440 matches
-
valabilă și între carnagiul exagerat comis de Ulise asupra pețitorilor insolenți ai Penelopei și uriașele gropi comune rămase moștenire de la Gulaguri și Holocaust. „Teratologizarea istoriei” mai cu seamă în secolul XX, observă Alain Brossat, introduce însă și un alt element: teatralitatea, terfelirea ritualizată și ritualică prin cuvinte. De remarcat - și destui analiști ai fenomenului au observat acest fapt - că vocabularul agresiv și grotesc variază în funcție de țări și arii geografice, în funcție de cultură (politică), istorie și multe alte componente. Există diferite strategii și
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fi demonstrate ulterior, putem spune că Pariziana se caracterizează chiar prin căutări de ordin diferit: căutarea socială (afirmarea și guvernarea feminină), căutarea sentimentală (mânia să de a repeta, de a lua de la capăt aventură, de a seduce) și căutarea creativă (teatralitatea și capacitatea de a inventa scenarii) etc. Gilbert Durând propune o definiție operațională a mitului și plasează noțiunea de mit în miezul oricărei perspective antropologice contemporane: "Mitul apare că o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Modelul dramatic este asociat cu întreagă generație de la sfârșitul secolului al XIX-lea [v.Sârbu, 2004, p.114], epoca a unei "mise en scène généralisée" [Hamon, 1989, p.164] cu o predispoziție pentru spectacular. În sursele de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de explicare și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de explicare și o tehnică de investigație. O astfel de interpretare este adecvată pentru analiză Parizienei, deoarece depășește lectură de tip clasic a dimensiunii epice, lăsând nevalorificata originalitatea expresivității sale de natură teatrală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
perspectiva teatrală de interpretare a personajului. 1) Spectacolul lumii Teatrum mundi este o ficțiune culturală, ce se dezvoltă prin analogie cu "dramaturgia socială" (M. Weber, G.H.Mead, E. Goffman) și sugerează o tehnică de investigație și un mod de explicare. Teatralitatea traduce o matrice etnică franceză și genurială feminină 150. La prima vedere, s-ar părea că seriosul secol al XIX-lea este puțin predispus spre ludic [v.Huizinga, p.284; Mureșanu-Ionescu, Le "stupide" XIXe siècle. Un "cas" pour l'esthétique
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al dramei urbane. Teatralitatea este rațiunea de a fi a Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al dramei urbane. Teatralitatea este rațiunea de a fi a Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral proiectată pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral proiectată pe scena unui român. Spectaculozitatea, vizualizarea și expresivitatea sunt semnele în care se recunoaște teatralitatea, în general [v.Pavis, 1991, p.365] și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în scenă originale, cu o atmosferă deosebită, climat afectiv, temperatura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care le creează o funcție de cultură. Omul este un actor atras în teatrul lumii, care duce la afirmarea și la punerea lui în evidență. "Avem în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
rôle qu'ils jouent vis-à-vis de leurs semblables" [Maupassant, La Confession, în La parure, p.565]. La Maupassant adevăratul și falsul nu se deosebesc în nici un fel: bijuteriile sunt adevărate, garnitură e falsă, iar aparent totul e invers. Însă finalitatea teatralității nu este doar în a disimula, ci și în a crea un consens euforic, ca în piesele lui Molière. Aparențele arată partea frumoasă a lucrurilor, recreând atmosferă hedonista din perioada cercetată. A părea înlocuiește categoriile clasice ale frumosului/uratului 161
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fondului. Pariziana instituie o poetica și o estetică nouă cea a aparentei. Conform acestui program, ea își construiește viața că opera de artă162. În ipostaza să creatoare, de artist, Pariziana privilegiază partea estetică a căutării propriei identități. Cât privește femeia, teatralitatea ei este inerentă, așa cum afirma academicianul Mihai Cimpoi în contextul unei fenomenologii a spiritului teatral al lumii, vorbind despre "teatralitatea ființei feminine" [Esență ființei, p.245]. Femeile franceze, sub Napoleon al III-lea, au "pasiunea aparentei"163, observă Françoise Giroud
