776 matches
-
înscris pe cartea de identitate a orașului. Stânca are o înălțime de 396m și face parte din seria de monoliți de granit și cuarț care țâșnesc din apă în zona Rio de Janeiro. Accesul pe stâncă este asigurat de cabine teleferice care îți oferă o vedere fascinantă, de sus, a orașului. Rio de Janeiro rămâne o destinație turistică de vis, în care nu te plictisești niciodată, cu un freamăt latin care animează orașul și îl face veșnic viu. Brasilia este noua
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
unii, mai ales unele, nu au pus niciodată piciorul pe un munte. Măcar pe un deal. Dar, mă rog, aceasta nu e treaba mea. Nici măcar a lui Hugo, care parcă ar zburda pe lângă noi. În cele din urmă, ajungem la teleferic. La una din linii, fiindcă în acea zonă sunt două. Una, care are o capacitate de transport de 450 de persoane pe oră, a fost înființată în anul 1936 de aviatorul Dieudonné Costes. A doua, care a fost dată în
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Piatra Șoimului, Pitty, Raul, Retezat, Ryana, Ralu, Smarald, Splendid, Soarelui, teo Alex, Tornada, Voicu etc; - pensiuni: Andree, Alina, Anemona, Argeșu, Boema, Carmen, Casa Iannis, Casa Tom, Casa Teo, T.V. Condor, Clasic, Dona, Eden, Fratelli, Montana, Gura Pădurii, Master, Mieșunica, Raluca, Teleferic, TUI, Thomas, Valea Iancului etc; - motel: Izvorul Rece; - cabane: Stăna Regală etc. JUDEȚUL SIBIU AVRIG. - Săpături arheologice (Săcădate); - m. arh.: Biserica ortodoxă Duminica Floriilor (sec.XVIII), valoroasă pentru frescele interioare; - m. arh.: Castelul Bruckenthal (După Palatul Schonbrunn din Viena); - m.
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
barajul Shek Pik cu uriașul rezervor de apă dulce, care prin frumusețea locului merită a fi văzut. Marea insulă conține o mulțime de obiective de vizitat care cu siguranță surprind plăcut vizitatorul. Tung Chung (ultimul oraș construit alături de aeroport), cu telefericul Ngong Ping 360, ce leagă centrul Orașului Tung Chung de Satul Ngong Ping (nou apărut pe hartă), reprezintă o zonă de atracție turistică cu beneficii financiare importante. Traseul telefericului cu o lungime de 5,7 km este parcurs de telecabine
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
surprind plăcut vizitatorul. Tung Chung (ultimul oraș construit alături de aeroport), cu telefericul Ngong Ping 360, ce leagă centrul Orașului Tung Chung de Satul Ngong Ping (nou apărut pe hartă), reprezintă o zonă de atracție turistică cu beneficii financiare importante. Traseul telefericului cu o lungime de 5,7 km este parcurs de telecabine în 25 de minute. Acestea, mai ales cele cu podeaua transparentă din sticlă, nu sunt pentru cei cu inima slabă. Din ele ai o panoramă care te face să
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
și filmează oamenii care urcă sau coboară pe cele 268 de trepte. Nu le scapă nici copacii cu coroane argintii ce cresc de o parte și de alta a treptelor, nici florile din împrejurimi, nici ansamblul Mănăstirii Po Lin sau telefericul, pe fundalul munților din depărtare. Statuia lui Buddha din Lantau este singura reprezentată cu fața spre Nord, în timp ce toate celelalte mari statui din lume sunt cu fața spre Sud. De lângă statuie, dacă cerul este senin, se poate vedea în depărtare
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
și că au mai rămas foarte puțini dintre ei.Tot din scrisele altora,am înțeles că cei care mai sunt,se bucură de pensii derizorii, probabil pentru că trăiesc în alte vremuri,cu alte orânduiri sociale. Am admirat peisajele din cabina telefericului ce duce de la Cascadă la Bâlea Lac și mă gândeam în mintea mea, că de mi-ar sta în putință aș propune să fie aduși toți românii care simt românește, să-i plimb cu telecabina să privească și să admire
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în felul ieșirii din comun prin smulgere și racordării înălțătoare la respectivul loc gol. Chiar dacă el ne este, în principiu, rezervat, principiul ca atare nu garantează și declanșarea elanului într-acolo. Suntem noi înșine doar în măsura în care ne abandonăm pasiunii - aberantul teleferic fluid contra curentului, către culmile unde individualul și divinul se întrețin peste gard, ca megieșii pe la țară. Cât despre Pasife, ar fi putut jura că, în cazul ei, meritul pentru suspendarea de zenit a grădinii ei secrete îi revenea lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
