1,549 matches
-
să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte zgomote în afara celor care veneau de la bucătărie, unde se pregăteau meniurile și se spălau vasele. — Ce te miri așa? zise Timișoara, n-ai mai prins niciodată zi de curățenie generală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot vocea lui Tîrnăcop după un moment de liniște, de ce ați rămas cu toții așa cu gura căscată? Localul era pustiu. Nu se auzea decît zgomotul făcut de dozatoarele de suc și mașinile frigorifice. Vînzătoarea zăcea pe un scaun în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina ticsită cu tot felul de sortimente de patiserie, prăjituri și înghețate. Angelina își scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au oprit din vorbit până când am găsit o masă Într-un colț. Aveam impresia că le simt privirile În ceafă, dar mi-am dat seama că eram probabil hipersensibil ca urmare a ce se Întâmplase mai devreme după-amiaza aceasta. În spatele tejghelei, Helmut lustruia pahare cu gesturi economice. Ținând unul În lumină, Îl cercetă de parcă ar fi fost din cristal de Boemia, apoi continuă să toarne bere Înainte să am timpul sau promptitudinea de a comanda. Pe scaunul de lângă mine era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Knisch, pedalând prin oraș. În prezent, nu eram doar anonim, ci și redus la - nu, „redus“ nu e cuvântul potrivit: concentrat În - dorințele mele. Dacă Înainte fusesem o persoană cu o biografie, acum am devenit un sex fără trecut. În spatele tejghelei de la recepție stătea un bărbat atât de uscățiv, Încât dezbrăcat putea să pară un cuier montat pe o mătură. Avea craniul lucios ca o măciulie de baston, dar În nas și În alte orificii Îi creștea o cantitate de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și Începu să tușească), apoi se opri și li se adresă celor doi tineri. Dintr-odată, unul dintre ei se ridică atât de hotărât, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceleași scări pe care, acum un deceniu, fusese făcută poza de grup din ziarul pe care Dora mi-l Îndesase În buzunarul hainei („Doar ceva pe post de memento, dragă, pentru când te vei dezmetici“). Intrând În holul recepției, În spatele tejghelei am observat un bărbat cu bretele roșii și ochelari cu rame rotunde. Dora Întrebă de domnul Karp, la care recepționerul răspunse dând Încet din cap. Dacă am fi amabili să ne completăm numele În registru, l-ar chema cu dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cap. Dacă am fi amabili să ne completăm numele În registru, l-ar chema cu dragă inimă. — De dragul statisticilor, adăugă și puse ștampila decorativă cu Museum lângă semnăturile noastre (a Dorei, autentică, a mea, tot falsă). În timp ce răsfoiam materialele de pe tejghea - printre care câteva exmplare ale faimoasei Psycho-biologischer Fragebogen - recepționerul se duse la un telefon montat pe perete. Formă numărul cu indexul Împodobit cu un inel, apoi se răsuci spre noi, așteptând ca semnalele să răzbată prin cabluri: — Să știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sexul gri“ - din respect pentru un sistem endocrin În care diferența dintre masculin și feminin este rareori clară și niciodată definitivă. Deschise ușa. O plăcuță anunța că intrăm În secția pentru „Deformări ale instinctului sexual“. Un cuplu tânăr studia o tejghea pe care se aflau, se pare, niște instrumente, În timp ce doi bărbați mai În vârstă cercetau niște plăcuțe din lemn, care atârnau din tavan. Ne-am Îndreptat spre o a treia plăcuță care relata povestea „Berthei D.“, o artistă de origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu felul În care m-am Îmbrăcat? Mi-am lăsat repede În jos cracul drept al pantalonului. Când În sfârșit am ajuns la etajul doi, l-am zărit pe bărbatul care Între timp ajunsese la recepție, sprijinindu-și coatele pe tejghea. Întorcându-se spre mine, răsfoi cartea cea mare, căutându-mi probabil numele. În clipa În care am deschis ușa spre muzeu, l-am auzit mustrându-l pe recepționer. Alungâdându-mi sentimentul de neliniște, am tăiat-o printre fetișuri și olisbos-uri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
contactat-o Între timp, poate n-ar strica să mă asigur că Încă eram de acord cu cronologia preferată a evenimentelor. Rulată lateral - jaluzele escaladau serviabil geamul ferestrei - am străbătut foaierul, am trecut pe lângă bilete și zona de servire. În spatele tejghelei cu ciocolată topită și bomboane lipicoase se afla o ladă plină de sticle asortate, strălucind În lumina roșie a lămpii de afară, din camera de proiecție. Am observat ștecherul frigiderului deasupra aparatului voluminos, pătrățos, chiar lângă prosopul care, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adunau fructe stricate În șorțurile lor largi. Una din ele Îmi amintea de proprietăreasa mea, așa că am șters-o cu fața Întoarsă Într-o parte. În schimb l-am descoperit pe Ivan Britz gata să toarne gheață zdrobită pe o tejghea lată, aproape goală. Imediat ce gheața a acoperit ultimii pești, alunecoși și lucioși, o netezi cu palme crănțăninde. Din fericire Ivan era atât de prins În acțiune Încât nu mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței, am forjat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rapid după carte. Cu inima leșinată, cu cartea ridicată pe post de paravan, Încercam să mă prefac că nu era tipul cu părul blond ca paiul. Dar eforturile mele erau În zadar. Din fericire, nu mă observă când dispăru după tejgheaua bibliotecii. Cu toate acestea, ca să fiu totuși sigur, am mai stat așa câteva minute. Apoi m-am ridicat Încet ca un mim, și am șters-o pe lângă tejghea, cu pași lungi, elastici. A trebuit să mă stăpânesc să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mele erau În zadar. Din fericire, nu mă observă când dispăru după tejgheaua bibliotecii. Cu toate acestea, ca să fiu totuși sigur, am mai stat așa câteva minute. Apoi m-am ridicat Încet ca un mim, și am șters-o pe lângă tejghea, cu pași lungi, elastici. A trebuit să mă stăpânesc să n-o iau la fugă. Și totuși, de Îndată ce am Închis ușa după mine, simțul măsurii mă părăsi, și am coborât scările două câte două. — Domnule, o să vă rog să scrieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
