233 matches
-
induc. Anotimpurile, ploaia, negura, ninsoarea, vântul, căldura, frigul, momentele zilei, lumina, noaptea, surprinse în panouri ample sau în simple secvențe picturale, atestă o sensibilitate mereu trează, receptând năvalnic imagini, vibrații, fiori etc. Chiar și rarele stări de melancolie vorbesc de tălăngi tânguitoare, copaci aplecați de vânt și ploaie, de „neguri purtate de vânturi”. Când și când este semnalată opoziția dintre tumultul veșnic al firii și singurătatea, efemeritatea individului, ca și neputința în fața misterelor lumii. Reprezentarea existențelor individuale este frumos plasticizată în
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
se organizează în grupuri de două sau mai multe persoane și urează la fiecare familie fericire și mai ales recolte bogate. Textul este un recitativ epic (în Muntenia se și cântă uneori), prezentat de un solist pe fond zgomotos de tălăngi, de pocnete de bici, imitații de răgete, uneori cu acompaniament muzical, într-o atmosferă de mare veselie. În forma sa clasică și cea mai răspândită, p. narează desfășurarea amănunțită a cultivării și recoltării grâului, a măcinatului și coacerea pâinii. Poemul
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
născut veșnicia. O lume cu povești nescrise, cu oameni arși de soare, cu tradiții orale, cu găini și oi. O lume a lui „altfel” pentru mulți dintre locuitorii Europei de Vest. O lume a prafului de pe marginea drumului, a clinchetului tălăngii vacilor care se întorc de la păscut, a pârâitului microbuzului uzat cu care se întorc acasă cei câțiva navetiști. O lume a televiziunii locale, a ziarului sătesc care nu critică pe nimeni, o lume în care oamenii se cunosc cu toții pe
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
al treilea - contribuția lui Ion Pas Ia stabilirea adevărului asupra unor personalități culturale cum sunt Kogălniceanu, Boliac, Orășeanu ș.a. Ion Pas a alcătuit o puternică evocare a satului românesc din epoca 1866-1877. Acțiunea e urmărită paralel În două asemenea sate Talanga, În partea Ploieștilor, și Prundeni, mai Înspre Dunăre, amândouă Însă nu departe de București. Țăranii acestor sate, faptele pe care ei le săvârșesc sunt cu totul reprezentative și evocatoare pentru Înțelegerea completă a stărilor de lucruri de până atunci. Satele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Se cântărea În fiecare dimineață, mușcându-și buza de jos. Îi plăcea silueta mai nurlie pe care o căpătase, dar Își făcea griji pentru consecințe. ― Sânii mei n-or să mai fie niciodată la fel. Știu eu. După asta niște talăngi. Ca În National Geographic. Graviditatea o făcea să simtă că seamănă prea tare cu un animal. Era jenant să fii colonizată Într-un mod atât de public. Fața părea să-i ia foc pe durata afluxurilor hormonale. Transpira. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. Pe când cu sgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. {EminescuOpI 217} {EminescuOpI 218} Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un pat Din veștede ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Să am un cer senin Pe-adîncile ape. S-aud cum blânde cad Izvoarele-ntr-una, Pe vârfuri lungi de brad Alunece luna. S-aud pe valuri vânt, Din munte talanga, De-asupra-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Și cum n-oiu suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. {EminescuOpI 224} {EminescuOpI 225} Și cum va înceta Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
început dat versurile: Stau încremenit Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată... Înserare Ștefan Octavian Iosif S-a înserat. Ușor se-nalță fumul De prin ogeaguri către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastră... Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Și-atâta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stâlpi vineți de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile roibului. Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mângâiere. Dar el se întoarse spre mine, cu ochii lui rotunzi, și zise tare, înviorat: —Hai, boierule, urcă! Eu iau opăcinile și pornim... Pornirăm cu luntrea, intrarăm încet în stufării. Din sat veneau mugete prelungi de vite, sunete moi de tălăngi și glasuri omenești așa de lămurite, încât păreau că vorbesc aproape de noi, undeva, în baltă. Apoi încet-încet zgomotele scăzură - și noi pluteam pe cărări strâmte, printre trestiile care foșneau ușor și tremurau o dată cu lumina aurie de soare. