690 matches
-
din culise". Să fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia oricărui membru al confreriei în cauză. Ex-premierul vădește, cu toate acestea, un avantaj explicitat prin aceeași referință similiteologică: "Măcar Radu
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
din culise". Să fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia oricărui membru al confreriei în cauză. Ex-premierul vădește, cu toate acestea, un avantaj explicitat prin aceeași referință similiteologică: "Măcar Radu
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
administrație românească îi permite mătușii autorului ("nu-i voi mai spune de-acum încolo tiotea!") să-i facă maică-sei, la un an după deces, cuvenita slujbă funerară. Memorialistul devine elev al liceului din Orhei, unde colegii se grupează în două tagme opuse: "Cei ce se refugiaseră Ťîn regatť, cu părinții, la venirea rușilor, formau gașca nobilă. A doua era a celor care rămăseseră sub ocupație", stîrnind astfel semne de întrebare și hrănind suspiciuni. Pentru aceeași "vină", unii funcționari publici sînt sancționați
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
ascund de fapt o mare vocație. Apoi, numai un spirit însuflețit de un umor negru îl poate numi pe Bataille gînditor. În plus, trebuie să ai o înclinație de-a dreptul morbidă pentru verdicte sarcastice ca să-l poți așeza în tagma filozofilor. A fost mai curînd un insurgent a cărui stofă n-a putut să țină pasul cu propriile ambiții culturale. Pe scurt, a vrut mai mult decît putea. Un partizan fără recunoaștere oficială care s-a răzbunat pe contemporani scriind
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
pe Bataille, căci ne-ar trebui prea multă poftă de umor absurd, nu ne rămîne decît să-l așezăm în rîndul literaților cu veleități meditative. Cel mult, dintr-un scrupul elementar de politețe postumă, îl putem încadra în rîndul suprarealiștilor, tagmă în care Bataille poate intra cu ușurință alături de atîția alți autori cu identitate culturală incertă. Oricum, fără Bataille, sanatoriului ideologic al Franței postbelice i-ar fi lipsit o piesă clinică de primă mărime. Cînd a scris, la tinerețe, un roman
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
pagini. Se văd și dificultățile de care a avut parte în toate etapele vieții - de la greutățile supraviețuirii după venirea la București până aproape de sfârșit. Ni se restituie un portret al omului cu griji gospodărești, al scriitorului ca membru al unei tagme, al pasionatului de mișcarea teatrală văzută din interior. Din bogăția șantierului de creație au rămas doar momentele semnificative legate de geneza cărților, de elaborarea și redactarea lor, ele probează travaliul reluat cu alte încercări de la o carte la alta, aventura
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
cu pregătire medicală e un act de exclusivism cultural. El dovedește o mentalitate de castă în accepția nobilă a expresiei: orgoliul apartenenței la o breaslă aparte, una înzestrată cu conștiința elitei pe care o reprezintă. Și pe bună dreptate, căci tagma medicilor are hram elitar. Începînd cu anii și examenele din timpul facultății, a cărei absolvire echivalează cu un veritabil chin al educației asumate - chin care face ca Medicina să fie probabil cea mai grea facultate din învățămîntul contemporan - și trecînd
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
și pe urmă să plece liniștiți acasă). În culmea prosperității, coreuții se află în căutare de subiecte tragice pentru că lumea riscă să se plictisească într-o bună zi. Oedip însuși își exprimă din nou vechea aspirație de a intra în tagma actorilor - oameni care se dau drept alți oameni în fața oamenilor... și totuși oameni adevărați -, dorință eșuată din pricina conștiinței de a avea altă misiune la curtea regală. Tânărul din Corint este cel care a readus strălucirea orașului prin deciziile sale mereu
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
finalul, adică noul început, cum numai Ion Barbu a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi, slujită de cei trei magi de la Răsărit, Craii: "mari-egumeni ai tagmei preasenine". Iar noi eram încă nerăscumpărați din trufie: "așteptam ca surghiunul nostru pe pămînt să ia sfîrșit". De ce stelele Scorpiei? Mateiu nu situează vecernia de apoi în vremea de sub constelația aceasta. Dar, în tradiția hermetic-alchimică, aceasta e zodia corespondentă procesului
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
