1,444 matches
-
le-a trăit în ultimele ore sunt esențiale și formează deja un preaplin în creierul lui de simplu muritor. Nebuna se strecoară încetul cu încetul în mintea lui. Fiecare mesaj e scris cu sufle tul în vârful degetelor care apasă tastatura. Și el citește în continuare. Iar eu stau și emit o teorie. E un fenomen absolut normal ca prima lectură a unor trăiri nedisimulate să creeze o undă de șoc în cel care le-a scris. Mă refer la niște
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
efectul de modă al științei. Ce curioși ni se par părinții noștri care abia se descurcă cu un telefon celular! Și ce ciudați le părem copiilor noștri că nu știm să vorbim pe "mess" și scriem atât de greu la tastatură! În felul acesta știința creează rupturi din ce în ce mai adânci între generații (să adăugăm aici și efectul "transferului de proprietate" între generații). Dorința (și străduința) noastră pentru ca ai noștri copii să aibă este contraproductivă: tocmai le fură din idealuri, scurtcircuitându-le. Să ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
venit. Tată, ți-am adus și un cadou, zise Ana. Cadou, mie? Da, cadou, de casă nouă! Puseră pachetele pe masa cea mare rostuită de Petre în fața cerdacului, Petre le desfăcu cu grijă și... surpriză: un computer, nou, cu ecran, tastatură, boxe, imprimantă... Tată, preciză mezina, cel care l-ai avut tu la atelier l-am luat eu, iar ție ți-am cumpărat unul nou, să tragi cablu și o să putem conversa mai ușor și mai des. Într-o cutie frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
înainte, din interviul acordat lui Igor Mocanu de Ion Manolescu: "ș-Cum ar arăta o zi de scris la Derapaj ?ț În felul următor: un individ nebărbierit, în pantaloni de trening și cu o bluză cu mâneci lungi răsturnat pe tastatura computerului, butonând între 6 și 10 ore, trezit din când în când din transă de intervențiile prietenei sale, când cu o îmbiere la o cafea, când cu o invitație la film, când cu o sugestie de canastă. E greu să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
mașină de tipărit și cu un stilou, Bogdan Ghiu chiar face. Avem pagini xerografiate, fotografiate, poeme mototolite, manuscrise în facsimil, poezii redactate cu fonturi de 18 ș.a.m.d. Un experiment gratuit? Nu cred. Prefer s-o numesc, din fuga tastaturii, formă de obiectualizare, metodă de reificare. Nici cu totul nouă, nici cu totul în așteptările cititorului, ideea lui Bogdan Ghiu e de discutat. Tipărită pe un format de hârtie, literatura nu e pe deplin independentă de acest suport. Textul se
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
dar consolare/pun sub ac și arc oratoriul măturii divine..."(Libertatea) Nu departe de acest spectacol aristocratic, o cronică a domnului Cosmin Borza, în care - dincolo de rezervele estetice pe care, în virtutea oricărui cod publicistic, i le respectăm - recenzentul își lasă tastatura nesupravegheată și se referă la autoarea cărții în discuție exclusiv prin prenume. Ingenioasă manieră, dacă stăm să ne gândim. Lasă că în interbelic regula era cu totul alta, iar politețea cu mult mai strictă, lasă că nici măcar uzanțele timpului nostru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
că am uitat totul. Ca și cum ar fi luat cu el dovezile existenței noastre comune. La prima generație de calculatoare personale, înainte de introducerea unei întregi baterii de salvare care ni se lipește de degete ca leucoplastul Căpitanului Haddock, se găsea pe tastatură o tastă pe care scria "clean screen". Puneai arătătorul pe ea și totul dispărea. Nu mai rămânea nimic. Mă tem ca tata să nu fi apăsat pe tasta asta înainte de a pleca. Nu vroia să lase nimic în urma lui și
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
de scris? Când, însă, răsfoind în continuare Dilemateca, întâlnește, în ancheta privitoare la debut, afirmații atât de lipsite de umor, parcă nici nu mai contează dacă ele izvorăsc dintr-un creion cu mină, dintr-un stilou Parker sau dintr-o tastatură fără fir. E trist ca un autor de nici 25 de ani să intre în literatură cu un asemenea bagaj de obtuzitate, de rea-voință, de megalomanie și de blazare: Ca să mă exprim colocvial, la debut e nasol. [...] Cronici au fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