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de steclă... — Vezi-ți de vite! strigă Faliboga și-și întoarse scurt Alba în loc. Să ne vedem cu bine! Poticni din harapnic și intră în fuga calului în nourii deși de pulbere. Drumul apuca spre coada iazului; vitele umblau domol; tălăngi sunau înainte. Soarele răsărea în nourii de aramă, și deodată pulberile se umplură de o rumeneală ușoară; apoi o lumină lină se împânzi în dealuri și-n văi. Curtea și bordeiele rămăseseră departe în urmă. Balta liniștită rămânea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecea pe lângă noi. Din când în când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a grăi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Plana: Durere fără nume Pe om... Toți se gândeau la viața lor, La dispariția lor. Muzica sentimentaliza Obositor, - Dor de tine, și de altă lume, Dor... Muzica sonoriza orice atom. Plouă Da, plouă cum n-am mai văzut... Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când plouă! Și ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Muzica sentimentaliza Obositor, - Dor de tine, și de altă lume, Dor... Muzica sonoriza orice atom. Plouă Da, plouă cum n-am mai văzut... Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când plouă! Și ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă! Da, plouă... și sună umil Ca tot ce-i iubire și ură - Cu-o muzică
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când plouă! Și ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă! Da, plouă... și sună umil Ca tot ce-i iubire și ură - Cu-o muzică tristă, de gură, Pe-aproape s-aude-un copil. Oh, plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! ... Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă! Da, plouă... și sună umil Ca tot ce-i iubire și ură - Cu-o muzică tristă, de gură, Pe-aproape s-aude-un copil. Oh, plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! ... Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o muzică tristă, de gură, Pe-aproape s-aude-un copil. Oh, plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! ... Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
gardul de tablă se iese pe un maidan pe care se aruncă gunoaiele. Se văd mai multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nici n-a găsit-o la iuțeală să se șteargă cu ea undeva. Se strângeau la el În casă toate femeile singure și fetele tinere, băgau vitele pe râu În spatele casei, În pădure, printre stejari, le legau și le luau talăngile. Stăteau acolo pe Întuneric și vorbeau de cele mai grozave lucruri. Nimic nu ghiceau din ce avea să se Întâmple, nici În vise, nici În semne cerești“. Acum regula povestirii părea să se schimbe. Plăcerea teribilă pe care moș Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la nunți, cumetrii, chefuri,...să simți că trăiești alături de cineva...Că uite, viața e o clipă...trece cât ai spune: „unu”...Și tu cu ce te alegi din toate frământările astea? -Hei, timpule! Ce treci nepăsător cu același dangăt de talangă veche? Unde îmi îndrepți pașii? Un suflet de înger mă retrage din așa zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
În fața intrării unui autointitulat târg de antichități, pe care eu Îl bănuiam a fi mai degrabă o vânzare de vechituri direct din portbagaj, stătea un crainic, Îmbrăcat În ținuta de gală, inclusiv cu un tricorn pe cap, și agita niște talăngi uriașe, strigând: „Lume, lume!“ Aceasta se voia o Încercare de a impresiona potențialii clienți cu autenticitatea pieselor, caz În care efectul dorit n-ar fi fost același dacă omul ar fi ținut În mâna liberă un hot dog, mușcând zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Cum am devenit multipartidist”Ă, nici starea socială precară a românului care trebuie să meargă în străinătate pentru a se înstări: (Capitolul „Tălângă”Ă. Tălângă era porecla unui elev, fiu de cioban, care a salvat clasa, aducând la școală o talangă, după ce clopoțelul a dispărut fără să i se dea de urmă. Același „Tălângă” a plecat prin lume, unde, după ani de zile, a trăit o tregedie: soția, împreună cu copiii lorau ars de vii, după care fostul elev a revenit în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în sală un nou grup de gazetari deghizați în femei de serviciu. Domnul Preș încearcă să stingă vacarmul. Se pârlește. Renunță. Domnul Vicepreș. Apasă hotărât pe buton. Doamna leșină și în același moment intră în sală Grupa de Shok instrumentând talanga de reconciliere, o piesă unică de paișpe tone. Peretele din stânga se prăbușește instituind liniștea și calmul. Instantaneu, Biroul de Pressă priimește o telegramă de pioasă de la Popârliții de Jos unde ploaia cu grindină a fost oprită odată cu mișcarea pietrelor de la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]