478 matches
-
la școli și la practicarea religiei lor, Rabbi Iuda, ajuns la maturitate, reia și continuă munca discipolilor lui Akiba. El este cel care, la sfârșitul secolului al II-lea, publică Mishna, cod fundamental al Legii rabinice, menit să devină nucleul Talmudului, care avea să fi studiat secole întregi de evrei, peste tot în exilul lor. De altfel, după distrugerea Templului, în 70, înțelepții evocă în Midrash suferința lui Dumnezeu însuși, imaginându-l plângând neconsolat și chemându-i în ajutor pe patriarhi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mi-ar fi capul plin cu apăeee), despre masacrele comise în centrele orașelor Speyer, Mainz și Worms, și nu ne ascunde niciun detaliu. Și alte rugăciuni de penitență ale poeților repertoriați se bazează pe evenimente ale epocii. Mai târziu, când Talmudul este ars în iunie 1242 sau 1244 la Paris din ordinul regelui, Rabbi Meir din Rothenburg scrie o elegie care-și găsește repede locul printre cântecele funebre de la 9 av, data de comemorare a distrugerii Templelor. Aceste rugăciuni de penitență
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
moment, martiriul devine emblematic pentru lumea așkenază. Și înainte, și după 1096, supliciile auto-provocate de la Mainz și din alte comunități renane rămân acte fără echivalent. Legea biblică, totuși, condamnă sinuciderea. Fideli afirmării de către Pentateuh a valorii fundamentale a vieții, înțelepții Talmudului incluseseră sinuciderea în această interdicție. Sinuciderile eroice ale iudeilor la căderea Massadei în mâinile romanilor, atestate de recentele descoperiri arheologice, tind să sugereze contrariul. Dar evreii din Renania nu aveau cunoștință de ele, căci episodul de la Massada fusese transmis doar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
noua configurație a martiriului evreiesc în perioada Cruciadelor, care o readuce la ordinea zilei. Cronicile ebraice ale primei Cruciade asociază martiriul cu răsplata cerească și furnizează pentru prima oară o imagine clară a lumii care-i așteaptă pe martiri. Or, Talmudul și Midrash-ul își arată în nenumărate rânduri reticența în a stabili o relație între martiriu și răsplată. Alegerea martirilor renani inițiază așadar o atitudine nouă în istoria evreilor. Ea instituie în imaginarul așkenaz, pentru următoarele opt secole, un fel de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bisericile, dar îi protejează pe evrei și sinagogile lor. Un fenomen comparabil avea să fie observat din nou în secolul al XVI-lea printre noii creștini portughezi, tragedia iberică dând un nou avânt mișcărilor mesianice 37. În ciuda unor avertismente din Talmud care condamnă prezicătorii și îndeamnă la răbdareqqq, învățații evrei au fost în mod regulat supuși, pe de o parte, tentației de a calcula data sfârșitului, pornind de la exegeza sofisticată și mereu reluată a anumitor texte scripturale, și, pe de altă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sigur că persecuția nazistă poate fi calificată drept "religioasă", nici că ar fi legitim să se acorde o importanță deosebită unor măsuri ca decretul publicat de germani în 1942 în ghetoul din Kaunas, prin care se pedepsea cu moartea citirea Talmudului. Și totuși, la mult timp după eveniment, în 1990, un conducător hasidic precum Schneerson încă declara că orice evreu mort în genocid trebuia considerat sfânt martir. Dacă rebbe Halberstam, cum am văzut, era într-adevăr capabil să transforme moartea familiei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ben Israel), 102 Speyer, 57 Spinker (dinastie hasidică), 165 Spinoza, Baruch, 191 Statele Unite, 175, 193, 197, 199, 204, 235, 248, 268, 280, 282, 285 Stern, Moritz, 133 Suez, 215, 239 Sukot (Sărbătoarea Corturilor), 49, 72 Știința iudaismului, 125, 135, 144 Talmud, 33, 37, 43, 57, 60, 62, 95, 166, 170, 266 Talmudul de la Ierusalim, 19 Talmudul din Babilon, 19, 33 Teitelboim, Ioel, 168 Tel-Hai, 213 Templieri, 79 Templul din Ierusalim, 16, 27-28, 31-32, 43, 45-48, 50, 61, 63-64, 75, 87, 94
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
191 Statele Unite, 175, 193, 197, 199, 204, 235, 248, 268, 280, 282, 285 Stern, Moritz, 133 Suez, 215, 239 Sukot (Sărbătoarea Corturilor), 49, 72 Știința iudaismului, 125, 135, 144 Talmud, 33, 37, 43, 57, 60, 62, 95, 166, 170, 266 Talmudul de la Ierusalim, 19 Talmudul din Babilon, 19, 33 Teitelboim, Ioel, 168 Tel-Hai, 213 Templieri, 79 Templul din Ierusalim, 16, 27-28, 31-32, 43, 45-48, 50, 61, 63-64, 75, 87, 94, 97-99, 107, 110, 114, 116, 175, 204 The Face of God
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
