184 matches
-
soluționate problemele cauzate de vulnerabilitatea motorului și ale transmisiei, Panther a demonstrat că este un vehicul de luptă eficient, la fel ca Tiger, dar era mai simplu, mai ieftin de construit și logistic cauza mai putine probleme. În echipele de tanchiști aliați există o regulă de aur, era nevoie de cinci Sherman-uri pentru a distruge un Panther. Unitățile capturate de sovietici erau menținute în stare de functionare pentru a putea fi utilizate. Manualul de exploatare Panther (Pantherfibel) a fost tradus în
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
cât încă Aliații nu-și întăriseră în mod decisiv armata, urma să fie purtat de două divizii blindate din Afrika Korps. Pe 30 iunie, înaintarea blindatelor Axei a fost oprită în timpul bătăliei de la Alam Halfa. Temându-se de contraatacul Aliaților, tanchiștii Axei au trecut în defensivă în tranșee. Factorii care favorizaseră apărarea Armatei a 8-a în timpul primei bătălii de la El Alamein (linia scurtă a frontului și flancurile sigure) ajutau acum defensiva italo-germană. În plus, Rommel avusese suficient timp pentru pregătirea
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
multe sute de prizonieri. Brigada a 9-a a început atacul cu 94 de tancuri și i-au fost scoase din luptă 70 dintre ele, (deși unele blindate au mai putut fi reparate mai apoi), iar dintre cei 400 de tanchiști care au participat la atac, 230 au fost uciși, răniți sau au căzut prizonieri. Atacul Brigăzii a 9-a a provocat pierderi grele liniei defensive italo-germane, dar obiectivul pricipal, spargerea frontului, care să fie exploatată de Divizia I blindată britanică
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
greutăților, Divizia a 21-a Panzer a organizat un contraatac pe 6 iunie, între plajele Sword și Juno, care aproape că a atins malurile Atlanticului. Rezistența îndârjită a soldaților aliați, care foloseau cel mai modern armament antitanc, ca și teama tanchiștilor germani de a nu fi separați de camarazii lor, i-a făcut să se retragă mai înainte de terminarea zilei. Se pare că un alt factor în luarea deciziei de retragere a fost priveliștea valurilor de avioane de transport, care transportau
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
comunicație ale trupelor germane (prevenind concentrarea trupelor, transportul proviziilor și al marilor unități de blindate). Deși impactul atacurilor aeriene asupra vehiculelor blindate a fost mai scăzut decât se așteptaseră conducătorii aliați, atacurile neîntrerupte ale avioanelor aliate i-au intimidat pe tanchiștii germani și au împiedicat aprovizionarea lor corespunzătoare. „Bombardamentele-covor” efectuate de flota de bombardiere aliate asupra unor secțiuni critice ale frontului german au ajutat trupele terestre să străpungă defensiva inamică. În ciuda pierderilor ridicate din primele faze ale debarcărilor, moralul aliaților a
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Arnhem, fiind oprite în fața podului de la Nijmegen. Până în jurul prânzului, pozițiile britanice din zonă fuseseră puternic slăbite. Printre luptătorii aliați se numărau morți și numeroși răniți. Lipsa acută de muniție, în special al încărcăturilor pentru armele antitanc, le-a permis tanchiștilor germanilor să demoleze numeroase clădiri folosite de britanici. Apa, alimentele și materialele medicale ale britanicilor erau pe sfârșite. Numărul răniților a fost atât de ridicat, iar clădirile care-i adăposteau erau într-un așa mare pericol de prăbușire, încât părțile
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
să sprijine atacurile Diviziei a 82-a de la Nijmegen. După ce a reușit să traverseze podul, blindatele britanice au trebuit să aștepte 18 ore pentru a-și relua înaintarea, sau, după cum a spus colonelul Reuben Tucker, comandantul regimentului al 504-lea, tanchiștii „... au oprit pentru un ceai”. Această declarație, deși nu trebuie luată adlitteram, reflectă opinia multor comandanți americani, care au fost foarte nemulțumiți de apatia și lipsa de agresivitate a forțelor britanice. Cu câteva săptămâni mai înainte ca planurile pentru Market
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
cu o soluție: a fost proiectat tunul F-34, având același calibru. Deși nu a fost aprobat oficial, uzinele KhPZ și cele din Gorky au montat tunul oricum. Aprobarea a venit mult mai târziu, după ce noul tun a fost lăudat de tanchiștii ruși. Producția a avut de suferit inițial și din cauza presiunilor politice. Competiția dintre proiectele T-34 și tancurile grele KV-1 și-a adus aportul la numărul mic de tancuri T-34 disponibile la începutul războiului. Din cauza vitezei armatei germane, fabricile
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