condiție: să dea impresia că nu a fost scrisă de un chirurg, ci de un om care, nimerit parcă întâmplător în hotarele disciplinei, o poate descrie cu un ochi curat nemedical, adică cu o privire din care să lipsească cinismul tagmei, răceala tonului și mai ales înclinația de a-și trece sub tăcere greșelile. Altminteri, scrisă cu morga inertă a unui halat alb ce se ascunde în spatele simandicosului și opacului jargon de specialitate, cartea ar fi o ghiulea tare și întunecată
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
I've Been Silent About (Random House, 2008). Este o scriere biografică despre părinții autoarei. Ajută la o mai bună înțelegere a marasmului produs în Iran de trecerea de la un regim laic - păcătos, asupritor, dar cel puțin nu dominat de tagma socială cu grad maxim de intoleranță, clerul fundamentalist - la un regim încă și mai autoritar, în care păzitori ultra retrograzi ai dreptei credințe taie și spânzură la propriu și au, pe deasupra, veleități de agresori nucleari. Privind din interior societatea normală
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
-i intuiască natura proprie, acea intimitate grație căreia gîndirea îi ascultă de un anumit tipar și nu de altul, acela va constata că autorul are două trăsături definitorii. Mai întîi, Vladimir Tismăneanu este un spirit academic care încalcă regula aridității tagmei, reușind să scrie neplicticos și fără lespezi de poncife moarte. Într-un cuvînt, este un universitar atipic prin instinctul prozodic cu care își ritmează frazele. {i, fiindcă nu scrie lemnos, profesorul de la Maryland posedă o manieră aparte de a-și
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
umori melancolice și tente răzbunătoare. De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și poftitor de bucurii lumești. Sub unghi estetic, Poteca nu are conștiința scrisului frumos, așternîndu-și memoriile cu placiditatea cu care își redactează
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
lor nu putem pune un motiv evocator. E lesne de intuit că Voiculescu sau Papilian supraviețuiesc prin detalii care, neținînd de lumea medicinei, vin să confirme criteriul de valoare a unui intelectual: întîlnim valoare acolo unde notorietatea, ieșind din hotarele tagmei, ajunge la urechile lumii. În privința aceasta, Paulescu are o notorietate cît un blazon și o celebritate cît o heraldică personală. Că notorietatea lui e clandestină e un amănunt secundar. Pînă la urmă nici nu contează dacă a descoperit insulina sau
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
său până la Chișinău și înapoi. Probleme de maximă actualitate, acuitate, gravitate, par atinse doar în treacăt, pentru că scriitorul bosniaco-american pune întrebări fundamentale și sugerează răspunsuri greu de contestat ca și cum s-ar juca, ar glumi, n-ar ține să impună concluzii. Tagma reporterilor iese destul de șifonată: una văd și alta scriu. Așa a făcut, în 1908, un ziarist numit William P. Miller, ale cărui articole îmbrăcau minciunile șefului poliției despre primejdiosul anarhist evreu și despre vitejia cu care el, eroul, îl înfruntase
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
teoreticianul care atrage atenția asupra pericolului reprezentat de mișcarea din care el însuși face parte, în vreme ce propovăduitorul infailibității e dubios pînă la pragul repudierii. În această privință, Paul Gottfried, un conservator cu lungă activitate în breaslă, un „paleoconservator" în jargonul tagmei, e un autor onest: face tot ce poate să te lecuiască de conservatorii americani. Și nu-i trebuie prea mult, profesorului de la Elisabethtown College, Pennsylvania, fiindu-i îndeajuns să descrie declinul dreptei americane. Mai precis, Gottfried face portretul celor pe
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
fie, după tipicul vremii, un artist complet. Prefața mărturisește această condiție, însoțind-o cu o modestie jucată. Vremurile care le cer sunt aceleași care privilegiază poeziile croite pe potriva momentului. Așa își explică Alexandrescu fulgerătorul succes. Răspunderea pentru intrarea lui în tagma Autorilor o poartă amicii, anturajul, cum s-ar zice, încrezător în talentul celui care poate pune pe versuri câte le-a văzut și le-a trăit. Istorisirea în proză a călătoriei pe la mănăstirile din Oltenia e nu doar mai savuroasă
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