197, 199, 204, 235, 248, 268, 280, 282, 285 Stern, Moritz, 133 Suez, 215, 239 Sukot (Sărbătoarea Corturilor), 49, 72 Știința iudaismului, 125, 135, 144 Talmud, 33, 37, 43, 57, 60, 62, 95, 166, 170, 266 Talmudul de la Ierusalim, 19 Talmudul din Babilon, 19, 33 Teitelboim, Ioel, 168 Tel-Hai, 213 Templieri, 79 Templul din Ierusalim, 16, 27-28, 31-32, 43, 45-48, 50, 61, 63-64, 75, 87, 94, 97-99, 107, 110, 114, 116, 175, 204 The Face of God after Auschwitz (de Ignaz
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
rabinică clasică a Scripturii așa cum s-a dezvoltat ea, în principal, în Țara Sfântă. Redactarea marilor culegeri de midrashim, mărturii ale vechilor tradiții, a continuat, între secolele al V-lea și al XII-lea, în diverse puncte ale diasporei evreiești. Talmudurile de la Ierusalim și Babilon conțin și ele importante dezvoltări midrashice. g Facerea, 1:31. h În ebraică: tsadik. i Iov, 5:7. j Iov, 13:18; 23:3-5. k Iov, 42:7. l Pilde, 3:11-12. m Pilde, 10:27
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
guvernul nazist: este Noaptea de Cristal, presupusă a fi un răspuns la asasinarea de către un evreu a unui diplomat german aflat în post la Paris. ttttt Într-un act de "sfințire a Numelui (lui Dumnezeu)". uuuuu "Drepți", în ebraică. vvvvv Talmudul. wwwww "Poporul evreu", în ebraică. xxxxx Despre această rugăciune vezi supra, pp. 72-73. yyyyy Fiecare zi este o zi de rememorare. O cronică a martiriului evreiesc. zzzzz Consiliul reprezentativ al Asociațiilor Negrilor. * Départements d'outre-mer Territoires d'outre-mer, teritoriile sub
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
280; Daniel Boyarin, Mourir pour Dieu. L'Invention du martyre aux origines du judaïsme et du christianisme, trad. din engleză de Jean-François Sené, Bayard, Paris, 2004. 17 Éphraïm E. Urbach, Les Sages d'Israël. Conceptions et croyances des maîtres du Talmud, traducere din ebraică de Marie-José Jolivet, Cerf, Paris, 1996, pp. 459-460. 18 H.A. Fischel, op. cit., pp. 267-272. 19 Idem, Jewish Quarterly Review 37 (4), partea a II-a, pp. 377-385. 20 É. Urbach, op. cit., pp. 460-472; Louis Finkelstein, "The Ten
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El este bazat pe opoziția dintre lumea Luminii și a Vieții și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Biserica. Prin religie oamenii își definesc relațiile cu natura. Există câteva elemente comune tuturor religiilor: autoritatea supremă, fie că se numește Dumnezeu, Iisus, Buddha, Allah sau Brahman; învățătura transmisă de autoritate prin intermediul cărților sfinte, indiferent dacă acestea se numesc Biblia, Talmudul, Koranul, Vedele, Upanishadele sau Analectele; ritualurile, cum ar fi Învierea, rugăciunea spusă la Zidul Plângerii, pelerinajul la Mecca sau meditația; filosofia teologică rezultată din speculația pe marginea textelor sacre și din ritualuri; etica religioasă; sentimentul siguranței pe care credința îl
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fiind înlocuită mai târziu cu cea de la Pumbedita. Examinarea critică a textelor disponibile, dezvoltarea de noi metode de studiu a acestor texte și răspândirea Torei orale reprezintă doar câteva dintre activitățile principale ale acestor academii. Din aceste activități a rezultat Talmudul babilonian care ne oferă o înțelegere nu numai a textului biblic folosit în Babilonia, dar și a felului în care rabinii se raportau la diferitele variante textuale. Este important să subliniem că acceptarea unui text-standard în lumea iudaică s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu textul inițial și cu alte manuscrise. În acest fel, scribii au avut un rol important în conturarea formei textuale, care în cele din urmă a devenit forma standard. Ei numărau literele și cuvintele diferitelor cărți ale Bibliei; de fapt, Talmudul ne spune că această activitate era una dintre principalele lor obligații. „Bătrânii se numeau Soferim pentru că numărau orice literă a Torei. Ei spuneau că w din cuvântul /wjg (Lev. 11,42) este consoana situată la jumătatea Torei 2, ?âîîrd (Lev
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în textele cu punctuație palestiniană, iar în cele cu punctuație tiberiană întrebuințarea sa este total neregulată 1. Obiceiul scribilor de a copia unele litere, folosind forme ușor deviate, nu a urmat niciodată reguli clare. Într-unul dintre Minor Tractates ale Talmudului babilonian, Massekhet Soferim, găsim totuși câteva reguli care indică ce litere trebuie scrise mai mari sau sau mai mici2; astfel, litera waw (w) din cuvântul /wjg (pântece) trebuie scrisă mai mare întrucât este litera situată la jumătatea Pentateuhului. Celebrul lar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
