444 matches
-
ha, vii altoite - 0,03 ha, vii hibride - 127,15 ha, livezi - 0,35 ha, păduri - 844,74 ha, bălți și lacuri 48,77 ha, clădiri și curți - 74,94 ha, teren neutilizabil - 143,26 ha. În 1958, în satul Tarnița nu exista nici o mașină agricolă, iar structura de teren era următoarea: pășune - 200 ha, fânețe - 80 ha, vii - 40 ha, păduri proprietate personală - 15 ha, clădiri și curți - 25 ha, teren neutilizabil - 50 ha, în total 410 ha. Producția medie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
seism al agriculturii private. Ce a urmat? O intensă muncă de lămurire silită prin diverse căi și metode și, treptat-treptat, neavând încotro, agricultorii satelor au acceptat să devină colectiviști, cu excepția a trei familii: Vasile Pintilescu și Dumitru Călin din satul Tarnița și Ion Puiu din Satu Nou, dar în final, în 1962, luna aprilie, colectivizarea era considerată 100% încheiată. Au urmat o serie de măsuri legislative, economice și financiare. Desființându-se proprietatea privată, trecându-se la agricultura socialistă, s-a asigurat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
După cooperativizarea agriculturii, structura culturilor a suportat modificări: s-au introdus culturile de sfeclă de zahăr, s-au extins culturile de cartofi și legume pe terasele inferioare, iar pe terasele superioare au luat amploare livezile, viile și culturile furajere (la Tarnița, la Mariana Mazilu, pe Dealul Bărboasa și Dealu Perjului). Porumbul ocupa 51,5% din totalul suprafeței cultivate în 1989, iar în 1999 59,2%, cultivându-se soiuri timpurii, cum ar fi HD 208, HD 220, HD 225 și semitardive HD
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
După cooperativizarea agriculturii, structura culturilor a suportat modificări: s-au introdus culturile de sfeclă de zahăr, s-au extins culturile de cartofi și legume pe terasele inferioare, iar pe terasele superioare au luat amploare livezile, viile și culturile furajere (la Tarnița, la Mariana Mazilu, pe Dealul Bărboasa și Dealu Perjului). Porumbul ocupa 51,5% din totalul suprafeței cultivate în 1989, iar în 1999 59,2%, cultivându-se soiuri timpurii, cum ar fi HD 208, HD 220, HD 225 și semitardive HD
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
au crescut suprafețele cultivate cu plante pentru masă verde, dar după 1989 au scăzut treptat, până la desființare. Fânețele și pășunile naturale ocupă circa 10% din suprafața totală a comunei. Frecvența cea mai mare o au pășunile și fânețele în satele Tarnița, Satu Nou și Taula, cu o pondere de peste 21% din suprafața totală de fânețe. Suprafețele cultivate cu plante furajere, după 1962, înregistrau creșteri considerabile, ajungând în anul 1989 la 13,72% din suprafața arabilă, ocupând locul secund după cereale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o productivitate de 10- 15 t/ha. Cultura rădăcinoaselor pentru nutreț se mai practica pentru sfecla furajeră, folosinduse soiurile „Record”, „Ursus” și „Polifurajer 26”, doar pe 0,4% din suprafața furajeră. Pe suprafețe foarte reduse se mai cultivă, în satele Tarnița și Bărboasa, „Iarba de Sudan”, sorgul furajer, iar despre secară și dughină nu se mai pomenește. În urma activității de producție agricolă rezultă cantități mari de produse secundare, dintre acestea cocenii și ciucălăii de porumb cu o pondere de 25% din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
au cules din păduri și de pe islazuri plante pentru tămăduirea bolilor și pentru vopsit, fructe de pădure și ciuperci pentru hrană sau au vânat animale sălbatice pentru carne și blană. Din Condica Livezilor de pe anul 1803, aflăm că în satul Tarnița erau vii și vite, dar puțin loc pentru culturi agricole. Este interesant de consemnat faptul că, numai cu 13 ani mai târziu, în anul 1816, satul apare cu o parte de teren donat din moșia răzeșească, cu vii și loc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
apă sau alte semne. Între proprietari, hotarele erau marcate cu mușuroaie, copaci sau cu o creastă de pământ. Încălcarea acestora de către megieși constituia prilej de gâlceavă sau de procese. Țarina câmpului era închisă cu o poartă numită „poarta țărnii”. În Tarnița, aceasta era situată lângă locuința lui N. Apostu. Recoltele erau păzite de către un jitar, care primea, drept răsplată pentru activitatea depusă, o cotă parte din recoltă, de la fiecare sătean. Anul agricol începea primăvara, când plugarii arau ogoarele pentru a le
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
