2,970 matches
-
pai și pușca de vînătoare, să-nham o iapă calmă la șaretă și, fluierînd prepelicarul, să plec la plimbare! Să mănînc somon și batog, să joc biliard la o moșieriță tînără și văduvă, vecină îmbrăcată-n museline albe, trupeșă și tandră, ahtiată după discuții fine, dar ascunzînd în lenjeria-i intimă acel pizdoi pe care bănuiesc că-l au toate eroinele lui Turgheniev! Sau să mă duc la zemstvă cu chibitca! Să beau o votculiță cu substitutul de procuror și cu
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
azi, nici mai bune, nici mai slabe, nici geniale și nici maculatură. Mi-a plăcut totuși o baladă scrisă pentru vreo femeie: "Cum să nu știi? Ești mai frumoasă cu două degete decât oricare femeie/ mai fierbinte mai adâncă mai tandră/ decât orice femeie din lume/ dacă degetele tale n-ar fi deja numărate/ dacă sânii tăi n-ar fi decât două porecle date ție de Dumnezeu( din zilele când Dumnezeu făcea carne". E frumos. Chiar are poezie. Ceea ce nu se
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
cu folos, în Alfabetul doamnelor, eseu, în treacăt fie zis, preocupat exclusiv de personaje de hîrtie și care ignoră femeile reale). În timp ce soția autorului, Dorina, care, în 1963 este comparată cu “o lebădă grăsuță” sau cu “un pepene alb” (aluzii tandre la faptul că este însărcinată) este o figură de fundal, un fel de zeiță a casei, o păzitoare a dragostei etc., în prim-plan apar iubiri extraconjugale mai mult sau mai puțin platonice. Cele mai puternice figuri din galeria feminină
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
la Odessa, un loc mai bun în cabină, la Salonic, un scaun la geam, spre Varna, cuvinte de alinare pe străzile Izmirului, îmbărbătări în portul Constanța. Dacă vreau să-mi aduc aminte vreodată de chipul bunătății, al grijii delicate și tandre, îi văd pe cei doi, pe Radu G. Țeposu și Mariana Marin, atunci, în noiembrie, pe uriașa navă. Caut în grabă un vers de Madi, ca s-o reaud și descopăr că mai la îndemână îmi e cartea lui Radu
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
romantic, desuet, al poetului: aeriană, imagine clasică al acelui banal "cu capul în nori", desprinsă de orice realitate materială, mai ales bănească; inocentă, de o inocență și o puritate ce frizau, uneori, naivitatea. Și dăruită, o dăruire totală, caldă și tandră, în tot ce făcea, în poezia ei - marea ei poezie despre care nu vorbea niciodată - ; în prietenie - o generozitate aproape incredibilă și anacronică în pragmatismul nostru cotidian - ; în fericirea ei de a descoperi, de a năși, noi tinere talente. Bucuria
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
de mai târziu din purgatoriu în fiecare seară ne așezăm în jurul statuilor din parcul Trei Bărboși și ne uităm la pietre cu privirea cu care bărbații singuri desfac de pe obscuritatea mansardei acoperișurile de unde răzbate ropotul de ploaie al feminității ascultăm tandra rostogolire a remembrării pe alee printre celelalte salamandre, când apare la orizont coiful unui declamator de pohesie, el le vorbește mult statuilor doar-doar va vedea aburul desînsuflețirii lor deșurubându-se din axa sinelui venit pe sus cu un vierme în
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Primăverii, și din alte piese camerale, mai ales faimoasele quartete. M-a izbit îndeosebi finalul quartetului op. 130: plin de veselie, o veselie care nu seamănă cu cea obișnuită a oamenilor, un râs aprig, sacadat, care se împletește cu zâmbetul tandru înflorit din atâtea suferințe învinse. Mirel era în elementul lui, privirile galeșe ale Oritei, din care picurau stropi de admirație lichefiată, îl stimulau. Se înfierbânta tot mai mult la propriile evocări. De la Beethoven trecu la Brahms, apoi la simfoniile lui
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Rășinari, a spus, parcă răzgîndindu-se. Făcu o pauză care mi-a adus aminte o expresie pe care uneori Lovinescu o folosea în ceea ce mă privea. Deodată spuse cu seriozitate: - Aici te-ai născut... La Cisnădie, urmă rostind cu o voioșie tandră. Aici, mai repetă odată. Aici la Cisnădie. Am izbucnit în rîs făcînd haz de descoperirea numelui modestei localități, căreia îi atribuia paternitatea mea. - Da, de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să nu-ți fie teamă
