298 matches
-
pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! CULEGE-MĂ CUM SUNT Sunt ca și tine, creată în mister Sunt arbore cu rădăcinile în cer Loc binecuvântat din ascunzișul zării Răsfrânt înfiorat în taina cărnii Ramurile lui cresc ciudat, din iubire Până
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
sale interpretative. Este foarte adevărat însă, în același timp, că rolul pământesc al omului DALIDA nu putea fi unul dus cu mare ușurință până la capăt tocmai din cauza prezenței cvasidominante a contrastului acesta aparent, repet, dintre reputația individuală datorată muzicii și tainița bine zăvorâtă a unei inimi măcinate continuu de temeri, îndoială, deziluzie, coșmaruri și dorinți. Iar toate astea s-au întâmplat poate și pentru că în sângele său se zbăteau cu năvălnicie valurile uneori blânde, alteori furioase ale lui Hapi, glăsuind cu
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
și a alergat degrabă cu butelca în întâmpinarea lui. - Dragule! Dragule, ce faci fătul tatii, te- ai pierdut prin pivniță? Ai găsit vinul? - Da tătucă, l-am găsit! Iată-l! - No, bine flăcăule! Credeam că te-ai rătăcit prin acele tainițe. Doar ț-am explicat unde să cauți, ca să nu pierzi vremea și nu te știam greu de cap. - Ei tătucă, și tu! Nu m-am pierdut, doar că e cam întunecos aici. În timpul acesta băiatul urca cu pași sprințari scara
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
descopere o comoară demnă de a fi cercetată, chiar dacă nu era din aur. El avea o mare pasiune pentru studiul antichităților și simbolurilor străvechi. Era adesea în căutare de cărți vechi, hrisoave și alte materiale care puteau conține informații despre tainițele din munți. Locurile din împrejurimi fuseseră atât de mult răscolite de căutătorii de comori, îngropate de strămoșii daci și de cei dinaintea dacilor, încât se credea, că nu mai există mare lucru, de descoperit. Veniseră înarmați cu aparate complicate, aveau
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
hultanii cei avizi de comori erau pe cale să le comită. Împotriva naturii, a subsolului munților pe care îl otrăveau ca să-i ucidă viața și istoria și orice urmă, de bogăție. Reușise cu greu să înlăture acel obstacol ce ascundea interiorul tainiței descoperite de el. După vreo lună de scobit cu migală stânca ce acoperea firida, reușise să găsească un mecanism ce se relevase ascuns, sub una din acele sporgențe, aparent naturale. Când dalta se lovise de ceva metalic, se produseseră niște
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
apropii de această poartă, am fost atrasă mai mult de fiorul infinitului aflat dincolo de granița pământescului vieții noastre și în acest volum am dat glas misterului existențial în câteva scrieri pe care le-am adunat în capitolul: "Întâmplări izvorâte din tainițele vieții". M-a impresionat omul de literatura cu puterea de intelegere filozofică și fizică a unor fenomene foarte importante, aflate, încă, la limita dintre taină și adevăr, dintre știință și religie, dintre religie și filozofie sau poate chiar motiv de
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere / și renaștere, / până la iertarea păcatelor“. Și patosul declarativ din „Răzvrătirea lacrimilor” polarizează eidetic imaginația geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
femeie născută din iubire și pentru iubire, luminându-le în serile cu Lună plină, ori Lună nouă cu energia unei iubiri ce doar se bănuiește a se fi și împlinit. Dar nu împlinirea iubirii este importantă cât trăirea acesteia în tainița sufletului ei. Aceste poeme par a fi scrise nu pentru noi cititorii, ci doar pentru cei doi îndrăgostiți ale căror suflete sunt îngemănate aici pe pământ, dar pe veci unite în eternitate. Par a fi suflete pereche ce s-au
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
supuse, să fie călcate De tălpile fine și vindecătoare, Când iarba și rugul se-nchină, uscate, Și cântă un imn spre o zi viitoare. Când noaptea-și trimite străjerii de stele De pază-n desișuri ce tremură sumbre, Lumina din tainița inimii mele Ucide sclavia stăpânelor umbre. Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncă Și visele îmbobocesc, preafrumoase, Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Cărările inimii sunt necositeși-n umbră se-
