1,888 matches
-
pe un soclu din granit, pe ale căror părți laterale existau câte o placă turnată tot în bronz, reprezentând scene de luptă din timpul bătăliei de la Sfântul Quentin, călărețul redându-l pe ducele de Savoia Emmanuel-Philibert, cu sabia scoasă din teacă. Era locul din piață unde se adunau cei mai mulți vizitatori fie singuri, perechi, sau în grupuri, pentru a face fotografii cu impozantul monument. Acestui grandios obiectiv italienii îi mai spun în dialectul local și Caval Ed Brons (Calul de bronz). La
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424342250.html [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
am pălit sub ele ca o floare! Strigat-au anii roși de câte-o piatră, să îi dezleg din roata înrobirii, dar lacrima și-a prins căderea-n roată, tocind sub suflet strigătul iubirii! Un vânt și-a așezat fioru-n teacă, sub mâinile-mi ce-a strâns doar depărtarea, la pieptu-mi ghemul lunii mi se-apleacă, simțind pământul îngropându-mi zarea! Referință Bibliografică: PREMONIȚIE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor
PREMONIȚIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1458640983.html [Corola-blog/BlogPost/363729_a_365058]
-
ce a spus generalul. -Da, oftă David. Că s-ar putea să fie acolo o creatură... -Un dragon, mai exact. -Etrius, tu chiar crezi lucrurile astea? -Sunt obligat să le cred. Etrius strânse sabia în mână. Apoi o băgă în teacă. -Noroc, Etrius... Acesta continuă să meargă până dispăru în întuneric. Etrius era un bărbat de treizeci și cinci de ani, cu părul șaten, drept și lung până deasupra umerilor. Ochii lui erau de un verde intens. Spre deosedire de prietenul său, David
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_capitolul_ii_flavius_jebelean_1328806289.html [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
și spuse: -Ia-o! -De ce? -Cea mai bună metodă de a învinge un monstru antic este cu o armă antică. Generalul îl descătușă pe Etrius. Acesta luă sabia în mână și o privi cu admirație. Apoi puse o puse în teaca pe care generalul i-o dădu. -Mâine seară pleci, spuse generalul. Vei dormi aici. Apropo, să-ți saluți echipa. Avem un membru nou. S-o saluți și pe ea. -Pe ea?! E o femeie?! -Și una foarte pricepută încă. E
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_capitolul_ii_flavius_jebelean_1328806289.html [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
fiind galbeni spre portocaliu. Era îmbrăcat în uniformă militară. Avea treizeci de ani. -Iarăși dormi, Etrius? spuse el. N-ai dormit destul cât ai fost retras? -Lloyd... răspunse Etrius. Și mie îmi pare bine să te văd. Etrius îi observă teaca de la centură. -Iarăși nu pleci nicăieri fără sabie, Lloyd? întrebă ironic Etrius. -Vechile obiceiuri nu se schimbă, Etrius. Totuși, sabia e specialitatea mea. Pe lângă medicină. Lloyd cercetă camera. Văzu sabia sprijinită de zid. -Hei, văd că și tu ai una
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_capitolul_ii_flavius_jebelean_1328806289.html [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
camera. Văzu sabia sprijinită de zid. -Hei, văd că și tu ai una! zise Lloyd entuziasmat. -Da... Generalul mi-a dat-o. Plec azi la... castel. Știi ceva de asta? -Toată baza Alameda știe. Lloyd scoase sabia lui Etrius din teacă și o cercetă. Deodată mai dădură buzna în cameră mai doi oameni. Unul dintre ei era David, prietenul cel mai bun al lui Etrius. Celălalt avea părul blond, aranjat rebel și avea un zâmbet ștrengăresc pe buze. Amândoi purtau uniforme
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_capitolul_ii_flavius_jebelean_1328806289.html [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
Sub formă de praf de pușcă. Se poate accede la nuditatea sa din ambele sensuri. Înotător neutru. Pe direcția nord-sud. Fără copii. Spirit pedagogic,și-a adoptat o nepoată.Care,mai are multe de învățat. Nepotul posibil al lui Moș Teacă. 3.IZMAIL: Fuge dintr-o singurătate în alta. De frică. De sine. Mare cultivator de viezuri. Pe care-i necinstește. La maturitate. 4.TURNAVIRU: Fost ventilator. De cafenea. Atât (?) 5.GRUMMER: Introvertit, cu cioc. Preferă dedesubturile. Mare consumator de literatură
URMUZ ABREVIAT DE PERSONAJELE SALE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 by http://confluente.ro/Lecturi_perpendiculare_urmuz_costel_zagan_1364542810.html [Corola-blog/BlogPost/345476_a_346805]
