242 matches
-
socializare, roluri sociale, expectații sociale -, într-un cuvânt, ca forme culturale de cunoaștere. În continuumul realității obiective limba operează decupaje motivate cultural, iar discursul creează o realitate subiectivă a culturii care îl produce. Deci relația dintre limbă și cultură este tautologică: „Cultura este comunicare, iar comunicarea este cultură” (Hall, 1959). Altfel spus, comunicăm așa cum ne programează cultura, cultura ne programează să comunicăm așa cum comunicăm, comunicăm așa cum comunicăm: „Ființa umană trăiește în plasa de semnificații țesută de ea însăși” (vezi Ofrim Terzea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai argumenteze: „faci cum spun eu că știu ce spun”, „faci ca mine că sunt bătrân și-am văzut (mai) multe decât tine”, „ori faci cum spun eu, ori mă lași în pace”, „fă, nu mai comenta” impun un raționament tautologic; „ordinele nu se discută, se execută” impun autoritatea forței, dublată uneori de „a țipa la el”, „a se lua de el”, „a-i face morală/scandal” sau chiar „a-l obrăznici”, „a-l da pe ușă afară”. Argumentul etic (autoritatea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poate fi numit identitate virtuală a ființei umane ca diferență și devenire, pentru acesta înseamnă o identitate indiferentă, „izofrenă” (în raport cu schizofreniaă, într-un context al valorilor răsturnate, cu computere autiste, „mașini celibatare” care tânjesc ele însele spre diferență în situația tautologică a propriului limbaj. Identitatea virtuală este condamnată la o lipsă acută de evenimente și de perspective, la o reluare inertă de sine și la un vid antigravitațional sau la o gaură neagră a existenței, la o absență a imaginației. De la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Cui ie frică de Emil Cioran?tc "Cui i‑e fric\ de Emil Cioran ?" Mai mult decât orice altă încercare exegetică, o carte despre Cioran riscă să nu depășească limitele discursului tautologic. Oricum s-ar structura, scrisul Ă este convingerea lui Cioran însuși Ă nu are decât un singur obiect: autorul însuși. O lume de explorat și de întemeiat. O identitate în criză. Or, când totul este mărturisire și căutare de sine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ă nu are decât un singur obiect: autorul însuși. O lume de explorat și de întemeiat. O identitate în criză. Or, când totul este mărturisire și căutare de sine, ce poate face exegeza? Să-și asume acest risc, al umbrei tautologice, și să plonjeze în text, citind, recitind, transcriind, identificând din frânturi, ca într-un joc de puzzle, desenul interior care transgresează momentul, pur, al consemnării. Căci textul este ființă. Iar Cioran se hrănește tocmai din chinuitoarea Ă și alienanta Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
rămânea; M-aș ruga lui Dumnezeu / Să nu rămân numai eu, / Să rămâie și mândra, / Care m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă, / Mia bine cu boală-n oasă; / De boală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o deschidere dinspre istorie spre rațiune, și nu invers. Un asemenea imanentism incipient ne apropie de Dilthey. Așa cum am mai precizat, Dilthey susține că nici unul dintre cele trei tipuri de Weltanschauungen nu este universal valabil. Chiar dacă această formulare este oarecum tautologică, o utilizăm pentru a sublinia o distincție: un tip sau altul poate fi valabil în sine cu alte cuvinte, în sistemul său de referință, în propria-i paradigmă -, dar nu și universal valabil, adică în raport cu celelalte tipuri. El rămâne valabil
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
transformându-se dintr-o bestie magnifică într-un om rațional, om care ne reprezintă sub masca raționalismului și a liberalizărilor moderne. Însă omul rațional poate deveni, prin condiții istorice, o bestie magnifică. Este cazul unor Mussolini, Hitler, Stalin... De ce relația tautologică putere-rezistență este prezentă în mintea și în acțiunea oamenilor? În primul rând, pentru că cel puternic sau cel care exercită puterea asupra unei colectivități (stat, societate, partid, spital, închisoare, școală etc.) se confruntă cu o stare de rezistență, ori ce câte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării la modalitatea lirică a expresiei în roman, criticul o făcea denunțînd această natură improprie genului (ceea ce s-ar traduce prin "romanțios", sau "romanesc" în strict această accepție). Cum se știe, exemplul ales, în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