agriculturii a fost uniformizarea terenului prin distrugerea sistematică a pădurilor. Totodată au dispărut păduricile de salcâmi (a lui Gheorghe Coca, Toader Capraru, ș.a.) și o bună parte din sălciile din lunca Berheciului, acestea fiind înlocuite doar prin plantările antieroziune de la Tarnița, Taula și Valea Iepei. În evul mediu, pământurile de la Oncești țineau din zare în zare, cuprinzând, deopotrivă, păduri, teren arabil, imaș, luncă și fânaț. Odată cu înmulțirea membrilor familiilor, aceste pământuri s-au divizat, loturile fiind tot mai înguste. După desființarea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
satelor Oncești, Laz, Bărboasa și Dealul Perjului păstrează în firea lor o mândrie aparte ce-și are originea în neamul lor de răzăși (cei care aveau în proprietate mai mult pământ se socoteau „boiernași”), spre deosebire de vecinii lor din Tarnița și Satul Nou, care se trag din clăcași (aceștia, având mai puțin pământ, erau porecliți „cojani”). În satul Tarnița, suprafața arabilă nu satisfăcea nevoile de cereale ale locuitorilor prezenți în aceste zone după anul 1774, aceștia fiind nevoiți să lucreze
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
neamul lor de răzăși (cei care aveau în proprietate mai mult pământ se socoteau „boiernași”), spre deosebire de vecinii lor din Tarnița și Satul Nou, care se trag din clăcași (aceștia, având mai puțin pământ, erau porecliți „cojani”). În satul Tarnița, suprafața arabilă nu satisfăcea nevoile de cereale ale locuitorilor prezenți în aceste zone după anul 1774, aceștia fiind nevoiți să lucreze la arendași pentru a-și asigura subzistența. Recolta obținută se depozita în hambare, o parte păstrându-se pentru a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
copt pâine, imediat după coacerea pâinii. Fructele se așezau pe vatra fierbinte, pe o lesă din nuiele sau pe frunze de leuștean ori de varză. Când se răcea cuptorul, fructele se scoteau afară, unde se uscau la soare. În satul Tarnița, familia Miron, care se îndeletnicea cu olăritul, obișnuia să usuce prunele direct pe cuptorul de ars oale, după stingerea focului. Perjele se uscau în cuptor sau pe lojnițe, prin uscare și afumare. Pentru instalarea unei lojnițe, se săpa o groapă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
specifică au oferit locuitorilor condiții prielnice creșterii animalelor încă din cele mai vechi timpuri. Între anii 1772-1774, erau consemnați la Oncești 2 ciobani, 1 văcar, 1 porcar și 2 herghelegii. În anul 1816 figurau crescători de oi în satele Slobozia, Tarnița, Glăvănești și Dănceni. Caii erau necesari mai ales pentru înzestrarea oștirii. Caii moldovenești, turcești și cei „asturcani” nu se scoteau din țară decât pentru solii. În satele aflate pe principalele drumuri comerciale erau folosiți tracțiunea rapidă caii „de olac” și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Mavrocordat din anul 1742, când sătenii din Lichitișeni și Oncești trebuiau să presteze această muncă. Animalele (boi, vaci, oi, porci, cai) erau o însemnată bogăție . În anii 1772-1774, erau consemnați 2 ciobani, un văcar, un porcar și un herghelegiu. În Tarnița figurau crescători de oi încă din anul 1816. Pe măsura măririi suprafețelor cultivate, pășunatul liber s-a restrâns în hotarul moșiei pe imașurile obștești. Pe aceste imașuri, proprii fiecărui sat, se organizează atât stâna de oi, cât și cireada de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
românească - 8% și Sura de stepă - 6%. Ovinele aparțin, în majoritate, rasei Karakul negru și brumăriu, dând o producție de 60 litri lapte și 2 kg lână/cap oaie/an. Sunt bine valorificate și pieile pentru căciuli și paltoane. În Tarnița sunt crescători de oi cu tradiție precum Vasile Tătărășanu,Viorel Tătărășanu,Vasile Maftei, Gheorghe Gherase și Gheorghe Sofronea, care au introdus și rasele Merinos și Caridalle (pentru lână și carne). Se extinde creșterea caprelor pentru carne și lapte, reprezentând 25
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
inexistentă. După 1989, caii au asigurat o parte a executării lucrărilor agricole și a transportului impus de cerințele gospodărești. Baza furajeră a creșterii cabalinelor este constituită din fân, resturi vegetale, lucernă și ovăz. Se cresc rasele Huțul, Lipițan, Rusetu. În Tarnița, familiile care cresc cai sunt Ion Puiu, Mihăilă Neculai, Tătărășanu Viorel, Sava Spiridon, Botezatu Gheorghe, Țarălungă Spiridon, Guțu Costinel, Gabi Panaite ș.a.. Creșterea păsărilor este extinsă în fiecare gospodărie, greutatea unei găini ajungând în medie la 2,5-3,5 kg
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