-
Acasa > Poeme > Antologie > DOINA CA INTRODUCERE LA VIITORUL IMEDIAT Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1084 din 19 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Măria Ta măcar oleacă poate s-o găsi vreun dac scoate-ți Moldova din teacă să vezi codrii ce mai fac Poate s-o găsi vreun dac să trăiască din onoare chiar dacă nu prea mă-mpac pentru viață dacă moare Să trăiască din onoare scoate Moldova din teacă să vedem deloc n-o doare Măria
DOINA CA INTRODUCERE LA VIITORUL IMEDIAT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Doina_ca_introducere_la_viitor_costel_zagan_1387481577.html [Corola-blog/BlogPost/363453_a_364782]
-
găsi vreun dac scoate-ți Moldova din teacă să vezi codrii ce mai fac Poate s-o găsi vreun dac să trăiască din onoare chiar dacă nu prea mă-mpac pentru viață dacă moare Să trăiască din onoare scoate Moldova din teacă să vedem deloc n-o doare Măria Ta măcar oleacă Ca să-i dai Moldovei leacul hai și schimbă cu noi veacul Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: DOINA CA INTRODUCERE LA VIITORUL IMEDIAT / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOINA CA INTRODUCERE LA VIITORUL IMEDIAT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Doina_ca_introducere_la_viitor_costel_zagan_1387481577.html [Corola-blog/BlogPost/363453_a_364782]
-
știa că tocmai în chinurile de la Frăsinei eu îmi găseam fericirea pe care n-o puteam găsi nici în căsătorie, nici în bunăstare. Și apoi fratele meu nu știa că si eu sunt logodit, căsătorit, îndrăgostit. Și așa cum într-o teacă nu pot încăpea două săbii, tot astfel în inima mea nu mai putea intra o altă dragoste. Pentru vecii vecilor mi-am dat inima lui Iisus Hristos. Iar Iisus mă cheamă din nou la Frăsinei.... A doua zi am ajuns
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_paulin_leca_.html [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ARS POETICA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În irizări păgâne își vâră zeii teaca cu o rotire-n jungher lăstunii se retrag e-o despletire-n sensuri și ne inundă iarba și orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ars_poetica.html [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
epocii brâncovenești. Este de remarcat tabloul votiv, reprezentând familia marelui aga, Matei Cantacuzino. Zece ani a durat restaurarea picturilor murale, începute în 1994,datorită gradului avansat de degradare, catapeteasma având nevoie de documentație tehnică și științifică separată. “O bijuterie în teaca ei”-asa a denumit cercetătorul Gheorghe Crutescu , biserica Mănăstirii Stavropoleos din București,ridicată în 1724. Era în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat . A fost construită de către arhimandritul Ioanichie Stavropoleanul. Mavrocordat dăruișste mănăstirii vinăriciul domnesc. Aici se
ELISABETA IOSIF CONSTRUCŢII VOIEVODALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_constructii_elisabeta_iosif_1374393870.html [Corola-blog/BlogPost/365260_a_366589]
-
cum să se roage, Ardă lumina-n privirile lor, Piară întunericul pe sub viroage Din gândurile acestui popor! Pune-i în sufletul celui ce-ascultă Cuvintele-acestea, scrise citeț, Sămânța iertării, liniște multă Și Dragostea Ta fără preț! Sabia urii, ruginească în teacă, Omule bun, între mine și tine Nu-mi pare rău de anul ce pleacă, Mă închin în fața celui ce vine! Referință Bibliografică: Cuvinte dintre ani... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie 2011
CUVINTE DINTRE ANI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cuvinte_dintre_ani_.html [Corola-blog/BlogPost/351185_a_352514]
-
întrebându-mă prin ce alchimie divină a reușit poeta Camelia Cristea să-și transfigureze neâmplinirile și loviturile pe care i le-a dat viața în versuri. Răspunsul nu poate fi decât unul singur. Prin credință. Poeta, după ce a îngropat “în teacă lacrima durerii”, își exprimă cu bucurie și dăruire dragostea pentru părinți, pentru copii săi dovedind trainicia și universalitatea unui sentiment autentic, profund feminin și uman. ( “Poem”, “Picătura”,” Scrisoare”). Partea a treia a volumului cuprinde poezie partiotică și de atitudine ce
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1427965926.html [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