am plecat spre Bâlea Lac, unde intenționam să rămânem. Pe drum (partea cea mai spectaculoasă, era un ARO accidentat și o Dacie prăbușită într-o prăpastie, mai jos de cabană. Era din nou soare, însă când m-am oprit sub teleferic, era un frig teribil! Au trecut pe lângă mine niște nemți cu un Trabant decapotabil și un tip care, deși cu bicicleta, prefera scurtăturile: și-o lua în spate și renunțând la buclele drumului, o lua de- a dreptul, părăsind drumul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
arab se abate ulterior spre „țara de la gurile Dunării”. Hotărâm să facem și noi la fel, atrași de afluxul mare de curioși ce și-au ales drept țintă exotica oază. O țintă urmărită din înaltul cerului și de călătorii din teleferic - cabinele galbene lunecă pe cablurile întinse de-a lungul uriașului spațiu expozițional. Pavilionul arab, o adevărată cetate, cu basoreliefuri incrustate pe zidărie, reia modelul celebrului fort Al Jahili, construit la 1898 de șeicul Zayed I. Are încăperi numeroase, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a constituit plimbarea cu skybahn-ul (seilbahn, în germană), de-a lungul și pe deasupra marelui perimetru presărat cu pavilioane. Plătim, Vasile și eu, câte zece mărci pentru o călătorie dus-întors, pe o distanță de aproape 20 km, și urcăm în cabina telefericului, însoțiți de un chinez de la New York (așa am aflat, pentru că vorbea în continuu) și de un polonez mai tăcut, folosindu-și din când în când aparatul de fotografiat agățat la gât. Chinezul tot spune OK!, OK!, și când aude că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l poți lua contra unei sume frumușele, leagă vârful muntelui de oraș. Dar cine să-l ia? Ceva animație în jurul sicomorului evanghelic. El a fost plantat în acel colț al grădinii care pătrunde până în inima orașului. Niște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca gheața, chiar și în timpul verii, și o pădurice declarată rezervație ornitologică, în care nu se tăia nici o creangă, nu mișca decât frunza în vânt. La orizont se vedea silueta masivă a muntelui Saleva, aflat pe teritoriul francez, precum și firul telefericului pe care urcau și coborau cabinele, ca niște bomboane roșii de pom de Crăciun. Grădina (pajiște, pomi fructiferi, arbori seculari) se transformase la rândul ei într-o rezervație de faună și floră de la moartea soțului, survenită pe la jumătatea anilor 80
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acum teribil de îndepărtați și ireali. Anii unei fericiri calme, o existență bogată și irepetabilă. De la serile calde de vară din grădina doamnei Cuendet (acolo unde mâncam cireșe, strângeam iarbă verde și priveam cum urcă încet pe firu-i de oțel telefericul pe muntele Saleva), până la orele petrecute cu folos în magnifica sală de lectură a Bibliotecii Publice din Geneva, îmbrăcată toată în piele frumos mirositoare. Ce imensă, irepetabilă nostalgie mă cuprinde! Acum, la zece ani după ce am părăsit căminele studențești din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
topografi și desenatori, Transfăgărășanul a fost înzestrat cu responsabile lucrări de protecție împotriva avalanșelor și a intemperiilor. Drumul trece în peregrinarea sa de câteva ori pe sub cablurile de oțel ce duc pe turiștii grăbiți în cabinele rapide și moderne ale Telefericului, sus la cabana «BâleaLac», ca mai apoi, odată ajuns pe malul lacului să vireze prin partea de vest a acestuia, să pătrundă în tunelul practicat în stânca șeii Paltinului de unde poate fi admirată priveliștea de dincolo, din partea de sud a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
