256 matches
-
urmărirea prăzii pe sub soarele încins, având doar îndrăzneala de a se înfrupta primul din prada proaspăt doborâtă și ucisă, leul se impune numai în captivitate (atunci când se învârte în cușcă). Om "Mândru ca un om" ( Fier comme un homme): pleonasm, tautologie. BIBLIOGRAFIE SUMARĂ BATAILLE, Georges, Oeuvres complètes, vol. IX, Paris, Gallimard, 1979. Oeuvres complètes, vol. XII, Paris, Gallimard, 1988. DESCOLA, Pierre, Par-delà nature et culture, Paris, Gallimard, "Bibliothèque des sciences humaines", 2005. FONTENAY, Élisabeth de, Le Silence des bêtes, Paris, Fayard
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
forma lor afirmativă și în cea negativă. Gândirea este sigură că „S este S” ("Cartea este carte”) și că „S nu este non S” („Cartea nu este prăjitură”). Ea devine astfel conștientă de cele două linii te ale judecării corecte: tautologia și contradicția. Urzindu-se din tautologie, gândirea nu se poate feri de contradicție decât dacă izbutește să se ridice continuu pe trepte din ce în ce mai înalte ale cunoașterii, până la reflectarea raporturilor necesare și a esenței lucrurilor. Un raport necesar e și general
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
negativă. Gândirea este sigură că „S este S” ("Cartea este carte”) și că „S nu este non S” („Cartea nu este prăjitură”). Ea devine astfel conștientă de cele două linii te ale judecării corecte: tautologia și contradicția. Urzindu-se din tautologie, gândirea nu se poate feri de contradicție decât dacă izbutește să se ridice continuu pe trepte din ce în ce mai înalte ale cunoașterii, până la reflectarea raporturilor necesare și a esenței lucrurilor. Un raport necesar e și general devreme ce oricărui lucru îi aparțin
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
forma lor afirmativă și în cea negativă. Gândirea este sigură că „S este S” ("Cartea este carte”) și că „S nu este non S” („Cartea nu este prăjitură”). Ea devine astfel conștientă de cele două linii te ale judecării corecte: tautologia și contradicția. Urzindu-se din tautologie, gândirea nu se poate feri de contradicție decât dacă izbutește să se ridice continuu pe trepte din ce în ce mai înalte ale cunoașterii, până la reflectarea raporturilor necesare și a esenței lucrurilor. Un raport necesar e și general
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
negativă. Gândirea este sigură că „S este S” ("Cartea este carte”) și că „S nu este non S” („Cartea nu este prăjitură”). Ea devine astfel conștientă de cele două linii te ale judecării corecte: tautologia și contradicția. Urzindu-se din tautologie, gândirea nu se poate feri de contradicție decât dacă izbutește să se ridice continuu pe trepte din ce în ce mai înalte ale cunoașterii, până la reflectarea raporturilor necesare și a esenței lucrurilor. Un raport necesar e și general devreme ce oricărui lucru îi aparțin
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
păcate sau din fericire, ideologia are un rol de jucat aici. Impresia mea este că testarea teoriilor economice se găsește într-un stadiu imatur din punct de vedere științific. Mai mult, unele teorii nici nu sunt testabile, ori sunt simple tautologii, ori sunt prea metafizice. Noțiunile economiei politice sunt normative, ele conțin sugestii și recomandări des-pre politicile de urmat, care nu pot fi "axiologic neutre". De aici și caracterul de "știință persuasivă" al economiei politice, o știință, cum spuneam, impregnată valoric
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a deduce forma raportului social din interesele și rațiunile indivizilor. Acestui demers, care este unul totodată normativ și strict cognitiv, i se pot aduce patru serii de critici, după cum urmează: 1. Esența explicațiilor individualiste utilitariste este, pur și simplu, o tautologie. Nu ni se spune nimic altceva decît faptul că actorii sociali acționează în funcție de propriile preferințe și că ei preferă ceea ce preferă. 2. Atunci cînd explicația nu este pur formală și tautologică, ea suferă de un economism mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
identifice unele greșeli punctuale din Tractatus, el nu l-a putut stimula în mișcările sale de gândire. Nici nu putea să o facă un autor care va scrie în ultimul său text, publicat postum sub titlul Philosophy: „Logica ajunge la tautologii, matematica la identități, filozofia la definiții.“ Chiar dacă era interesat de observațiile critice ale lui Ramsey, Wittgenstein acuza înclinația acestuia de a se concentra mai mult asupra unor elaborări tehnice în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