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
apăsare.Așteaptă, supuse, să fie călcateDe tălpile fine și vindecătoare,Când iarba și rugul se-nchină, uscate,Și cântă un imn spre o zi viitoare.Când noaptea-și trimite străjerii de steleDe pază-n desișuri ce tremură sumbre,Lumina din tainița inimii meleUcide sclavia stăpânelor umbre.Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncăși visele îmbobocesc, preafrumoase,Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... VII. ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE..., de Curelciuc Bombonica , publicat în
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
apriga-mi domnie. Fără-ncetare cîntă ele în armoniile nemuritoarei mele mîini. 355 Solemnă și tăcută luna Răsfrînge via armonie pe ale mele mădulare, Sălbăticiunile și păsările se joacă și se veselesc, Si fiecare-și caută perechea să își arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de jos; 360 Adîncul își înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un strigat piere. Și strigatul care se stinge moare pururi, Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de jos; 360 Adîncul își înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un strigat piere. Și strigatul care se stinge moare pururi, Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei. Nălțați-vă, licăritoare aripioare și va cîntați copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc ce plînge Izvorul vieții se pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se re-ntorc cu vin și cu bucate, sau se cufunda în adîncuri 120 S-aducă încîntările simțirii, care îți dau fiori, mînia-i ne-ncetată ca să-i stînga. Ochii săi, luminătorii marelui sau suflet, se contractă ori dilata: Contractați, ei văd tainițele munților nemărginiți, Vinele de-aur și de-argint și ascunzișurile Valei 139, Și orice crește din cast mugur sau sufletul înmiresmat respíră: 125 În timp ce dilatați ei văd a' Soarelui și Lunii grozavii 140, Elementarele Planete și sferele de foc excentric
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și bătăliile mi le călăuzește; că pe-mbinata șira a spinării Omului eu te-am făcut cînd șters-am Omul din viața și lumină. Ia cele Șapte Boale ale Omului; le pune pentru vremuri ce-or să vie În cămări, în tainițe pe care ți le arăta-voi, 120 Să fie ale mele groaznice blesteme mari la vremea hotărîtă"." Șarpele Preot 228 înceta; cîntul Războinic răsunắ aspru și puternic Prin toate cerurile. Pînză lui Urizen vibră, chin peste chin. Apoi am auzit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
scuturile și arcurile boierilor, nu erau oșteni? Peste trupul Nostru ar fi ajuns cine ar fi-ndrăznit să se repează. Dar tocmai pentru că Noi eram acolo... fiul Nostru... E! nu-mi mai vorbi de el. De-atunci stă închis intr-o tainiță de la Pobrata și acolo va sta până vom închide ochii. Azi punem să se dea citire diatei Noastre și așa va fi. [SCENA II] (zgomot de mase afară) Ura! ALEXANDRU] Cine-i, cine-i? (un șoimar intră) ALEX[ANDRU] Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care fierbe! Vorbele Abatelui parcă se rostogoliră cu zgomot pe podea. Aloim simți în ele o determinare împotriva căreia învățase că nu e bine să lupte. Ultima confruntare se încheiase cu o lună de detenție și de post negru, în tainițele de sub Bibliotecă. Încă avea cicatrice din cauza mușcăturilor de șobolani. ― Nu te supăra, Rade! Știi bine că întrebările mele nu au alt scop decât să-ți ușureze povara... Uneori am senzația că poate citi și gândurile, nu doar sentimentele. Sau poate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe un frate vorbind despre Consistoriul de Suflete și pe altul de Mormântul Aleșilor. Deocamdată nu îmi dau seama ce s-ar putea ascunde sub aceste denumiri. La lecția de religie de astăzi dimineață, Abatele a mai vorbit și despre tainițele aflate sub Bibliotecă. Din păcate nu am reușit nici o clipă să scap de impresia că vorbele lui îmi erau adresate mai mult mie, ca o invitație. Mi-e teamă că, dacă voi încerca să intru acolo, mă pândesc capcane mortale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înainte ca blazarea care se instalează o dată cu înaintarea în vârstă să