cinste spiritului de corp și comunității militare naționale și celor locale. Este frumos. Delectări intelectuale. Noi cei de la „Cadențe peste timp”, ne propunem însă câteva probleme normale, uitate în vâltoarea tulburătoare a mersului vremii, întâlniri în scris, în condei, dincolo de tastatura computerului de zi cu zi, dincolo de e-mail-ul trimis colegului, care oricum îl trimiți dar nu încorporează (acel e-mail) complexitatea de sentimente pe care de fapt ai vrea să o transmiți acelui coleg. Cu ani în urmă într-o idee de
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93200]
-
apoi În camera lui Vic, care era și cea mai dezordonată. Naggie ar fi putut-o bănui de o formă de fetișism bine disimulat. Era mai degrabă un ritual la care recurgea În momentele de Îndoială. În timp ce ștergea praful de pe tastatura calculatorului, sau atunci cînd Îi aranja manualele de mineralogie și celelalte hîrtii pe masa de lucru - chiar dacă Vic Îi spusese de mai multe ori să le lase așa cum le găsește - se simțea părtașa misterioasei lui ocupații, ceea ce, Într-un fel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ține-ți pentru tine gablonțurile astea penibile de travestit. Zâmbetul de pe fața lui Helen nu se clintește nici un pic. Bărbatul dă ochii peste cap, iar fața și mâinile-i devin inerte. Bărbia îi cade în piept și se prăbușește peste tastatură, apoi corpul i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde neprețuita-i mână să întoarcă monitorul spre noi și zice: — Rahat! Deși zace mort pe podea, pare adormit. Claia de păr înțepenită cu gel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
agenției imobiliare Helen Boyle este încuiat și, când bat în ușă, Mona strigă prin geam: — E închis. Nu sunt un client, strig. Stă la calculator și scrie ceva. La fiecare două taste se uită la monitor, apoi din nou la tastatură. Pe monitor, sus, cu litere mari, scrie „Curriculum Vitae“. Stația de interceptare a poliției transmite un cod 912. Scriind în continuare la calculator, Mona zice: — Nu știu ce mă reține să nu te reclam pentru vătămare corporală. Poate faptul că ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ecranul din fața lui. Închiderea bursei însemna că Shuoke își încheiase ziua de lucru. Shuoke lucra la Nyumichi International Brokerage, o firmă de brokeri, după cum trăda numele, din Tokyo. Shuoke era chiar broker. Lucra la un calculator, degetele îi zburau pe tastatură mai ceva decât unui Count Basie sau Claudio Arrau. Pe ecran apăreau diverse prescurtari și cifre. Shuoke le citea și apăsa pe clape. Cam așa: Ecranul: MLT 5 ¼ GUO 22 2/3 PLP 7 1/8 RNK 0 4/5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ar vorbi numai cu ea. Sunt o carte Braille în mâinile ei, cu pasaje asupra cărora revine, e nesigură sau doar mă scanează cu grijă, să poată reproduce mai târziu fiecare trăsătură. E și-un fir de păr lung pe tastatură. Nu înseamnă nimic, puteam să-l culeg de oriunde într-o facultate feminizată ca a mea. Să am grijă, să nu încep s-o iau razna. E-un simptom clar de criză. Care-a început, după cum delira Sara, de când stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful se-adună, păianjenii își țes pânze groase pe după ele. Calculatorul? L-aș da dacă n-ar trebui să mai câștig niște bani stând în fața tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca, îmi vor ocupa apartamentul și viața. Alunec pe gresie, încerc să mă sprijin de mașina de spălat, dar tot dau cu tâmpla stângă de colțul dulăpiorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mea, vă adresați mie. Eu sunt cea care trasează sarcinile doamnei Noia. Izbi pe biroul Luanei registrele de sub braț. Tânărul tresări, se răzgândi, nu-i mai trebui nimic și fugi ca din pușcă. Nuța deschise un dosar, împrăștie foile peste tastatura referentei, fără să țină cont că ea lucra și bâjbâia butoanele pe sub colile aruncate. Luana crezu că turbează de furie. I se făcu negru în fața ochilor și fu cât pe ce să sară de pe scaun și să-i arunce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