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas bun, încărcat de o înțelegere tandră și îngăduitoare. Am scos din poșetă batista și am fluturat-o spre el, ca pe un imens fluture de lumină, care se pierdu în depărtare. Acum la vîrsta de aproape 93 de ani, din adîncul memoriei mele, care spre mirarea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Ion Pop Cîntec simplu Acum, doar acum îmi dau seama că fața ta rotundă e șlefuită, clipă de clipă, de mici planete îndrăgostite de soarele tău, pentru totdeauna. Cît de cald este soarele încă, și cît de tandru alunecă ele, pe tot mai strîmte orbite, cum nu s-or lăsa, perseverentele, pînă n-o să-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între tandre și limpezi orbite. Dialog Pîntecele meu, zise unul, e ca pîntecele Parisului
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
tău, pentru totdeauna. Cît de cald este soarele încă, și cît de tandru alunecă ele, pe tot mai strîmte orbite, cum nu s-or lăsa, perseverentele, pînă n-o să-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între tandre și limpezi orbite. Dialog Pîntecele meu, zise unul, e ca pîntecele Parisului - am ajuns rege, vai, pe grămezi de zoaie, sînt tot numai mlaștină și duhoare, deasupra mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar era în tăcerea sa sculpturală foarte tandră și foarte sinceră și foarte adevărată domnița poesie făcea rondul de majestate era dis-de-dimineață și eu eram epuizat de luptele de gherilă dintre bătrînul ficat și bătrînul plămîn din trupu-mi întins ca un arc deasupra unei prăpăstii piezișe și-mi
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
nu i-am zărit-o niciodată. Și nici nu doresc. Bănuiesc că-i înspăimîntătoare, frumoasă, rilkeană, necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav distribuie har cu cotiuga, cu vagonul, cu helicopterul dacă-i cășunează a-ți înfiripa un pustiu de fericire, c-
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafirașii comestibili și lacrimile discrete în colțul ochelarilor de soare - toate astea le păstrăm pentru altele. Lor le mai oferim din când în când chilotei în formă de inimioara. Cu ele nu trebuie să fim tandri, nici atenți, nici macar sensibili. Pentru că toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar așa ne-au spus - că le plictisesc îngrozitor. Așa că ne luăm tandrețea și o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor ști
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a întîmplat ceva, inimioara mea? șopti el tandru. Se aplecă și-o atinse pe Walburga pe umăr. Nu te simți bine, mein Herzblatt? Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu de două ori. Și numai apoi se îndeplini gestul pe care Hansi îl sperase. Walburga făcu
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
trompele-n sus Ce-l poartă în spate pe blîndul nostru prieten Isus Emil cel Debil P.S. Pupeuri pe dalbele-ți pneuri, Pupoaice pe caldele tale pulpoaice, Pupane pe dulcile-ți rane, Pupeice de cinci copeice, Pupandre pe visele-ți tandre, Pupoase să-ți între în oase, Pupile să ai sub lentile, Pupele-ntre patru dantele Ascunse și unse și-n spume preagrele, Pupoaie ce-ncet te îndoaie, Pupiste-n batiste etc. Hobbitocul dezmățat
Cîntecel de hobbitoc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10901_a_12226]
-
aparțin, dar și fără ajutorul lor s-ar fi observat, cred, ritmicitatea subtitlului. Greu, de altfel, nu i-ar fi fost tălmăcitorului să redacteze subtitlul chiar în versuri rimate: ,poeme coțcărești de-a v-ați ascuns,/ un vechi Paris ce tandru amintescu-l,/ la obște deslușite îndeajuns/ și meșter date-n stampă de Vulpescu". în anul I al Facultății de Filologie (1951-1952), Vulpescu și cu mine eram în grupe diferite și nu vedeam decît în amfiteatru. într-o zi totuși, la seminarul
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai zbat pe care le va-ngropa de vii (pesemne mai pline de viață veșmintele decît tine). Călătorie în munți Plin de sine muntele-acesta care strangulează șoseaua îndesat indigest cum un individ gata să-njure
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
care s-ar cuveni să facă parte din bibliografia obligatorie a românilor, tocmai pentru că nu este rigidă, ci suplă și foarte inteligentă. Este o carte care nu venerează ori exaltă figura lui Ștefan cel Mare, ci o umanizează complice și tandru, dantelărind-o și oferind nuanțe speciale, care sintetizează mozaical figura voievodului. Este un pro domo pitoresc și deloc tendențios.
