KorAP: Find »[drukola/base=taoist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...22 >

547 matches

Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467

corp sănătos și o viață lungă a fi cele mai importante fundamente pentru scopul final al iluminării spirituale, implică și integrează fiecare aspect al vieții în calea practicii și unește totul cu numitorul comun al energiei. În plus, în abordarea taoistă, fiecare qi gong este liber să practice într-un mod care se potrivește cel mai bine înclinațiilor sale personale, deoarece calea taoistă se bazează în întregime pe principiile universale ale naturii și cosmosului, nu pe o dogmă socială sau religioasă

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
aspect al vieții în calea practicii și unește totul cu numitorul comun al energiei. În plus, în abordarea taoistă, fiecare qi gong este liber să practice într-un mod care se potrivește cel mai bine înclinațiilor sale personale, deoarece calea taoistă se bazează în întregime pe principiile universale ale naturii și cosmosului, nu pe o dogmă socială sau religioasă strictă. Singurele lucruri necesare pentru practica qi gong taoistă sunt corpul, energia și mintea persoanei respective, precum și un loc liniștit unde să

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
un mod care se potrivește cel mai bine înclinațiilor sale personale, deoarece calea taoistă se bazează în întregime pe principiile universale ale naturii și cosmosului, nu pe o dogmă socială sau religioasă strictă. Singurele lucruri necesare pentru practica qi gong taoistă sunt corpul, energia și mintea persoanei respective, precum și un loc liniștit unde să poată sta în picioare sau așezată. Școala confucianistă Occidentalii și-l imaginează, de obicei, pe Confucius ca fiind un erudit bătrân și plicticos căruia îi plăcea să

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
ce conțineau aforisme filozofice inteligente, și nu ca pe o persoană care să practice qi gong. Totuși, în realitate, Confucius (King Futzi) manifesta un viu interes pentru taoism și se spune că l-ar fi apreciat mult pe marele înțelept taoist Lao Zi. Confucius și moștenitorul său filozofic, Mencius (Meng Tzi), considerau practica qi gong ca fiind un sistem important de autocultivare, dar ei l-au abordat dintr-un unghi complet diferit de cel al școlii taoiste. În timp ce taoiștii foloseau practica

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
mult pe marele înțelept taoist Lao Zi. Confucius și moștenitorul său filozofic, Mencius (Meng Tzi), considerau practica qi gong ca fiind un sistem important de autocultivare, dar ei l-au abordat dintr-un unghi complet diferit de cel al școlii taoiste. În timp ce taoiștii foloseau practica qi gong ca modalitate de obținere a iluminării spirituale individuale și considerau corpul ca fiind un vehicul în atingerea acestui obiectiv, confucianiștii o priveau ca pe o modalitate de echilibrare și purificare a minții și de

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
și a altor „boli” ale spiritului ce duc la comportamente necorespunzătoare și la neîndeplinirea datoriei. Școala confucianistă de gândire considera natura și cosmosul ca fiind modelul pentru societatea umană și, din acest punct de vedere, erau de acord cu școala taoistă. Diferența era că taoiștii se concentrau asupra autocultivării și a armoniei cu forțele universale ca modalitate de atingere a iluminării individuale și a nemuririi spirituale, în timp ce confucianiștii se axau pe obținerea ordinii politice și sociale, nu a libertății individuale. Practica

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
o religie străină, și a taoismului, a cărui concentrare asupra libertății individuale era considerată a fi o amenințare la adresa coeziunii sociale, adepții școlii confucianiste reformate au inițiat o reînviere a filozofiei confucianiste clasice. Împrumutând multe de la rivalii lor budiști și taoiști, acești confucianiști renăscuți susțineau încă o dată autocultivarea prin practica meditației, a controlului respirației și a alchimiei interne pentru a cultiva armonia socială și corectitudinea politică. Intenția era aceea de a-i atrage pe oameni din nou spre confucianism, oferindu-le

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
spirituală care putea să concureze cu religiile majore și, astfel, să le satisfacă nevoia de hrană spirituală. Cel mai înverșunat susținător al acestei reforme, cunoscute sub numele de mișcarea neoconfucianistă, era învățatul Chu Hsi, care manifesta interes intens în ceea ce privește tehnicile taoiste de meditație și susținea liniștea mentală ca fiind cel mai bun mod de a cultiva pacea, armonia și alte virtuți ideale ale Cerului în inima umană și, astfel, de a le insufla societății pe Pământ. Pentru practicienii taoiști și budiști

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
în ceea ce privește tehnicile taoiste de meditație și susținea liniștea mentală ca fiind cel mai bun mod de a cultiva pacea, armonia și alte virtuți ideale ale Cerului în inima umană și, astfel, de a le insufla societății pe Pământ. Pentru practicienii taoiști și budiști, primul pas pe calea spre dezvoltarea spirituală era părăsirea familiei, abandonarea societății și retragerea la o mănăstire sau abație în munți, pentru cultivarea iluminării. În cazul școlii neoconfucianiste, dezvoltarea spirituală era adaptată pentru a deservi societatea, și nu

