139 matches
-
bătrânețe, el devenise totuși sceptic cu privire la ceea ce nu poate fi probat în mod rațional. Admitea totodată că oameni cu profunde convingeri teiste, ca Asa Gray sau Charles Kingsley, pot accepta teoria lui despre originea speciilor tocmai deoarece temeiurile aderenței la teism și la teoria sa sunt fundamental diferite. Putem presupune că, în anii săi târzii, Darwin nu respingea punctul de vedere că divinitatea își poate atinge obiectivele prin acțiunea cauzelor naturale. Dar aceasta era pentru el doar o credință, nu ceva
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
antireligioase, de a-i dedica o carte de studii despre teoria sa, Darwin îi scria: „Deși sunt un puternic susținător al gândirii libere asupra tuturor subiectelor, mi se pare (poate corect, poate greșit) că argumente directe împotriva creștinismului și a teismului nu produc efecte asupra publicului. Iar libertatea gândirii este cel mai bine promovată prin luminarea treptată a minții oamenilor, care decurge din progresul științei. Obiectivul meu a fost, prin urmare, să evit să scriu despre religie, limitându-mă la știință
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a dus la apariția omului și putem susține, totodată, că viața a fost creată și că evoluția este condusă de Creator, în vederea unui scop. Este poziția pe care Johnson o susține drept alternativă la lectura literală a Genezei. Presupunerea că teismul și teoria evoluției sunt incompatibile este declarată greșită: „Cred că există un Dumnezeu capabil, dacă vrea, să creeze pornind de la nimic, dar că El a putut de asemenea alege să lucreze prin procesul de evoluție naturală. Nu apăr «creaționismul științific
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care nu putem ști nimic nu are nici o importanță pentru noi.“ Este semnificativ că, în discuția pe marginea cărții lui Johnson, gânditori evoluționiști ca Stephen Jay Gould și Michael Ruse au atras atenția tocmai asupra faptului că există înțelegeri ale teismului care nu sunt incompatibile cu știința darwiniană. Johnson nu și-ar fi dorit oponenți care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca Richard Dawkins sau William Provine, care susțin că știința darwiniană contrazice ideea Creației și credința teistă în genere
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Language, Truth, and Logic“ (1936) este una din cele mai importante lucrări filosofice ale secolului trecut, ridicând probleme privind realitatea, percepția, cunoașterea și înțelesul și formulând principiul verificabilității, prezentat drept criteriu pentru înțelegerea sau respingerea metafizicii; el s-a opus teismului, pe considerentul că afirmarea existenței divinității este lipsită de sens, iar propozițiile teologice în general nu sunt verificabile. DUMINICĂ, 30 OCTOMBRIE „JURNALUL“ LUI ALEXANDRU GHICA În 1837 a apărut „Jurnalul“ lui Alexandru Ghica, domnul Țării Românești între 1834 și 1842
Agenda2005-44-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284377_a_285706]
-
inaugurală la Universitatea din București, în toamna anului 1919. La experiența mistică s-a referit în cursul de filozofia religiei din 1924-1925 (Fenomenologia actului religiosă. Din nefericire cursurile de filozofia religiei din anii 1920- 1921 (Soluții filosofice la problema Dumnezeirii: teism, panteism, deism, ateism), 1923-1924 (Metafizică și religie), 1927-1928 (Filosofia protestantismului) și 1928-1929 (Filosofia catolicismului) nu au fost stenografiate. Dar acestea erau tot atâtea ocazii de a preciza natura faptului mistic. În fine, despre magie ca o cale de cunoaștere vorbise