e din grîu bun, măcinat la moară bună, din făină trecută prin trei site, coaptă în cuptor mare, frămîntată cu apă bună, albă ca zăpada, pufoasă ca buretele. ("Lipsa de gradație e a autorului însuși, reputat ca scriitor verbios și tautologic...", avertizează pe loc Călinescu! Enumerarea merge mai departe, însă). La țară, duminica, dascălul clopotește mult, curăță candelele, popa spune Evangheliile, împarte anafură, afurisește pe cine n-a plătit dijmă bisericii. Lumea îmbracă veșminte de sărbătoare, bolnavii au voie să mănînce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba mai dă și-napoi"; construcții prolixe (confuze, incoerente), anacolutul ("În sănătatea alegătorilor... care au probat patriotism și mi-au acordat... asta...cum să zic de! zi-i pe nume de!..."; expresii tautologice ("intrigi proaste "); 3. Repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale ("Ai puțintică răbdare!"); 4. Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea stilurilor) Cațavencu ține un discurs patriotard în fața lui Pristanda ("Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la mii de rezultate. "Economia cunoașterii" are valențe multiple, pentru că nu doar economiștii încearcă să definească noua economie a cunoașterii, ci și sociologii, care vorbesc despre echivalentul economiei cunoașterii, respectiv despre "societatea bazată pe cunoaștere", sintagmă pe care o considerăm tautologică, în condițiile în care societatea umană, încă din Antichitate și până în epoca contemporană s-a bazat, în evoluția ei, tot pe cunoaștere. Cunoașterea nu este o descoperire a zilelor noastre, ci este o realitate de necontestat, prezentă în permanență, definitorie
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
Esența explicațiilor individualiste utilitariste este, pur și simplu, o tautologie. Nu ni se spune nimic altceva decît faptul că actorii sociali acționează în funcție de propriile preferințe și că ei preferă ceea ce preferă. 2. Atunci cînd explicația nu este pur formală și tautologică, ea suferă de un economism mai mult sau mai puțin sofisticat, care susține că interesele respective sunt, în primul rînd, interese materiale. Acestei ipoteze i se atașează îndeobște cea subiacentă a egoismului universal. În principiu, nimic nu interzice individualismului metodologic
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
reprezintă contrapartea formei logice a limbajului. Structura fundamentală a lumii ar fi pentru Wittgenstein o rețea de stări posibile ale cărei puncte nodale sunt obiectele. Rețeaua constituie cadrul limbajului în care sunt descrise faptele. Totodată, ea dă socoteală de caracterul tautologic al enunțurilor logicii. În cuvintele lui Pears, „structura esențială a limbajului nostru este impusă de structura ultimă a realității, care este o rețea cu obiecte simple ca puncte nodale“41. „Ontologia Tractatus-ului“ ar consta din enunțuri despre această „structură ultimă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
hipertextul accentuează asupra caracterului ezoteric ("cartea cea veche cu buchiile neclare și cu înțeles întunecat"), în timp ce hipotextul întărește nuanța de vechime. Nuvela Sărmanul Dionis luminează slab, dar ispititor cartea, în timp ce varianta Umbra mea încearcă să îndepărteze lectorul și să minimalizeze tautologic rolul manuscriptului. Într-un impuls de onestitate, varianta Umbra mea inversează rolurile, în sensul că naratorul nu apare ca un nepriceput "visătorul Dionis" din opera publicată -, el inițiază umbra și-i descrie tot scenariul ascensiunii selenar-para disiace. În hipertext remarcăm
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aridă, în care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte ale "lumii noi", festiviste, din care afectele, universul interior, trăirile autentice lipseau cu desăvârșire (...) Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind întrebuințat într-un sens general, și nu în sensul unei estetici anume. Afirmarea oarecum tautologică a autonomiei artei, insistența cu care se reia tema, devine astfel semnificativă, fiind dublată de afirmarea necesității unei deschideri instituționale, și în aceasta constă mesajul revoluționar cu accente secesionist-utopice al manifestului. Se va putea vedea că artiștii ruși, precum Dobujinski
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vreodată o melodie în două măsuri sau în patru măsuri. Dar în 16 sau 32, da. În general, documentarul are lungimi mai mici, ceea ce face ca muzica să fie folosită în altă manieră. De exemplu, tratamentul muzical paralel, în sens tautologic, folosit cel mai frecvent: vedem pe ecran pe cineva care se bucură, atunci și muzica exprimă bucurie. Dacă personajul e trist, atunci și muzica va fi tristă. Un alt tip de tratament este cel contrapunctic. Contrapunctul are o rigoare foarte
