful lui Capitol Hill din Seattle. Domnul Parker a venit și s-a dus. Numai Brandy și cu mine toată după-amiaza. Eu încă șed pe capacul unei uriașe cochilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
totul nu e decât o descărcare. Manus închidea ochii săi de-un albastru electric și răsucea încet capul, așa, dintr-o parte în alta, și înghițea. Și, Da, îi ziceam lui Manus. Îmi venise exact când îi venise și lui. Taclale de pat. Aproape întotdeauna îți spui că iubești pe cineva, când de fapt numai te folosești de el. Asta-i doar o iubire de suprafață. Sari la Brandy pe pardoseala băii, spunând: — Sofonda și Vivienne și Kitty erau toate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
exact cum arătam eu mai demult. Manus e încă așa îndrăgostit de Brandy că ar urma-o pretutindeni, chiar dacă nu e sigur de ce. Tot ce-ar trebui să fac e s-o pun pe Brandy ciufulită în fața puștii lui Evie. Taclale de baie. Jacheta de la costumul lui Brandy cu talia ei așa igienică și mâneci trei sferturi stil mod e încă împăturită pe dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dom’ Primar pe strada noastră, ca să nu uităm cumva să-l votăm? Ne va supraânălța blocul, îl va revopsi ori va demara proiectul indispensabil al unei arteziane colorate, în parcare? VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Vești despre mine Am stat la taclale cu oarecare vreme în urmă cu cea mai bună prietenă din timpul facultății: spre norocul nostru suntem la fel ca odinioară (de douăzeci și cinci de ani suntem așa) și prietenia noastră continuă să funcționeze, deși ne întâlnim rar. Ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
căpitan cu ordin de serviciu să-i facă un comision, prilej cu care o să-și petreacă și el Revelionul acasă. E un tip subțire, blond, pare un tip onest, de treabă. Se vede cum toată reticența lui inițială, stînd la taclale În compartiment (interlocutorul lui e un tip Îmbrăcat ciudat, cu o sprînceană rasă În care se vede o cicatrice urîtă și niște resturi de vînătăi sub ochi), dispare cînd Îi relatez În cuvinte puține și bine alese povestea mea. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era altul decât cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, câteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vânt nefericit de noiembrie, câteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum în sufragerie, întins, drept, cu mâinile pe piept, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]