137 matches
-
România literară, evoca „distincția aproape inexplicabilă“ a acestui bărbat impunător, frumos și în anii bătrâneții, întruchipând, ca și Goga, „finețea unei rase vechi de țărani“. Și pe mine m-au impresionat aceste trăsături ale lui Zaharia Stancu, odraslă de țărani teleormăneni. L-am observat odată, la Capșa, cum mânca, nevăzut-neauzit, s-ar fi putut spune, cu mare discreție, în compania contrastantă a unor comeseni hăpăitori și guralivi, ființe rudimentare, ai fi zis, chiar dacă nu erau. Păreau însă astfel în comparație cu el. Era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
abdicat. 0 altă echipă a ocupat Palatul Telefoanelor din Brașov, condusă de Popa Nicolae și Nicolaie Crăcea de la Teleorman. Clădirea are două intrări. Pe una a intrat Nicolae Popa cu legionarii avuți la dispozițle și pe alta Nicolaie Crăcea cu teleormănenii lui. La ambele intrări erau de pază posturi militare duble. Nicolae Popa, intrând în clădire, le-a vorbit soldaților apelând la sentimentele lor patriotice. La intrarea teleormănenilor s-a opus o santinelă, dar a fost rănită și dată repede la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Nicolae Popa cu legionarii avuți la dispozițle și pe alta Nicolaie Crăcea cu teleormănenii lui. La ambele intrări erau de pază posturi militare duble. Nicolae Popa, intrând în clădire, le-a vorbit soldaților apelând la sentimentele lor patriotice. La intrarea teleormănenilor s-a opus o santinelă, dar a fost rănită și dată repede la o parte. Când legionarii au intrat în Palatul Telefoanelor au dezarmat corpul de gardă și au baricadat intrările. Patrule militare puternice, care circulau prin oraș, s-au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanț cu căciula puțin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independență. De o parte și de alta a monumentului se află două tunuri turcești capturate de ostași români la Plevna. În amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război, ostașul monumentului poartă numele popular
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
Peretu este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Peretu este așezată în nordul Câmpiei Teleorman, pe drumul european E 70 București - Craiova - Timișoara, care trece prin doua importante orașe teleormănene, Alexandria (reședința actuală a județului) și Roșiorii de Vede (important nod de cale ferată, pe terasa de pe partea dreaptă a râului Vedea. Suprafața comunei (atât vatra satului cât și moșia) măsoară 7700 hectare (77 km²). Moșia comunei Peretu face parte
Comuna Peretu, Teleorman () [Corola-website/Science/301820_a_303149]
-
cum le spun oamenii de știință, se consideră că este antopică. Aceste măguri au servit drept lăcașuri de înmormântare ale unor persoane de vază, șefi de triburi, comandanți de uniuni tribale, încă de la începutul neoliticului (Ioan Spiru, "File de istorie teleormăneană", 1996, pag. 77). Denumirile acestor măguri provin de la numele fostului proprietar de pământ din zonă, de la numele comunei, sau alte elemente cum ar fi: măgura lui Blejan, măgura Arapului, măgura lui Sică Neacșu, măgura lui Zamze, măgura Mirchii, măgura Viișorii
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
Unele denumiri au fost modificate din diferite motive, alte măguri au fost nivelate în urma lucrărilor agricole, astfel au existat pe teritoriul comunei Viișoara denumiri de măguri: măgura Coțofeni, măgura Duminecă, măgura Bâtlanu, măgura de la sosea (Ion Spiru, "File de istorie teleormăneană", 1996, pag. 65),care astăzi nu mai sunt cunoscute. ...cărora localnicii le spun găvane indiferent de mărimea lor, sunt formațiuni morfologice negative cu o mare răspândire în cadrul interfluviului Vedea- Călmățui, deci și pe teritoriul comunei Viișoara. De altfel ele se
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
solurilor, de condițiile climatice, hidrologice și antropice, precum și de alimentarea subterană. Variază în funcție de anotimp și de debit, fiind mai ridicat iarna și în timpul scurgerii minime de toamnă (peste 700 mg/l) și mai scăzut primăvara (300-500 mg/l). Toate râurile teleormănene au ape bicarbonatice calcice în sectoarele superioare și bicarbonatice sodice în sectoarele inferioare. Dintre substanțele biogene, azotiții și azotații apar ca urmare a descompunerii resturilor organice și se găsesc între 0-0,3 mg/l. Duritatea apei este cuprinsă între 8ș-16
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
disperate ale lui Ilie Moromete, capul familiei, de a-i ține împreună pe toți membrii familiei și a nu vinde din pământul pe care-l avea. Pe la jumătatea anilor '30 ai secolului al XX-lea, familia Moromete dintr-un sat teleormănean duce o existență chinuită. Deși fusese împroprietărit cu pământ după Primul Război Mondial și avea acum 14 pogoane, 24 de oi și o căruță cu doi cai, Ilie Moromete (Victor Rebengiuc), capul familiei, are mari probleme în a plăti datoriile
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
Finanțelor, în calitate de agent administrativ cl. II în com. Domnești, jud. Muscel, aflăm cu certitudine că el a venit în localitate după 16 iulie 1941. A fost membru activ al Grupării literare „Drum” din Roșiorii de Vede, asociație a tinerilor publiciști teleormăneni, înființată în 1935 sub președinția de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, președinți activi fiind Nicolae Stănescu-Udrea și Florian Crețeanu. În editura acestei grupări îi apare, în 1939, volumul de epigrame „Furcile caudine”, tipărit la Tipografia „Lumina poporului” din aceeași localitate
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
români de ieri și de azi" a lui N. Crevedia, din 1975 - Editura Eminescu. Iar in ziarul „Teleormanul ”, din 29 septembrie 1979, Gh. Filimon și I. Bâlă în articolul „Fișe de istorie literară” consemnează curajos pentru acea vreme: „Printre condeierii teleormăneni se numără și Ion Pena, poet delicat și plin de talent, pe nedrept, poate uitat astăzi". De asemenea, se mai află menționat în:
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
București) a fost un medic și prozator român, autor de romane istorice. El era fiul scriitorului Zaharia Stancu. S-a născut la 8 august 1926 ca fiul al scriitorului Zaharia Stancu și al învățătoarei Nicolina Stancu (născută Păun) în satul teleormănean Salcia, unde se născuse și tatăl său în 1902. A urmat studii la Liceul „Titu Maiorescu” din București (1937-1945), unde și-a susținut bacalaureatul, și la Facultatea de Medicină din București (1945-1951). A lucrat ca medic endocrinolog și cercetător științific
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]