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în deceniile următoare, personalismul s-a depărtat destul de mult de tezele renouvieriste, el s-a considerat o filosofie în al cărei centru se află persoana cu valorile ei ("persoana sacră"), o filosofie care se menține într-o strînsă legătură cu teismul. În literatura filosofică se vorbește de existența mai multor tendințe personaliste și chiar de atîtea personalisme cîți personaliști sînt. Se păstrează totuși suficiente note comune care permit recunoașterea apartenenței la aceeași tendință filosofică. Pentru personalismul francez din deceniile trecute, Gh.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Dar dificultatea majoră a demonstrării existenței unui limbaj simbolic se confruntă cu o complicație de o altă natură: obligativitatea unei polemici cu două fronturi solid stabilite. Trebuie să menționăm acest lucru doarece sensul ascuns al mitului treimii este opus atît teismului teologic cît și ateismului științelor despre viață și teoriilor evoluționiste ale acestora. Sensul subiacent al mitului ete constituit tocmai de istoria evoluției organismelor psihosomatice și nu numai de cea a materiei-somă, așa cum pretinde materialismul științelor vieții, care ca să se opună
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
greu de anulat; ele constituie în primul rînd domeniul religiei, unde, bunăoară, divinitatea personală ia atribute generale, precum și invers, atributele generale sînt personificate. Nu mai știm atunci dacă Dumnezeu este individual sau general, ceea ce explică eterna oscilare a religiei între teism și panteism. Răsturnarea recesivă este principial posibilă și în morală". Scriitorii în marea lor majoritate au fost conservatori, ca să nu spunem reacționari. De altfel E. Lovinescu afirma că literatura este prin definiție reacționară. Se ridică întrebarea: care sînt cauzele ce
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Indiei. În calitate de prinț al acestei regiuni în secolul al VI-lea î.Hr., Siddhartha a fost influențat de curentele de gandire ale vremii, de curente ascetice și vizionare, de mișc]ri filosofice de diverse orient]ri (materialism, scepticism, negativism, determinism și teism). De asemenea, era foarte intrigat de rigidit]țile castei, de practică sacrificiilor animale și de indiferență conduc]torilor cu privire la aceste aspecte. Ins] era cu mult mai intrigat de aspecte ale efemerit]ții condiției umane, cum ar fi boală, durerea, suferință
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deismul și care apoi a recunoscut cu sov]ial] c] rațiunea practic] putea „dovedi” pan] la urm] existența lui Dumnezeu. Nietzsche îl aseam]n] cu mai puțin] amabilitate unei vulpi care evadeaz] - și se furișeaz] dup] aceea înapoi în cușcă teismului. În scrierile sale de mai tarziu, Kant a renunțat atât la ideea coordon]rii garantate dintre virtute și fericirea-recompens] (a crezut c], astfel, virtutea adev]rât] va fi subminat]), cât și la cerință de a postula imortalitatea, înțeleas] că viat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Egoismul”). iv. Predicând și demonstrând În examinarea argumentelor legate de cum ar putea depinde etică de religie, ar putea fi util de reținut spre ce și spre cine țintesc aceste argumente. Aproape întreaga discuție de aici s-a referit la compatibilitatea teismului cu teoriile teiste despre etic], mai ales cu „Teoriile Poruncii Divine”. Principala preocupare a fost reconcilierea concepțiilor și intuiților despre moral] cu percepțiile și intuițiile despre Dumnezeu, despre bun]tatea și puterea Să. În mod normal, aceste argumente au cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] etică depinde de religie. Ele ar putea cel mult ar]ta c], dac] Dumnezeu exist] și are atributele divine obișnuite, atunci etică ar putea s] depind] (în cazul argumentelor consistentei) sau ar depinde de religie (în cazul argumentelor teismului). Referințe Adams, R.M.: 'A modified divine command theory of ethical wrongness', Religion and Morality, ed. G.Outka and J.P.Reeder (New York: Anchor/Doubleday, 1973). Reeditat] în Divine Commands and Morality, ed. P. Helm (Oxford University Press, 1981). Brody, B.: 'Morality
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avut loc în evoluția gândirii sale, se vorbește în special de două perioade care disting etapele de elaborare a eticii sale: „o primă perioadă - de pregătire și de actualizare a personalismului etic religios și a doua perioadă - de criză a teismului și de enunțare a unui panteism evoluționist”. Câteva recomandări utile ne pot ajuta să surprindem cu mai multă precizie gândirea lui Scheler: scopul lui Scheler este să fondeze etica sa filosofică urmând metoda de cercetare istorico-conceptuală a lui R. Eucken
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]