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
în totalitate asupra obținerii stării „Buddha” sau a iluminării spirituale, prin practicarea intensivă a meditației prin nemișcare. Cuvântul Buddha înseamnă „cel care a fost trezit” și, astfel, scopul practicii budiste este trezirea spirituală, pur și simplu. Din punct de vedere taoist, aceasta înseamnă subjugarea minții umane postnatale a emoțiilor și a orgoliului personal pentru a reinstaura mintea prenatală a conștiinței primordiale și a scăpa, astfel, din ciclul nesfârșit al karmei și al reîncarnării. Spre deosebire de școala taoistă totuși, școala budistă de gândire

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
simplu. Din punct de vedere taoist, aceasta înseamnă subjugarea minții umane postnatale a emoțiilor și a orgoliului personal pentru a reinstaura mintea prenatală a conștiinței primordiale și a scăpa, astfel, din ciclul nesfârșit al karmei și al reîncarnării. Spre deosebire de școala taoistă totuși, școala budistă de gândire considera corpul a fi un impediment în calea practicii spirituale, iar budiștii acordau puțină importanță sănătății fizice și longevității. Odată cu sosirea lui Ta Mo din India, cel care a răspândit ideea că un corp sănătos

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
gong a devenit practica principală deopotrivă pentru autocultivarea fizică și pentru cea spirituală. Totuși, școala budistă sublinia, în continuare, importanța esențială a cultivării virtuților spirituale, în particular încetarea dorinței și a agresiunii, iar budiștii nu priveau cu ochi buni practica taoistă folosind yoga sexuală ca modalitate de cultivarea a energiei pentru activitatea spirituală. Budiștii considerau că, dacă cineva ar atinge niveluri înalte de forță prin practicarea artelor marțiale și a qi gong-ului sexual, fără a-și fi învins mai întâi

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
a energiei prin intermediul alchimiei interne. Aceste restricții se aplicau totuși doar călugărilor hirotonisiți în ordine monastice consacrate. În cazul practicienilor laici ai budismului, se manifesta o tendință crescândă de a combina practicile sănătății și longevității și libertatea personală a școlii taoiste cu virtutea spirituală și comportamentul disciplinat al școlii budiste și astăzi, practic, toți chinezii care practică qi gong urmează această cale sincretică. Școala medicală Dovezile sugerează că practica qi gong a evoluat în China antică, fiind inițial o formă de

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
practicii qi gong ca terapie medicală folosită pentru sănătatea și vindecarea umană este cel care atrage cea mai mare atenție asupra domeniului, mai ales atenție științifică, pregătind terenul pentru răspândirea sa în lume. În cazul practicii qi gong medicale, principiile taoiste fundamentale yin și yang, cele Cinci Energii Elementare (vezi pagina 15), echilibrul și armonia și așa mai departe sunt toate aplicate diagnosticării și tratării bolilor. Simptomele fizice externe ale bolilor sunt considerate a fi semnale care indică dezechilibre energetice interne

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
de qi gong se axează mai mult pe legăturile dintre energie și corp ca bază pentru diagnosticarea și vindecarea bolilor, rolul minții, cu siguranță, nu este trecut cu vederea. De exemplu, vizualizarea, care este folosită, în mod normal, în meditația taoistă pentru a manevra energia în scopuri spirituale, e utilizată și în qi gong-ul medical, pentru a facilita transportul de energie către anumite organe, în scopuri terapeutice. Importanța liniștii mentale și a echilibrului emoțional drept condiții necesare pentru restabilirea echilibrului

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
să se sprijine reciproc. Acesta a fost curentul din arta chineză qi gong ca formă de autocultivare încă de la așa-numita reînviere neoconfucianistă din timpul dinastiei Sung, atunci când învățații confucianiști au început să aplice aceleași practici folosite de budiști și taoiști pentru iluminarea spirituală autocultivării individuale a virtuților sociale și a ordinii politice. Prin eliminarea diferențelor dintre aplicațiile laice și cele spirituale, atenția era concentrată din ce în ce mai mult asupra factorului fundamental al vieții care leagă trupul și spiritul, intersectează temporalul cu universalul

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
schimbă, pătrunde peste tot și nu dă greș. O putem considera mama tuturor lucrurilor de sub Cer”. Capitolul 3 Qi gong și cele Trei Forțe: armonia Cerului, Pământului și Umanității Cerul (tien), Pământul (di) și Umanitatea (ren) sunt cunoscute în filozofia taoistă sub numele de cele Trei Forțe (san tsai). Umanitatea are forme și funcții într-o poziție centrală între forțele cosmice ale tien-ului și forțele naturale ale di-ului, fiind „acoperită de Cerul de deasupra și sprijinită de Pământul de dedesubt