propoziție. (De exemplu: „Napoleon nu a câștigat bătălia de la Austerlitz.“) Adevărul logic și contradicția logică nu descriu o stare de lucruri, adică nu sunt propoziții, în sensul restrictiv în care este folosită adesea această expresie în Tractatus. (Vezi 4.462: „Tautologia și contradicția nu sunt imagini ale realității. Ele nu înfățișează nici o stare de lucruri posibilă. Căci prima admite orice stare de lucruri posibilă, cealaltă nici una.“) S-a remarcat că unele din principalele rezultate ale Tractatus-ului sunt conținute în formulări a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
30 Răspunsul pe care l-a dat Wittgenstein, în Tractatus, este că propozițiile logicii nu spun nimic, dar că prin ele „se arată“ proprietăți formale ale limbajului. Autorul indică modul cum pot fi deosebite așa-numitele adevăruri logice, care sunt tautologii, de propoziții care spun ceva despre stări de lucruri, și anume considerând doar forma logică a expresiilor, așa cum se arată ea în simbolurile limbajului. Din această perspectivă va putea fi înțeles și locul pe care îl ocupă în economia lucrării
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o expresie a limbajului este o propoziție, adică o imagine a stărilor de lucruri, care poate să fie adevărată sau falsă. „Forma logică“ a limbajului „se arată“ într-un fel în propozițiile care descriu stări de lucruri și altfel în tautologii și contradicții logice. De la întrebarea „Ce sunt adevărurile logicii și cum pot fi ele recunoscute?“, Wittgenstein a trecut la întrebarea „Cum sunt posibile expresii care descriu realitatea?“, expresii pe care le numește propoziții cu sens sau, simplu, propoziții. Enunțurile ontologice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale cu Schlick și Waismann, în decembrie 1929, el insista asupra deosebirii dintre enunțuri ale fizicii și enunțuri ale logicii și sublinia că nu există enunțuri sintetice a priori. Acele enunțuri care nu descriu stări de lucruri și nu reprezintă tautologii le califica, la fel ca în Tractatus, drept „nonsensuri“. Ele ilustrează ceea ce numește acum „alergarea spre granița limbajului“. Enunțurile eticii sunt exemplare în acest sens. „Alergarea“ însăși indică cât de puternică este tendința oamenilor care gândesc asupra naturii și sensului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acordul lui cu respingerea pretențiilor de cunoaștere ale metafizicii tradiționale și cu înțelegerea cercetării filozofice drept o activitate de clarificare logică a gândurilor, Russell socotea că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o viață sui generis. Nu este vorba doar de destinul lor exterior. Operele importante scot mereu la iveală noi straturi, sau îmbătrînesc, îngheață, mor. Faptul că, artefacte fiind, cu alte cuvinte produse ale oamenilor, nu trăiesc precum oamenii, constituie o tautologie. Dar accentul pus pe momentul artefactului în artă vizează mai puțin starea ei de produs, cît propria-i natură, indiferent de modul în care a luat naștere. Operele sînt vii atîta vreme cît vorbesc, și aceasta într-un chip inaccesibil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
realitatea: "Eu iubesc copacii pentru că sunt copaci și fără gîndul meu."18 Această viziune realistă asupra lumii creează o poezie care respinge imaginile, metaforele, emoțiile: Fluturele nu e mai mult decît un fluture/ Iar floarea e floare, nu mai mult19." Tautologiile atît de prezente într-o astfel de poezie, par să refuze poezia însăși: "Despre piatră spun "e o piatră"/ despre plantă spun "e o plantă"/ Despre mine spun "sunt eu"/ Și nimic în plus. Ce mai e de spus20?". Caeiro
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai e lan de grâu, ci o metaforă, i se dă o altă conotație, este un alt nivel de citire. Ce rol are sunetul, pentru că până acum am discutat numai despre partea vizuală? Comentariul... Întotdeauna am avut o reticență în ceea ce privește tautologia creată de comentariu, adică să spui ceea ce se vede pe ecran. Aici intervine genul de cultură filmică și cultura personală: cu ce vii într-un comentariu, e mai poetic, e mai abstract, e mai succint. El poate da informații, dar
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