o facă să își piardă sensul. Dar nu numai lecția așteptării îl împiedica pe Abate să plece spre amfiteatru, ci și gândurile negre care îl podidiseră în timp ce coborâse în tainițele bibliotecii. Semnele sfârșitului erau din ce în ce mai evidente. Lucruri fără precedent se întîmplau și asta nu numai pentru că în Abație sosise Rim, ci pentru că însuși timpul părea să fi ajuns la un nod dincolo de care nu-și putea continua curgerea decât modificîndu-se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doua venire a lui Mesia pe Pământ. Iar el era atât de departe de a afla taina cea de pe urmă, secretul care îi măcinase pe toți cei cincizeci și nouă de înaintași... Exista o legendă care spunea că undeva, în tainițele bibliotecii, era ascunsă o scriere veche care istorisea viața și patimile Sfântului Augustin cel Nou. Ea ar fi trebuit să conțină și dezlegarea misterului care îi chinuise ani de-a rândul pe Abați: cine fuseseră cei o mie de oameni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
secole înainte de primul Exod Stelar, pentru băieții din magazinele de dulciuri. Se zice că vi se dau atâtea amintiri câte puteți absorbi deodată. Și dintre cele mai grozave, din acelea stocate în simbionti care stau ascunși în cele mai adânci tainițe ale pădurilor de pe Riuss. Se zice că vă năpustiți să absorbiți atât de multe încît sfârșiți prin a nu mai fi tentați niciodată să simțiți ceva... Rim rămase tăcut câteva clipe amintindu-și pădurile incredibile de pe Riuss. Nu se mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe ei înșiși. Abatele-actor nu era însă la fel de pesimist precum Abatele-spectator. Părea mai degrabă pătruns de o febrilitate ciudată, un soi de tremur lăuntric. Se grăbea undeva. Abatele se văzu intrând în bibliotecă și apoi ocolind de câteva ori prin tainițele de acolo. Într-un târziu ajunse în fața unui basorelief care îl înfățișa pe Hristobal, cel de-al patrulea Abate, primind ceva chiar din mâinile Sfântului Augustin cel Nou. Visul se termină brusc, cu o imagine cuprinzătoare a feței sculptate. Iluminarea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mesia. Poate că știai chiar și când anume își va atinge Dumnezeu propria-I nemărginire. Te invidiez, Abate! Cuvintele lui Radoslav se stinseră ușor în ecouri depărtate. Nu se întîmplă nimic. ― Ce prost sunt! Moșneag nebun, care umblă noaptea prin tainițe! Oare la ce mă așteptam? La vreo minune? La vreo iluminare? Are oare timp Sfântul Augustin de mine, așa cum avea timp să-i încredințeze secretele sale fratelui Hristobal? Nu! Noi trebuie să ne descurcăm singuri. Și știm că în felul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
convins că ești printre puținele ființe din universul ăsta capabile să evalueze repede situația și să mă sfătuiască. - Corect! Și dacă eu te sfătuiesc să nu-ți faci griji, de ce nu scoți, ca pe vremuri, o sticlă pântecoasă de prin tainițele biroului tău ca să-mi povestești despre Z? - Lucrurile s-au mai schimbat... Eu m-am mai schimbat. Mi-e teamă că nu mai e de ajuns doar părerea ta liniștitoare... - Așa deci, înțeleg, spuse Fargo încruntîndu-se. Am să-ți explic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin care mintea ei modela contactul cu celălalt creier. Ca și în cazul lui Xtyn, preferase să-și imagineze că mintea celeilalte e un castel prin care se poate plimba în voie. Privind mai atent, deosebi arhitecturi familiare, odăi și tainițe pe care le știa aproape pe de rost. Îi trebuiră câteva minute bune, în care sondase în toate felurile mintea Oksanei, pentru a accepta evidența. Avea în fața ei un quint imperial format după toate regulile Maestrului N'Gai Loon. Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
regatului. Chiar dacă ei aveau să scape cu viață, Abația era pierdută. Sperase totuși că Vassur e un fel de ariergardă. Se așteptase la zeci de savanți bărboși și cu ochelari de modă veche, care să scotocească prin cele mai întunecate tainițe ale Cetății. Gândise că, în fața miilor de tomuri în care erau descrise procedeele de clonare și de selectare a materialului genetic, spionii regelui se vor sparge în mici formațiuni care vor sfârși prin a se urî reciproc și, în final
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]