1330 de metri, o suprafață de 46.508 metri pătrați și o adâncime maximă de 11,35 metri. Înainte de a se fi construit această mare lucrare de artă, Transfăgărășanul, înainte de a fi apărut în decorul montan al Făgărașului linia de teleferic cu toate avantajele ei, drumețul pasionat de cunoașterea frumuseților patriei trebuia să bată drumul ce ducea la Bâlea, dela gara Arpaș sau dela halta Cârța, cu piciorul, cu ranița în spate și cu alpenstockul în mână, pe cărări prea puțin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de plai ce duce din Valea Bâlii în Valea Doamnei. Acesta a fost realizat în anul 1950 cu muncitori aduși din Vâlcea. Actuala Casă de Vânătoare de lângă cantonul pădurarului a fost construită în anul 1965 prin grija Ocolului Silvic Arpaș. Telefericul ce duce dela cabana Bâlea-Cascadă la Bâlea-Lac, a fost construit în anii 1967 - 1968. După cum în octombrie 1969 a fost construită de trupe militare cabana comitetului central al partidului comunist român, cu care ocazie se efectuează și primul zbor cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lui Tezeu e de a pricepe că, neînfruntînd primejdiile, zadarnic ar striga: sînt curajos! Un labirint fără nici un pericol, abordat cu un fir al Ariadnei În mînă, ar semăna foarte bine cu plimbările pe care le fac astăzi turiștii cu telefericul deasupra Vezuviului. Or, problema se pune altfel daca vorbim de Îndrăzneală. Clădiți-vă casele pe Vezuviu, i-a Îndemnat Nietzsche pe filosofi. Aici Începe frica și tot aici Începe curajul; chiar dacă Tezeu Încă nu cunoaște toată grava seriozitate a Întoarcerii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o coadă de câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Piscul a fost escaladat prima oară în 1817 de o englezoaică, iar în 1851 o echipă de alpiniști americani a repetat performanța, printr-o ascensiune ce a durat nu mai puțin de 30 de ore, date fiind dificultățile traseului. Primul teleferic a fost construit în 1912 și a funcționat 60 de ani. În 1972, a intrat în funcțiune un nou teleferic, de construcție italiană, cu cabine pentru 75 de pasageri și vedere de 360 de grade, care transportă anual 1 milion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
repetat performanța, printr-o ascensiune ce a durat nu mai puțin de 30 de ore, date fiind dificultățile traseului. Primul teleferic a fost construit în 1912 și a funcționat 60 de ani. În 1972, a intrat în funcțiune un nou teleferic, de construcție italiană, cu cabine pentru 75 de pasageri și vedere de 360 de grade, care transportă anual 1 milion de turiști. Am făcut mai multe "ascensiuni" cu soția, care la balansurile "gondolei" pe cablu și privind hăul de 400
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o coadă de câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
medicamente. De altfel, anul acesta, la plecare, am fost controlați de același ofițer. M-a întrebat dacă pot să-i dau niște mărci germane. L-am refuzat și a reacționat cu o înjurătură. La Poiana Brașov, unul din șefii hotelului teleferic, vorbind într-o germană stricată și folosind cuvinte ordinare, mi-a spus ce crede despre români. La Bistrița, unde am vizitat o familie cunoscută de medici, am întâlnit o persoană comică, un chel, care ne-a fost prezentat drept ofițerul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar și în „Arta”, „România literară” ș.a., din afara urbei. Textele lui, omogene, cu o marcă stilistică distinctă, se cereau strânse între tartajele unei cărți, ceea ce se și întâmplă începând cu Arlechin în iarbă (1972), după care vor urma Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), suită de reflecții percutante despre mânuitorii de penel, Madona cu gâtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999), Pretențiile barcagiului Caron (2000). Citadin de speță boemă, cu voluptatea deambulărilor vesperale, G., acest „crai” de urbe
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
Iașii respiră prin toți porii, vine și din fina lor modulație. Condusă cu eleganță și bun gust, ritmată în subtile lentori, fraza nici nu are nevoie de semnătură ca să-și releve grifa. SCRIERI: Arlechin în iarbă, Iași, 1972; Viața în teleferic, Iași, 1979; Viețile după Vasari, Iași, 1980; Madona cu gâtul lung, București, 1987; Mă-ntorc în Bermude, Iași, 1999; Pretențiile barcagiului Caron, Iași, 2000. Repere bibliografice: Virgil Mocanu, Val Gheorghiu, București, 1985; Al. Călinescu, Arta fragmentului, CRC, 1987, 49; Liviu
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]