apărut pe câmpul de luptă tancul mediu Panther și tancul greu Tiger I. T-34 a fost îmbunătățit, fiind echipat cu un tun de 85 de mm capabil să perforeze blindajul noilor tancuri germane. În ultimii ani de război, tacticile tanchiștilor sovietici erau încă inferioare tacticii germane, însă numărul tancurilor germane nu era suficient pentru a înclina balanța. În 1944, T-34/85 era superior tancului german Panzer IV și vânătorilor de tancuri StuG III, dar nu era la fel de bine protejat
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
încerce o străpungere în directia drumului spre centrul localității Baruth, pentru a elibera calea de acces spre Luckenwalde și Jüterbog. Prima formațiune de tancuri a atacat dinspre Halbe, în vreme ce cea de-a doua a pornit din Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea unui coridor și menținerea lui deschisă doar pentru militarii Armatei a 9-a, civililor fiindu-le interzis accesul pe susnumita cale de evacuare. Tanchiștii au avansat, traversând autostrada Berlin-Dresda, până când au atins liniile sovietice defensive stabilite la Baruth
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
dinspre Halbe, în vreme ce cea de-a doua a pornit din Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea unui coridor și menținerea lui deschisă doar pentru militarii Armatei a 9-a, civililor fiindu-le interzis accesul pe susnumita cale de evacuare. Tanchiștii au avansat, traversând autostrada Berlin-Dresda, până când au atins liniile sovietice defensive stabilite la Baruth de Divizia a 50-a pușcași de Gardă, întărite cu tancuri grele îngropate și de Divizia a 329-a de pușcași. În momentul în care tancurile
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
germane au atins liniile sovietice, efectivele lor erau deja împuținate de focul artileriei și aviației sovietice. Germanii au încercat executarea unei manevre de învăluire la Baruth, tentativă care s-a încheiat cu un eșec. În ciuda ordinelor lui Busse, care ceruse tanchiștilor să înceteze atacul, dar să rămână în zona Baruthului, colonelul Luck, comandantul atacului de blindate, a desființat formațiile și a permis soldaților să încerce să se strecoare în mod individual din încercuire. A doua zi, luptele au continuat în jurul Baruthului
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
de tancuri, astfel încât în urma raportului întocmit de colonelul Pandele Predescu și a justeței argumentelor susținute de acesta, Ministrul de Război aprobă mutarea Batalionului de care de asalt la Târgoviște. Ca o confirmare a muncii depuse de personalul școlii, în 1920 tanchiștii români obțin la un concurs internațional al carelor de asalt, în Belgia, două din cele 3 premii ale concursului situându-se înaintea celor din SUA, Franța și Marea Britanie. Urmare a sporirii gradului de mecanizare și mobilitate a unităților și marilor
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
1932, când este pensionat la vârsta de 54 de ani. În ciuda faptului că nu a fost avansat la gradul de general, distinsul ofițer rămâne pentru tot ce a făcut, o mare personalitate a oștirii române, recunoscută și asumată deopotrivă de tanchiști și artileriști.
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
britanicii la Cambrai au lansat cel mai mare atac de tancuri din Primul Război Mondial. În data de 23 martie 1918 Patton a primit comanda unei unități de 10 tancuri tip Renault FT-17. Pentru succesul său în organizarea școlii pentru tanchiști, Patton a fost promovat succesiv maior, locotenent colonel, apoi după contraofensiva de la SaintMihiel în septembrie 1918 la gradul provizoriu de colonel. În ofensiva de la Meuse-Argonne din 26 septembrie 1918 a fost rănit și decorat cu Distinguished Service Cross, cu Distinguished
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
în baza armistițiului. Încă din primele zile ale celui de al Doilea Război Mondial în cadrul unităților blindate ale Armatei Române s-a simțit lipsa acută a unor soluții antitanc eficiente. Aceste lipsuri s-au acutizat pe parcursul anului 1942 din cauza intrării tanchiștilor români în contact cu tancurile sovietice T-34 si KV-1. Ca urmare, conducerea Armatei Române a propus dezvoltarea unui vânător de tancuri ușor, foarte mobil și cu mare putere de foc capabil să fie produs de industria românească. Echipa de
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
serviciul militar. A fost cooptată în trupa de muzică și de divertisment a formațiilor de tineret miliar agricol "Nahal", dar acolo nu s-a simțit în largul ei, și a preferat să se transfere ca funcționară în cadrul unei companii de tanchiști, de unde a avut posibilitatea, în timpul ei liber, să apară și să cânte după un repertoriu pe placul ei. La cererea ei, serviciul militar i-a fost scurtat la un an, putându-și astfel relua, nestingherită, activitatea artistică, sub îndrumarea lui