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
lumea decăzuta și, în al treilea rând, apocalipsa" (1990, p. 270). De asemenea, criticii sunt de acord că poemul a fost abandonat de Blake din pricina ambițiilor prea mari și prea dificil de duș la îndeplinire. Bloom atrage atenția asupra cadrului tautologic al eposului, opinând că Blake l-a abandonat pur și simplu fiindcă acesta "explică, prea bine și prea detaliat, cum anume lumea a ajuns în întunericul epocii sale, dar nu explică deloc în ce constă acel întuneric și cum urma
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
muritorilor Sunt Mama, Acasă și Paradis.” William Goldsmith Brown „Mama este o ființă care atunci când vede că sunt numai patru porții de plăcintă pentru cinci persoane, spune că nu i-a plăcut niciodată plăcinta.” Tenneva Jordan „Expresia «mamă muncitoare» este tautologică.” Jane Sellman „Iubirea unei mame simte prezența copilului adorat chiar și înlăuntrul celui mai degradat om.” George Eliot „Femeile știu cum să crească un copil. Ele stăpânesc o îndemânare simplă, fericită, delicată de a pune scutecele, a încălța piciorul unui
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
construiește macrostructura semantică a propoziției: "Lucrurile vieții". Ca și G. Kleiber, ne vom opri asupra cuvîntului "lucruri", caracterizat de lipsa denominării sau a clasificării: El este folosit de referenții nenumiți sau percepuți ca nenumiți. Utilizarea lui nu este resimțită drept tautologică de îndată ce entitatea (sau entitățile) izolată, adică luată în considerare, este, pentru un motiv sau altul, percepută ca unitate nedenumită sau clasificată (încă) (1987, p. 118). Dacă "lucruri" funcționează cu totul natural în [P4], acest lucru se întîmplă pentru că referentul denotat
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
alese într-un număr restrîns de categorii capătă sens dacă o fi vreun sens în asta după ce s-a ajuns la o anumită familiaritate cu textul. O metodă de analiză ce presupune clasificarea textelor este, așadar, un caz de gîndire tautologică. Nu există nici o legătură logică între clasificarea și înțelegerea textelor. Or, tocmai înțelegerea în sensul mai larg ce cuprinde atît procesele cognitive, cît și cele afective, așadar mai puțin precis și delimitat este scopul. Naratologia nu este un instrument, cel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu greșea cu totul când afirma că toate poemele scrise 210 vreodată ar putea fi atribuite unui singur poet atemporal, nimeni altul decât spiritul creator. Nu merg chiar așa departe, dar mi se pare limpede că există ceva ce subîntinde (tautologic) toate scrierile ce ar putea fi subsumate culturii înalte, oriunde ar fi ele scrise și oricât de contaminate ar fi cu alte tipuri de cultură: spiritul european. Din acest punct de vedere Mărquez este european, Pynchon este european,. Kawabata este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prozei, injust minimalizată, în favoarea liricii care a menținut vivace atenția criticii literare, cu precădere în deceniile șapte și opt ale secolului trecut. Asimilarea unei filiere exegetice solide (P. Constantinescu, Vianu, Cioculescu, Balotă) potențează investigația autoarei, imprimându-i, alături de inerente accente tautologice, sobrietatea științifică a unei operații de demontare textuală în scopul relevării mecanismului intim și al extragerii componentelor care-i conferă unicitate. Optica însă rămâne neschimbată: "Perspectiva raportului general-particular și cercetarea nivelului estetic în scopul descoperirii șanselor de perenitate"103. Dimensiunea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
articolului, reintrarea în regimul "dublei enunțări" scoate la iveală disponibilitatea polemistului de a trece de la un registru la altul, prin conversia tonului din grav-acuzator în cel comic-zeflemitor, uzând de antifrază și diasirm. Iată o încheiere edulcorantă, care amendează, subtil, exprimarea tautologică a adversarului: "Eu gust în nota domnului Iorga și o frumusețe literară. ""Rândul tagmei" m-a fermecat". Cu alte cuvinte, detaliul incriminant este, asemeni "cireșei de pe tort", dacă ne e permisă asocierea, lăsat la final; el face obiectul unei culpe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]