făcea în numai un singur an, astfel încât Pentateuhul era împărțit în 53 sau 54 de părți numite parașiyyot, semnalate îm edițiile moderne ale Bibliilor prin termenul paraș. Cu timpul, evreii din Palestina au adoptat, la rândul lor, împărțirea babiloniană. Potrivit Talmudului, în acea perioadă premasoretică nu se poate vorbi de o împărțire a textului fixată și universal acceptată. Fiecare comunitate își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării textului în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui rabbi Ișmael, cu referire la Ieș. 15,7 și în lucrarea Sifre 2 la Num. 10, 35, ambele fiind de fapt midrașuri tanaitice, asociate școlii lui rabbi Ișamel. Din moment ce nici una dintre aceste lucrări nu pare să fie menționată în Talmudul babilonian sau în cel ierusalimitean, pregătirea și editarea acestor două midrașuri este datată spre sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr., iar tradițiile menționate în cuprinsul lor sunt mult mai vechi, mergând până a doua generație de tanaimi. Alte liste
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a versetului Iov 7,20. Majoritatea sunt însă de acord că varianta originală a fost iylu, „ți-am ajuns povară”, modificarea operată de către scribi constând doar în eliminarea lui k sofit (final). 2.5. Ittur soferimtc "2.5. Ittur soferim" Talmudul babilonian (Nedarim 37b) menționează și o listă cu cinci Ittur soferim „omiteri ale scribilor” (<yrpws rwfy), în care, potrivit tradiției, scribii au omis un waw conjunctiv. Astfel, de exemplu, la Fac. 18,5, ceea ce citim noi astăzi în textul masoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pricină să-L hulească” (2Rg. 12,14); înlocuind numele unor persoane care purtau nume de zeități păgâne, cu forme ușor modificate: Elbaal (2Rg. 2,8.10.12.15) înlocuit cu Ișboșet (1Cron. 8,33; 9,39). Sub titlul Miqra soferim, Talmudul enumeră cuvintele Jra (țară), <ym? (cer), <yrxm (Egipt), fără nici o explicație. Deși unii rabini au sugerat că imediat după lectura acestor cuvinte trebuia făcută o pauză, în timp ce alții au propus ca aceste cuvinte să apară întotdeauna însoțite de un h
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a definitivat procesul introducerii tuturor semnelor masoretice în textul biblic ebraic. La rândul său, aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină și samariteană; în aramaica iudaică s-au scris Talmudul ierusalimitean și targumurile palestiniene (traduceri în aramaică ale textului biblic ebraic); aramaica palestiniană creștină era vorbită de evreii convertiți la creștinism, ortografia sa fiind foarte apropiată de scrierea siriacă. În secolul al III-lea î.Hr., apare scrierea iudeo-aramaică1, în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraică ne oferă primele informații cu privire la acesta. După ce am făcut referiri la posibilele cauze ale greșelilor textuale, ale adaptărilor și diferitelor modificări, este bine să ne amintim faptul că tanaimii și amoraimii iudei erau foarte conștienți de acești factori. În Talmudul babilonian ei atrag atenția celor care copiază texte biblice asupra acestor greșeli. Capitolul Sabbath (103b) conține un midraș la Deut. 6,9: „Și le vei scrie (cuvintele Legii) pe stâlpii casei tale și pe porțile tale”. Înțelepții iudei au interpretat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai vechi manuscrise ebraice și cele mai recente ediții ale Bibliei există numeroase diferențe, nu este vorba de probleme de substanță, ci de variante de vocalizare sau de accentuare. Manuscrisele altor opere literare iudaice, cum ar fi Mișna, Midrașul și Talmudurile, se deosebesc în multe privințe de edițiile standard, diferențele principale vizând adăugarea sau omiterea unor cuvinte sau expresii, schimbarea ordinii cuvintelor într-o propoziție, variante de pronunție. Comparată cu acestea, transmiterea textului biblic ebraic este virtual perfectă datorită dezvoltării regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
numesc masora parva. O masora parva la Fac. 1,1, spune că ty?arb apare de cinci ori în textul ebraic, în trei dintre aceste cazuri cuvântul situându-se la începutul versetului. 3.2. Masora parvatc "3.2. Masora parva" Talmudul babilonian 1 spune că „scribii” au făcut în principal trei lucruri: • au fixat pronunția; • au șters anumite cuvinte; • în anumite cazuri au propus alte variante în locul celor deja existente: uneori înlocuind pur și simplu cuvinte deja existente, iar alteori adăugând
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]