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
grele, s-a retras în ordine spre Alblasserwaard pe la 13:00. La începutul serii, opt tancuri au atacat și distrus capul de pod pentru feribot. O altă companie de tancuri a încercat să ocupe centrul orașului Dordrecht fără sprijinul infanteriei. Tanchiștii germani au reușit să străpungă mai multe baricade, dar au primit ordinul să se retragă după lupte grele de stradă în cursul cărora cel puțin două tancuri au fost distruse, iar trei altele au fost grav avariate. Toate trupele olandeze
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
general al lui Guderian și l-a demis. Totuși, mareșalul von Rundstedt a refuzat să confirme ordinul. Unitățile germane de blindate și-au încetinit considerabil acum înaintarea și au ajuns într-o poziție vulnerabilă. Ele erau întinse periculos de mult, tanchiștii erau obosiți iar rezervele de combustibil erau la limită. Mai multe tancuri s-au defectat. Între pozițiile infanteriei și cele ale blindatelor era o depărtare mult prea mare. Un atac hotărât al unor unități aliate mecanizate ar fi putut izola
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Gardă Tancuri a fost îndreptat către SS-Panzerkorps, în vreme ce restul de trei armate atacau XLVIII Panzerkorps și Corpul de Armată LII. Planul de atac pentru Armata a 5-a Gardă Tancuri avea deficiențe majore, prin aceea că neglija pregătirea artileriei, ordona tanchiștilor sovietici să se folosească de viteza sporită pentru a compensa deficiența de blindaj și armament a tancurilor lor și plasa atacul principal într-un sector în care forțele germane erau într-o oarecare măsură protejate de un șanț antitanc săpat
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
fiind fierar. El însuși se orientează spre acest domeniu, dar optând pentru activismul politic pentru a scăpa de anevoioasa muncă de bază. În 1923 devine membru Komsomol și în 1931 membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1935-36 devine tanchist și, foarte repede, își dă seama că singurul mod de a-și asigura cariera este colaborarea cu "Organele de securitate" ale Partidului, care îl numește Comisar politic militar. După mărturia lui Viktor Kravcenko, în timpul marilor epurări din 1937-39 își "toarnă
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
distrugerii tancurilor inamice, era depășit evident de tancurile sovietice medii T-34 și grele KV-1. Totuși, cele mai numeroase tancuri din Armata Roșie erau cele ușoare T-26 și tancurile rapide BT. Acest factor, împreună cu tactica superioară a germanilor, antrenamentul tanchiștilor și ergonomia tancului a făcut ca Panzer III să-și îndeplinească cu succes rolul în 1941. Odată ce tancurile T-34 și KV-1 au apărut în număr suficient, înarmarea Panzer III cu tunuri de calibrul 5 cm a fost prioritară. T-
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
unui comandant în tanc s-a dovedit a fi esențial în tactica germană de folosire a diviziilor blindate Panzer. Astfel, Panzer III era în realitate pe câmpul de luptă mult superior unor tancuri mai bine dotate, care aveau însă 2 tanchiști în turelă, sau chiar unul singur, cum era cazul modelului francez Somua S-35. Șasiul folosit la producția Panzer III era excelent proiectat, fiind folosit la construcția tunului de asalt Sturmgeschütz III, care s-a dovedit a fi și unul
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
să se ocupe de noile arme și de pregătirea unei doctrine specifice de implementare. Inițial, rolul tunurilor de asalt era să sprijine infanteria. Spre finalul războiului, rolul tunurilor de asalt s-a schimbat, ele urmând a fi vânătoare de tancuri. Tanchiștii unităților StuG aveau uniforme speciale gri cu însemnele roșii ale artileriștilor. Echipajul unui autotun StuG III era format din șofer (conductor), comandant, servant/operator radio și tunar. Fiindcă erau menite să sprijine infanteria, vehiculele blindate au fost dotate cu tunul
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
7000 de kilometri. În timpul acestor revizii, tancurile beneficiau deseori de îmbunătățiri tehnologice minore. Foarte multe țări au adăugat sau au modificat echipamente; India, de exemplu, a montat ejectoare de gaze false la tancurile T-54/55 din dotarea armatei pentru ca tanchiștii indieni să nu le confunde cu tancurile pakistaneze Model 59. Modelul mai vechi T-54 poate fi diferențiat de T-55 prin ventilatorul său în formă de dom instalat pe turelă în partea frontală, din dreapta, și prezența mitralierei SMGT de
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]