și încurajează pe cei aflați în aceleași nevoi greu de depășit: ”Oricine-ai fi, încearcă să scrii, necăjitule! / Și-ai să vezi că lacrimile-ndată seacă / Și-ți vei aminti de „Fetița cu chibriturile”, / Chiar dacă sabia n-a reintrat în teacă! / Dar, nu fetița din nordica țară, / Ci fetița noastră zgribulită în stradă, / Fără ca un cineva să o vadă / Cât e de singură și-n neatenția noastră. Uitată de lume, de soartă, de oricine, / Ar mai trece pe stradă, când viscolul
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475703204.html [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
duc cocori de pace, Doar ochii tăi sunt tainic labirint. Iar de iubirea-n lut se va preface, A iernii rană nu pot s-o dezmint... SONET XI Din veșnicie ți-am clădit cetate, Iar temerile le-am ascuns în teacă, Revino lângă mare... Apoi pleacă, Să simți în pieptu-mi valul cum se zbate. Dar pierde-mă în larg când marea seacă Și sterge urma ta de voluptate; Chiar timpul de la reguli se abate- Amurgul printre pleoape o să treacă... Mi-a
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1407893866.html [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
mă plângă guri setoase ce m-or bea vor cunoște dragostea și n-or mai scapă de ea cum nu scapi de boală grea. la-nceput mi-s foc domol dar la urmă oi fi pârjol. șanț o sabie în teaca cât trăiesc în lumea dreapta dar de-mi sunt dușmani în jur sunt și coasă și satâr. când e secetă sunt apă care tot ce-i verde-adapă ciutură-s cu apă lină că cei însetați să vină. dacă vii cu
SUNT O FRUNZĂ CARE CÂNTĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sunt_o_frunza_care_canta.html [Corola-blog/BlogPost/355643_a_356972]
-
Editura Orion, 2005; etc.) -, Vasile Moldovan (născut în aleasa zodie a Gemenilor, la 20 iunie 1949, în localitatea Șopteriu, din județul Bistrița-Năsăud, cu copilărie, studii elementare și gimnaziale, între anii 1956 și 1963, pe meleagul natal, cu studii liceale la Teaca de Bistrița-Năsăud, între anii 1963 și 1966, încheiate / bacalaureate în anul școlar 1966 - 1967, la Colegiul Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc, cu Școala Superioară de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu din Sibiu absolvită în anul 1970, după care, între
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1404412541.html [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
în chenarul redacțional de la „Minimum” e amintit numai numărul căsuței poștale, nu și sediul - mă gândesc că, de fapt, aici este, într-un fel, redacția. Aici Cerchez - Mirodan urmărește, scrie, devine și detectiv când e nevoie, scoate un pistol din teaca vreunei cărți dintre atâtea „polițiste” traduse de el în românește, îl pune tot pe masa de lucru. Aici el asociază, deduce, rescrie, șterge, are probleme de conștiință, fumează trabuc și bea cafele, decupează, desface și lipește texte, poze, caricaturi. Se
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Al_mirodan_un_monument.html [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
muncile lor de la munte. În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul era folosit de locuitorii din Țara Moților atât pentru necesitățile uzuale, când era vorba de alimente, cât și la apărarea orgoliului nemăsurat
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434139569.html [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul era folosit de locuitorii din Țara Moților atât pentru necesitățile uzuale, când era vorba de alimente, cât și la apărarea orgoliului nemăsurat al oamenilor munților și
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434139569.html [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
doi. O fi și vreun lup; am evadat de ceva vreme din sat, drumul e un ocean cu valuri moi, în care croim o firavă urmă. Ajungem la liziera de salcâmi, crengile sunt alb-smântânite, iar sub albul rece se răsfiră tecile pline de semințe, semn că primăvara i-a transformat în artificii cu floare. Fără folos, gândește cu glas tovarășul meu de drum. În dreapta se întind golași rugii de mure, invitând potopul alb să se lăbărțeze pe tulpinile acelea lemnoase. Undeva
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1483903926.html [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]