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
strălucitor și senin și înzestrat cu putere nemărginită, Cerul inundă spiritul uman cu primordiala „Virtute Tao” (dao-deh), care îi oferă minții umane capacitatea de a atinge conștiința primordială pură cunoscută sub numele de „iluminare” în budism și „nemurire” în tradiția taoistă. Cerul este reședința zeităților și e sinonim cu puterea creatoare divină cunoscută sub numele de „Tao” sau „Izvorul” în tradiția chineză, „Brahma” în hinduism, „Buddha” sau „Bodhi” în gândirea budistă și „Dumnezeu” în religiile occidentale. Cerul își manifestă forța primordială

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
principiului yang în viața umană și cele mai evidente manifestări ale sale vizibile pe pământ sunt soarele și firmamentul, planetele și stelele, precum și alte surse celeste dinspre care un flux nesfârșit de forțe cosmice inundă Pământul și Umanitatea. Vechea știință taoistă a astrologiei și cea a divinației au evoluat ca modalitate de analizare, interpretare și predicție a felului în care diferitele forțe ale Cerului influențează și dirijează viața oamenilor pe Pământ. Bolta cerească este principalul simbol al Cerului în filozofia taoistă

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
taoistă a astrologiei și cea a divinației au evoluat ca modalitate de analizare, interpretare și predicție a felului în care diferitele forțe ale Cerului influențează și dirijează viața oamenilor pe Pământ. Bolta cerească este principalul simbol al Cerului în filozofia taoistă și de aceea ideogramele pentru „Cer” și „boltă cerească” sunt aceleași în limba chineză - tien∗. Vremea, care reflectă diferitele stări și transformări ale energiei pe bolta cerească, este așadar văzută ca o manifestare pământească a toanelor Cerului, fiind e numită

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
facultățile mentale postnatale, pe când cele trei inferioare sunt implicate în funcțiile fiziologice ale corpului, chakra a patra centrală fiind în zona inimii și adăpostind conștiința umană (Umanitatea), care are rolul de echilibru central între Cer și Pământ. În alchimia internă taoistă, doar trei dintre aceste chakre sunt implicate, în general, în majoritatea practicilor. Acestea sunt cunoscute sub numele de cele „Trei Câmpuri ale Elixirelor” (san dan-tien): centrul inferior situat în chakra a doua de sub ombilic controlează esența vitală și corpul; centrul

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
Douăsprezece Ramuri Telurice”. Cele Zece Tulpini Celeste se referă la câmpurile radiante de forțe care transmit raze de energie cosmică spre pământ în sistemul energetic uman de la planete și de la sistemul solar. Asemenea cosmologiei antice din Egipt și India, tradiția taoistă clasică din China citează existența a zece în loc de nouă planete în sistemul nostru solar și observațiile astronomice recente par să confirme prezența celei de-a zecea planete „lipsă”, despre care se spune că se învârte în jurul soarelui într-o elipsă

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
de lună ca fiind momente extrem de nepotrivite pentru practica qi gong, deoarece schimbarea bruscă și timpurie pe care o cauzează în fluxul natural al energiilor solară și selenară poate provoca o „eclipsă” similară și în sistemul uman. De asemenea, maeștrii taoiști nu recomandă practica qi gong atunci când trece o cometă („o stea cu coadă”) pe cer, deoarece cometele sunt corpuri autonome astrale și nu se conformează marilor ritmuri cosmice ale planetelor și stelelor, iar prezența lor arzătoare traversând cerul poate deregla

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
un moment deosebit de favorabil al anului, lunii sau zilei. Cei cinci munți sacri din China - Omei Shan, Wu Tai Shan, Tai Shan, Hua Shan și Chung Shan - reprezintă astfel de puncte de forță și, timp de mii de ani, călugării taoiști și cei budiști s-au dus în aceste locuri pentru a-și perfecționa practica prin accesarea puternicelor „Vene de energie ale Dragonului” (lung-mai) despre care se știe că trec prin acele vârfuri sfințite. Într-adevăr, toți munții înalți bătuți de

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
ca vidul să fie cazanul vostru; lăsați natura să fie furnalul vostru; ca ingredient principal, luați nemișcarea; ca reactiv, folosiți liniștea; în loc de mercur, utilizați esența voastră vitală; în loc de plumb, energia voastră zilnică; în loc de apă, înfrânarea; în loc de foc, meditația. În textele taoiste, alchimia internă activată de qi gong este denumită „Unitatea Triplă” a esenței, energiei și spiritului, în timp ce metoda externă de practică folosită pentru a pune în mișcare acest proces se numește „echilibrarea corpului, respirației și minții”. Asemenea celor Cinci Energii Elementare

[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]