morfina, ca diazepamul, ca Xanaxul, ca drogul când mergi pe stradă și vrei să dai afară tot. Scriu și fumez și nu mă deranjează muzica de la radio și faptul că mi se tot cere bricheta. Mă regăsesc pe mine în tastatură, pe ecran, mă uit la mine prin litere și realizez că eu am nevoie de mine, nu Păianjenul, nu Miau, nu nimeni, eu am nevoie de gândurile mele scrise ca să pot construi o scară spre liniștea mea. Scriu aberant, incoerent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care am desfășurat-o la Clubul Elevilor să aflu că acest cuvânt mouse mai are un sens în lumea computerelor. Domnul profesor ne-a explicat că mouse-ul este o parte importantă ce intră în componența computerului pe lângă unitatea centrală, monitor, tastatură, scanner și imprimantă. Domnul profesor ne-a mai explicat că acest mouse ne ajută la activarea programelor, la crearea unor noi fișiere și pentru a descoperi multe lucruri interesante. Ca orice copil din acest nou mileniu care va urma, un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
R .-. Y -.-E. L .-.. S ... Z --.. F ..-. M -TG --. N -. U .. Vei observa că, în acest moment, literele rezultate încă par aleatorii. Nu au nici un sens. Asta pentru că mai e de lucru. A doua parte a codului folosește schema unei tastaturi de computer sau de mașină de scris, ca mai jos (cu rândurile doi și trei ușor realiniate pentru a forma o grilă): Figura ???? Fiecare literă din secvența tradusă cu ajutorul codului Morse se aplică grilei: Figura ??? Litera finală, corect decodată va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
degetele mele fremătătoare le întâlneau. Am dat peste o ușă deschisă și am străbătut o magazie plină de scaune cu rotile răsturnate și cutii prăfuite și am ieșit într-un birou al personalului, prevăzut cu geamuri, unde contururile vagi ale tastaturilor de computer și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aici nu ești de nici un ajutor, nu-i așa? Am făcut câțiva pași prin cameră. Doctorul se urcă pe o cutie cu aparate, pe jumătate acoperită de fire, apoi se aplecă să inspecteze un monitor, bătând cu frenezie într-o tastatură din apropiere. — Unde ești, unde ești?... Nnu. Se întoarse, se ridică, se mută la alt ecran. Cioc cioc cioc. Ciociociociocioc. — Nu... A, da. Uită-te. Ridică ochii spre mine. — Un banc de fry în Thera. Hai la terminalul ăsta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de fry în Thera. Hai la terminalul ăsta. Nu, la ăsta de-aici. Am traversat încăperea, călcând peste cabluri și fire, peste servere și hard disckuri parțial desfăcute. — Ei bine, când îți spun, să apeși „control“, „alt“ și „delete“ pe tastatura de-acolo. Ai înțeles? — Ce-o să faci? — Te-am întrebat dacă ai înțeles? Din nou tonul acela tăios. — Scuze, am spus. Da, am înțeles. — Bine. Fidorous apăsă cu degetele pe două tastaturi diferite. — Acum. Am apăsat tastele. În difuzoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spun, să apeși „control“, „alt“ și „delete“ pe tastatura de-acolo. Ai înțeles? — Ce-o să faci? — Te-am întrebat dacă ai înțeles? Din nou tonul acela tăios. — Scuze, am spus. Da, am înțeles. — Bine. Fidorous apăsă cu degetele pe două tastaturi diferite. — Acum. Am apăsat tastele. În difuzoare se auzi o singură notă asurzitoare. Simțeam că-mi vibrează măruntaiele din cauza ei; ferm, egal și total. — Do central, strigă doctorul acoperind zgomotul. E prea puternic pentru ei, îi aruncă afară din... Nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apăsă câteva taste. — Așa. Cred că s-a rezolvat. — Excelent, am zis, nevrând să par la fel de confuz pe când eram. Fidorous se uită la mine un moment, apoi își îndreptă atenția la monitor și începu să tasteze. Eu am rămas lângă tastatura unde mă pusese, începând treptat să-mi dau seama că discuția noastră se încheiase; nu mai avea să-mi spună absolut nimic. Era ca și când urgența îi dăduse lui Fidorous ocazia de-a lăsa deoparte problemele pe care le avea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așternu o tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură, mai tastă ceva, tot fără să ridice privirea. Eu mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul, l-am urmărit și mi-am dorit să fiu altundeva. — Deci pentru ce-s toate aparatele astea? M-am simțit prost punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]