producția de ouă la 130- 150 buc./an. De regulă, se cresc rase mixte alături de rasele Leghorn, Sussex și Gât golaș de Transilvania. Se mai cresc curci, gâște și rațe, dar în mai mică măsură. Prin anii 1980, la Tarnița, în pădurea Leaua, a existat o crescătorie de fazani care contribuia la popularea zonei cu vânat. Creșterea iepurilor, după anul 2000, a înregistrat unele progrese în câteva gospodării, prin valorificarea resurselor vegetale. Se cresc iepuri din rasele „Alb vienez”, „Uriașul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de reședință Oncești: 3 societăți cu răspundere limitată, două asociații familiale și o unitate a Cooperativei de Consum; - satul Onceștii Vechi: 1 AGROSEM, o societate cu răspundere limitată, o asociație familială și o moară; - satul Bărboasa: două asociații familiale; - satul Tarnița: 4 societăți cu răspundere limitată, o asociație familială și o moară; - satul Satu Nou: o asociație familială. Dintr-un număr de 21 de agenți economici, unul, respectiv S.C. „Herciu” S.R.L. are ca profil activități agrozootehnice, iar restul prestări servicii și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
familială. Dintr-un număr de 21 de agenți economici, unul, respectiv S.C. „Herciu” S.R.L. are ca profil activități agrozootehnice, iar restul prestări servicii și comerț cu produse alimentare, 76% dintre aceștia își desfășoară activitatea în satele Oncești, Dealu Perjului și Tarnița, iar 24% în Onceștii Vechi, Bărboasa și Satu Nou. Un procent de 96% din agenții economici de pe teritoriul comunei au ca profil de activitate comerțul cu produse alimentare și nealimentare, iar restul de 4% au ca profil activitatea de prestări
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Savin, Gheorghe Rusu și Constantin Grigoreanu; blănari: Vasile Vlasie; croitori: Vasile Prosie, Costică Secară și Elena Vraciu; tăbăcari: Constantin Tabarcea; și plăpumari: Erjebet Dimofte, Letiția Obreja și Valerica Hâncu. Un cuvânt aparte trebuie spus despre neobositul meșter Constantin Savin din Tarnița, care, pe lângă meșteșugurile mai sus amintite, era inițiat și în arta fotografică. Poate că descendenții acestora ar mai fi lucrat și astăzi dacă fenomenul colectivizării nu i-ar fi determinat pe unii dintre ei să plece la oraș, iar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
eu uitând iar de foame”. Când se țesea pânza, simplă sau rostuită, în război lucra o singură persoană, iar cel care făcea țăghiile muta și furcele spre sulul din spate, pe măsură ce se înainta cu țesutul. Elena Savin din Tarnița era renumită pentru meșteșugul țesutului Pentru a se înălbi, pânza subțire de cânepă sau de in se dădea la geruit iarna, iar vara era spălată la pârâu, fiind bătută cu maiul de rufe și întinsă pe iarbă la uscat. Pregătirea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
instalații tehnice la noi în comună datează din al treilea deceniu al secolului al XX-lea. Pe atunci se aflau în comună un număr de trei mori cu motor, fiind în proprietatea preotului Ciuche și a lui Gheorghe Chirilă la Tarnița. Așezarea gospodăriilor pe coline (exemplu satul Taula), în zone defrișate, cu o oarecare regularitate a curenților de aer, a permis instalarea și funcționarea morilor de vânt. În satul Taula, în urma investigațiilor întreprinse, am aflat că tipul de moară care a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de moară care a funcționat aici (două la număr), făcea parte din categoria celor cu pivot central, de mărime mijlocie, cu un singur rând de pietre, specifice pentru puterea eoliană din Colinele Tutovei. O asemenea moară a existat și în Tarnița, la punctul „Șes”, aparținând proprietarului Iftene Chirilă, situată în partea de vest a locuinței acestuia la distanța de 100-120 m de drumul județean. Etnograful Tudor Pamfile, originar din satul Țepu, județul Tecuci, remarcă: „Moara de vânt este o moară ca
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și cea de apă, cu singura deosebire că roata mișcată de apă este înlocuită de roata cu aripi mari ce este pusă în mișcare de vânt”. În 1928, în Oncești existau 4 mori de vânt, la Taula, Dealu Perjului și Tarnița. Morile de apă Rețeaua hidrografică din zonă a oferit condiții propice pentru funcționarea morilor de apă. La sfârșitul secolului al XIX-lea mai funcționau peste 20 de mori de apă pe pârâul Berheci (între Moară de vânt. Taula - Oncești (reproducere
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din zonă a oferit condiții propice pentru funcționarea morilor de apă. La sfârșitul secolului al XIX-lea mai funcționau peste 20 de mori de apă pe pârâul Berheci (între Moară de vânt. Taula - Oncești (reproducere după „Zona etnografică Moara din Tarnița a Colinelor Tutovei) Moara din Tarnița Obârșia și Gohor). Anul 1928 consemnează existența a trei mori de apă pe teritoriul comunei: două la Tarnița și una la Oncești (două pe Berheci și una pe Pârâul Rotărie). Astăzi nu mai există
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]