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
opera de artă162. În ipostaza să creatoare, de artist, Pariziana privilegiază partea estetică a căutării propriei identități. Cât privește femeia, teatralitatea ei este inerentă, așa cum afirma academicianul Mihai Cimpoi în contextul unei fenomenologii a spiritului teatral al lumii, vorbind despre "teatralitatea ființei feminine" [Esență ființei, p.245]. Femeile franceze, sub Napoleon al III-lea, au "pasiunea aparentei"163, observă Françoise Giroud [p.75]. La nivelul personajului, universul aparentelor se constituie din simbolurile de statut, vestimentație, casa, rituri, gesturi expresive. La punerea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
M.Van Buuren consideră că la Zola "le théâtre est un jeu destiné à tromper le spectateur: l'acteur est un imposteur qui cache șes intentions criminelles sous une apparence hypocrite" [p.177]. A fost consemnata în mod special și teatralitatea românului lui Flaubert: "le théâtre de Flaubert n'est pas dans șes pièces, mais dans șes romanș, disséminé sous la forme d'une théâtralité insistante qui contamine l'écriture à plusieurs niveaux" [Aurégan, p.92]: intrarea personajelor flaubertiene în universul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura: teatrul burghez se inspiră din românul foileton sau monden, opțiunile teatrului naturalist urmează opțiunile românului naturalist, iar teatrul parnasian și simbolist caută surse noi în poezie. Meritul dramaturgilor acestei perioade sunt tehnicile teatrale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tehnicile teatrale savant construite (intrigi bine înlănțuite, dialoguri ordonate, ingeniozitate verbală). Metodă fundamentală a epocii realismul critic, care permite romancierilor să reprezinte contradicțiile și neajunsurile realității s-a adeverit a fi străină viziunii publicului burghez. Această circumstanță da naștere conceptului "teatralității", elaborat de criticul cel mai de vază al timpului, Francisque Sarcey. Afirmând pe scena o teatralitate afișată, o idealizare a vieții, un deosebit efect al jocului actorilor, a costumelor și a decorațiilor, aceasta concepție a devenit o fundamentare teoretică a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
critic, care permite romancierilor să reprezinte contradicțiile și neajunsurile realității s-a adeverit a fi străină viziunii publicului burghez. Această circumstanță da naștere conceptului "teatralității", elaborat de criticul cel mai de vază al timpului, Francisque Sarcey. Afirmând pe scena o teatralitate afișată, o idealizare a vieții, un deosebit efect al jocului actorilor, a costumelor și a decorațiilor, aceasta concepție a devenit o fundamentare teoretică a teatrului acestei perioade, care a contrapus realismului "grosolan" anumite legități specifice ale teatrului, care presupun înlocuirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o fundamentare teoretică a teatrului acestei perioade, care a contrapus realismului "grosolan" anumite legități specifice ale teatrului, care presupun înlocuirea adevărurilor vieții cu efecte de frumusețe externe și o armonie susținută a formelor [v. Levbarg, 1984, p.62, 63,70]. Teatralitatea compensează, sub aspectul formei, conținutul tematic limitat. Ceea ce ni se pare deosebit de important pentru teatrul acestei perioade, este faptul că teatrul își afișează teatralitatea. Astfel, dimensiunea estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de frumusețe externe și o armonie susținută a formelor [v. Levbarg, 1984, p.62, 63,70]. Teatralitatea compensează, sub aspectul formei, conținutul tematic limitat. Ceea ce ni se pare deosebit de important pentru teatrul acestei perioade, este faptul că teatrul își afișează teatralitatea. Astfel, dimensiunea estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
perioade, este faptul că teatrul își afișează teatralitatea. Astfel, dimensiunea estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt dramaturgul Henry Becques și regizorul André Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry Becques (Leș Corbeaux, 1882
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]