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
gând dimineața era să termin cele câteva filme, din câteva veri la Comana, pe câteva vișine discul de sticlă semăna cu Potirul mai era acolo colecția de pipe, balansoarul, salopeta de tânăr bărbat, banca de lemn, Victor Brauner, cinic și tandru Diavolul în sutană voia să se termine odată "cu hoaștele astea care fac filme despre poeți" că bună e tanti Lina care vine din urmă cu mopul și ne mai vinde un vers și ne mai spune odată "las-o
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
Gheorghe Azap Prin veacul acesta constríctor - lui Daos - Tacticăie noaptea în ceasuri târzii, Iar tu, sub cea lună plăviță, îți dai osteneala să iști poezii Cum, gingaș, le-au scris Ienăchiță. Fidel stilografului, încă-i propui Să-și depene slovele tandru, Cum doară-n grădina caietelor lui, Cândva, le-au sădit Alexandru. Vezi, lumea recentă vânează mangoți, Durându-și cetăți mercantile, Doar tu mi te strădui să scrii, dacă poți (?), Pasteluri, ca bardul Vasile. Doar tu câte-un stih pastoral mai
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
Liviei perechile, cu masca unui zeu viclean pe față, scandează hexametri, între platani, vechile versuri ale lui Ovidiu, (tomitanul de nevoie) și, tot râzând de ele, le învață. Cum se învață și iubirea. În Criptoportico, în Uccelliera. Stupid sunt de tandri. Consul se crede libertul. Cum scrie-n cartea sa, expertul, în dragoste, care o păți apoi, el dezghețând bucăți de vin din amintirea Urbei, dintr-un sloi. Printre tufișuri, rozmarin și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
și romanesc. A preferat în schimb să dea publicității un text care colcăie de viață (societatea socialistă multilateral dezvoltată prin sondaj, între București și triunghiul Bocșa Montană/ Dognecea/ Caransebeș) și dosare de existență, stilul fiind când incisiv, când neutru, când tandru și plin de omenie (mai ales în cazul evocării membrilor familiei). Chiar dacă atacurile antipartinice și antisocialiste fățișe par lipite, adică adăugate după 1990, meritorie rămâne reasamblarea acestor fragmente cu o sută de figuranți și protagnist (în fond, o frescă a
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
seară prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite și vodcă lemon, și umezeala îți pătrunde în oase, urzind un fel de rețea de friguri și frici - adevăratul motiv pentru care înșir versuri din nou - în biblioteca îngustă, prin care m-adulmecă tandru femei melancolice în paltoane de iarnă. Tratat despre frică Din două în două nopți visez un mare cutremur am zile oribile mă doare fiecare bucățică de carne îmi vine să le spun tuturor c-o să dispărem brusc în mintea mea
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
ochii deschiși l-au lăsat în blugi și tricou băieții n-au găsit nici azi alt clăpar) și ce să-ți spună el, copil, el frate de arme, cum să alunge el moartea ce vorbește în ochii tăi când spui tandre cuvinte? coșmarul e treaz la capăt ruinele unui oraș ruinele altui oraș de mult ai poftit dușmanul la masa ta te aud îți pregătești capcanele jumătăți de frază priviri prelungi puțină indiferență știu și totuși înșir încă un pas în
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]