moarte, scaunele lucind din cauza murdăriei, grupate În jurul unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o formă aproximativă de evantai. Chiar și ghereta portarului, cu lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame, pe tejghea se odihneau două tălpi gigantice de pantof. Pentru o clipă am crezut că sunt aceleași tălpi care Îmi inspectaseră casa. Apoi mi-am amintit de labirintul În care mă aruncase tendința asta de a construi scenarii imaginare, așa că am alungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-mi Îndes trusa de machiaj În buzunare - când mi-am dat seama că n-aveam nici unul. Și mai tulburat, mi-am dat seama că greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
suspensor. Am unsprezece ani și am un secret: vreau un suspensor cum au sportivii. Știu să-mi țin gura, știu să tac chitic, dar, atunci, cum să capăt ceea ce nu cer? Unchiul Nate, un negustor elegant, cu mustață, scoate de sub tejgheaua de sticlă un slip pentru băieței, taman cum am avut și până acum. Sugerează că acesta e cel mai potrivit model pentru mine, se usucă rapid și nu irită pielea. — Ce culoare ai vrea? întreabă unchiul Nate. Te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget (primit cadou de la soră-mea, de ziua mea) - plus acești zori de ziuă și faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că pentru prima oară în viață mănânc cartofi-pai de casă la un mic dejun - plus faptul că mă cocoț înapoi în cabina camionului îmbrăcat în blugii mei Levis, cu parpalac și mocasini (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta atunci și nu pot nici acum. Ce este mai puțin nedrept, să ai o slujbă care-ți cere să recurgi la numai trei cuvinte, sau una care-ți cere trei sute de mii? Într-o seară, după ce am trecut pe la tejghea ca să-mi iau bunătățile - preferința mea se îndrepta, invariabil, către suc -, mi-am dus tava la masa unde îmi plăcea mie să stau și am găsit toate cele patru scaune libere: era un fapt neobișnuit, dar toată ziua fusese vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și te-am luat la o plimbare cu mașina și, brusc, urma ca tu să... Făcu o pauză și evită subiectul. M-am simțit excitat de tine. Ea Începu să se sperie, ca atunci când un cămătar s-ar apleca peste tejghea și s-ar apropia foarte ușor și inexorabil de subiectul achitării datoriei. — În vis, spuse ea. Dar el nu-i dădu importanță. — Apoi a venit un Însoțitor și m-a trezit. Visul a fost foarte realist. Am fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
venit un Însoțitor și m-a trezit. Visul a fost foarte realist. Am fost atât de excitat, că ți-am cumpărat biletul. — Vrei să spui c-ai crezut... că voiai... Cămătarul ridică din umeri. Cămătarul se așeză la loc, În spatele tejghelei, și sună după un servitor care s-o conducă afară, până În stradă, Între străini, la libertatea de-a fi necunoscută. — Tocmai ți-am spus-o, zise el, așa că nu trebuie să simți că mi-ai fi datoare cu ceva. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
două mii de exemplare, apoi patru mii, zece mii, douăzeci și cinci de mii, o sută de mii, era Încă uluit când se vedea În compania femeilor bine Îmbrăcate și nu despărțit de ele prin panoul gros al geamului din restaurant sau prin lățimea tejghelei. Scrii zi de zi, cu trudă și adesea nemulțumit, dar cu un soi de plăcere, o sută de mii de cuvinte. Un funcționar scrie cam tot atâtea În registrul unei firme și totuși cuvintele pe care le scrisese el, Q
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia. Puse sticla jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget pe pachetul de cărți, așteptând. — Alo, alo! mugi Lukici cu voce aspră. Cu cine doriți? Telegraful? N-am auzit nimic. Am o groază de lucruri de făcut În stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și bunică-tii! exclamă domnul Savory și-i privi cu jovială nervozitate când pe unul, când pe celălalt. Era obiceiul lui ca, atunci când era destul de sigur În privința celui cu care era, să folosească o expresie colocvială dezarmantă, care ducea la tejgheaua prăvăliei din trecutul lui, la dormitorul slugilor. Mai era uneori luat de val, prins de debordanta Încântare de-a se vedea acceptat, de-a se vedea În cele mai bune hoteluri, vorbind de pe picior de egalitate cu oameni despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la seratele lor literare erau Încântate de expresiile lui colorate. Ce farmec avea să etalezi un romancier care se trăgea dintr-o familie de prăvăliași dacă acesta nu aducea cu sine vagile rămășițe ale provenienței sale, ceva din izul de tejghea? Domnul Stein Îi aruncă o privire. — Cred că n-ar strica, Îi spuse el lui Myatt. Domnul Savory se simți umilit. Oamenii aceștia făceau parte din minoritatea care nu-i citea niciodată cărțile, care nu recunoștea pretenția lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]