sedus de principiul hașurării: totul e să acoperi cât mai bine cu creionul propriu spațiul foii albe care ți s-a dat. Partea proastă e că nu mă rezum să fiu nemulțumit doar față de mine - ceea ce m-ar plasa în tagma oamenilor demni de admirație. Sunt nemulțumit de tot ce mă înconjoară. Nu sufăr de mania persecuției, nu sunt un obsedat al preciziei, al performanței sterile. Dar mă exasperează superficialitatea fără limite a lumii în care mi-e dat să trăiesc
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
îl cunoști cel mai bine prin ochii celor care au copilărit în el. Fără memoria copilăriei, ce-l regă- sește totdeauna cu prospețimea dintâi, nici un oraș nu se poate numi - în accepția vie a cuvântului - oraș... Știam portul de la Dunăre. Tagma simpatică a brăilenilor. Recunoscându-se între ei după o agerime specifică a minții. După acel dor de mișcare, potrivit vecinătății marilor cursuri de apă. Seara viorie de primăvară cu fâlfâit provincial de turturici cade pe bitumul neted turnat în cartierul
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
Scaligero, la vremea Renașterii, într-o oe c , astfel intitulată, cea dintîi reevaluare importantă a doctrinei aristotelice despre tragedie? Și cine, în cheie acut sensibilă, avea să anticipeze asupra unei asumări comprehensive a ermeticului Mallarmé, dacă nu admiratorul său din tagma chirurgilor, eminentul Henri Mondor? Devenită precauție pedagogică, trecerea, cîțiva ani, prin asprele delicii ale umanităților, la nivelul limbilor clasice, îi apăruse venerabilului nostru profesor, esteticianul Tudor Vianu, ca o pavăză de neînlocuit și un imbold, totodată, cînd își menea feciorul
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
de un tată prea slab pentru a obține vreodată admirația fiului, Kostas simte fiorii amorului trupesc încă de mic, dar acești fiori se manifestă mai curând pentru băieții care-i ies în cale decât pentru fete. Asupra acestora, asupra întregii tagme femeiești, de altfel, va transfera ura nestinsă pe care i-o poartă păcătoasei sale mame, la ale cărei pulpe albe trage cu ochiul încă de mic și a cărei prezență îi va deforma simțurile. Eroul fuge de acasă din adolescență
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
ar putea alcătui subiectul unei discuții aparte pentru a ne referi aici la starea literaturii în contextul postdecembrist. E favorabil acesta creației sau nu e? Salutînd desființarea cenzurii și a dirijismului oficial, ceea ce, să admitem, reprezintă un cîștig inestimabil pentru tagma intelectualilor, nu putem a nu semnala, cu inevitabilă tristețe, o alunecare a acesteia pe făgașul unei desconsiderări. Să mă explic. Sub regimul comunist, intelighenția, oricît de supusă presiunii ideologice, alcătuia o castă respectabilă tocmai prin opoziția sa, fie activă, fie
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
de către Carol Davila, a Școlii Naționale de Medicină și Farmacie din București.” (p. 17) Intenția, nobilă în motivația de evocare a trecutului medical, a dat naștere unei cărți a cărei atmosferă e în contrast cu aerul de cimitir care domnește azi în tagma medicală. Căci niciodată medicii nu au fost mai umiliți în România ca acum, în secolul XXI. Răniți în orgoliul elitei pe care o întruchipează, intimidați prin repetate acuze mediatice și batjocoriți prin înjositorul nivel de salarizare, medicii nu vor să
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
aduce destule arestări și înainte și după 23 august 1944. Era un tip contradictoriu, paradoxal, trecând în timp, ca și Petre }uțea, de la extrema stângă la dreapta eșichierului politic. Adolescent, se declara comunist înflăcărat: "Eu țineam de la 15 ani de tagma lui Lenin." Ca student, a participat la luptele (bătăile) contra cuziștilor și codreniștilor. Publicistul se va dovedi un antifascist și antihitlerist înveterat. Mai mult, fără să fie membru al P.C.R., calitate pe care a refuzat-o întotdeauna, în timpul, mai exact
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
prins între Proust și Gide, dar evoluând încet înspre respingerea ultimului și rămânându-i fidel toată viața primului, membru „de frunte” al lotului Noica - Pillat în perioada marilor arestări de la sfârșitul anilor ’50, convertit și botezat ortodox, apoi trecut în tagma monahilor de mănăstire, propus spre canonizare nu numai de către temperamentalul Cristian Bădiliță, Steinhardt nu seamănă suficient de convingător nici cu Claudel, nici cu Simone Weil. Știm, așadar, că există un „prim“ Steinhardt” și un „ultim“ Steinhardt, între ei existând, însă
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]