dată, satisfacțiile au fost orale." Un observator atent și răbdător va descoperi în puținele exemple citate majoritatea mecanismelor lingvistice care produc comicul de limbaj: cuvinte deformate, etimologie populară, hipercorectitudine, lipsa de proprietate a termenilor, polisemia, contradicția, asociațiile incompatibile, nonsensul, truismul, tautologia, construcțiile prolixe, interferența stilurilor... Nu e rostul acestor pagini să ofere explicații la fenomenul ilustrat anterior, însă pe cea mai importantă mă simt obligat să o sugerez prin citarea unui articol semnat de Mircea Cărtărescu probabil cel mai mare scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Europeană dorește să acorde tuturor cetățenilor statelor sale membre aceleași drepturi sociale și economice, nu există ființe care să se numească "cetățeni europeni". Există doar cetățeni francezi, germani sau italieni"28. Concluzia lui Aron nu numai că se bazează pe tautologia legală că indivizii pot deveni cetățeni doar pentru că aparțin unui stat suveran care este singurul garant al ius soli sau ius sanguini, pe care se bazează drepturile și obligațiile cetățenești. Dar concluzia lui Aron a fost, oricum, depășită de evenimente
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
aceste tendințe amenință să submineze societățile civile și le afundă în grosolănie, nepolitețe și violență 1. Obiecții numeroase pot și trebuie aduse împotriva acestei orientări a discuțiilor. Tonul său moralizator, chiar autoritar, ascunde cu greu faptul că ea reprezintă o tautologie elaborată ce amintește de concepția premodernă asupra societății civile, privită ca o comunitate politică legiuită și ordonată. Shils și alți critici conservatori ai societății civile scot totuși în evidență o anumită idee: susținătorii de astăzi ai societății civile au prostul
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ordonat el însuși după un număr finit de principii și legi cuantificabile prin relații și concepte matematice. Am putea să ne întrebăm, cum o făcea Henri Poincaré, de ce matematica fundamentată logic pe adevăruri triviale nu se reduce la o uriașă tautologie și, de fapt, la un alt mod de a spune că 1 = 1. În unul din capitolele următoare, vom vedea și răspunsul lui Henri Poincaré la această întrebare, aici însă vom afla opiniile unui fizician, Eugene Wigner laureat al premiului
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Dacă ei s-au înșelat, nu cumva ne înșelăm și noi? Credem că în raționamentele noastre nu mai facem apel la intuiție; filosofii ne-ar spune că este o iluzie. Logica cea mai pură ne-ar conduce întotdeauna doar la tautologii; ea nu ar putea crea ceva nou; numai din ea singură nu ar putea ieși vreo știință. Acești filosofi au dreptate într-un anume sens; pentru a face aritmetică, sau geometrie, sau oricare altă știință, ne trebuie altceva decât logica
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
însuși, ceea ce implică o trecere de la asemenea la Același. Discutând despre procesul identificării, Lévinas critică perspectiva lui Martin Heidegger susținând că formula A este A nu spune nimic despre identitate: "identificarea Aceluiași în Eu nu se produce ca o monotonă tautologie: 'Eu sunt Eu' Identificarea trebuie fixată nu reflectând la reprezentarea abstractă a sinelui către sine, ci trebuie plecat de la relația concretă dintre un eu și o lume"424. Lévinas propune, așadar, un raport între Eu și Același prin care să
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
2005, p. 133). 361 C. H. Cooley, Social organizations: a study of a larger mind, New York, Schribner's, 1909, pp. 15-16. 362 Tzvetan Todorov, Cucerirea Americii. Problema Celuilalt, traducere de Magda Jeanrenaud, Iași, Editura Institutul European, 1994, p. 177. 363 "Tautologia transformării imaginii de 'străin' într-una de 'dușman' își trage originea încă din gândirea primitivă (...), cum au susținut Lucien Lévy-Bruhl și alți antropologi. Apoi poreclele pe care și le dădeau unul altuia popoarele din zorii istoriei și descripțiile altor popoare
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în clipe augurale de către ocrotitorul divin; și început de domnie, fixată geografic și legendaro-istoric. Fratele de la domnie, din varianta în discuție, se numește Ciobănașul; celălalt joacă rolul păstorului bogat și gospodar, asemenea lui Dumnezeu din exemplele anterioare. Se resimte oarecare tautologie în onomastică: Mircea (din Mircea Ciobănașul), dincolo de radicalul mir, pare un (pre) nume consacrat pentru viața de stînă. Celălalt poartă cu discreție semne care încă îl mențin în anonimat: Cu cămașa ca tina, Cu pielea ca zăpada. Mai criptice sunt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din culturi înrudite, fie și distanțate în timp și în spațiu. Nu este vorba numai de forme destructurate sub presiunea vremurilor și de ieșirea lor din uzaj, dar și de amalgamarea, de suprapunerea, de contopirea unor valori sinonimice pînă la tautologie. Ne trezim cu o mare migrație de semne amestecate, de limbaje incoerente, care pot fi puse, ca izvorînd inițial, cînd pe seama riturilor ezoterice egiptene, cînd a zodiacelor asiatice chineze sau/și babiloniene, cînd a miturilor greco-italice. Albumele sunt copios ilustrate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]