944 matches
-
a unor idei pivotante care, de fapt, se fac vizibile peste tot, conferind întregului coeziune prin diversitate. Aceste idei se bazează pe principiul coordonator al cercetării obiective asupra fenomenului Eminescu în cultura română, dar și cu destule accente de natura temperamentală care dau un farmec dinamic lecturii. Iau ca sprijin al acestor constatări chiar primul articol, pe care autorul îl recuperează, cu un anumit orgoliu, din anii studenției: Portrete eminesciene. Preluarea lui este argumentată printr-un fel de prioritate personală asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi cel îndreptățit sa scotocească toate cotloanele, luminând adevărul întrezărit. Fiindcă Eminescu, cel "nepăsător la impresia produsă în afară" (scria Al. Dobrescu, vezi Chipul și masca, în vol. Butoiul lui Diogene, Ed. Augusta, 2003, p. 90) intră în conflict, temperamental, în primul rând, cu un Maiorescu stăpânit de "voința feroce de a străluci", dovedind optică de premiant (cum intuise G. Călinescu). Om coleric, criticul își construiește grijuliu statuia, disciplinându-și energiile. Nevoia de autoritate este devoratoare. Aspiră spre statutul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și, pare-se, în scop psihoterapeutic, unicul volum din scurta lui viață. Aflat în recluziunea sanatoriului de la Ober-Döbling, Eminescu a primit volumul oferit de corifeul Junimii cu rezerve, dacă nu cu răceală. Însă atitudinea rece e o reacție mai mult temperamentală; poetul Luceafărului, cu volumul Poesii sub ochi, rămăsese mai curând deprimat de ideea selecției. Finitul reprezentat de sortare atentă la Integritatea operei, singura pe care se rezema conștiința lui canonică. Or, Eminescu s-a trezit brusc în fața variantei reduse a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fie prin reacții irascibile. El nu s-a regăsit în nici una din interpretările marilor lui contemporani, uneori prieteni, fără a se fi declarat un neînțeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea temperamentală, pusă pe seama susceptibilității lui morbide, așa cum o face, de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea însă, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1989, este cea a lui Mihai Cimpoi "lirosoful". Dar sintagma lui Theodor Codreanu "un heraclitean transmodern" cred că este calificarea care îl prinde perfect în integralitatea vieții și operei sale. "Heracliteanismul" său este unul structural, ține de natura sa intimă, temperamentală, de felul său specific de a se situa afectiv, intelectual, moral, ontologic în raport cu sine și cu lumea, cu eul propriu, cu sémenii săi și cu poezia. Între "improvizația nisipului" și "ningerea la o margine de existență" s-a postat "piramida
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precizat și de legile care se aplicau în această republică, care stipulau că avea în componență să două regiuni autonome: Voievodina cu reședința la Novi Sad și Kosovo, având centrul la Pristina. „Titoismul” și inițiatorul sau, I.B. Tito, curajosul și temperamentalul lider al comuniștilor iugoslavi, au reprezentat adesea autentice provocări pentru analiștii politici și istoricii secolului XX. În țara noastră fenomenul a fost „atacat” cu „armele” imparțialității (atât cât se poate!A, cu deosebire după 1989. De o abordare locală nu
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
care o obții dintr-o valvă bine strânsă, și o presiune maximă. Era așa cum mă caracterizase Einhorn pe mine, veșnic potrivnică; numai că ea spunea lucrurilor și neajunsurilor pe nume, era o atacantă acolo unde eu aveam alte strategii, era temperamentală și nu mă convingea. Nu credeam că are dreptate doar pentru că era emfatică. — Ei, îmi spunea ea, dacă nu ești de acord cu mine, de ce nu spui nimic? De ce nu spui ce crezi în loc să respingi ce zic eu cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un diplomat sau un valoros maestru. De fapt, Ruby putea fi rareori de vreun folos la Como, și Gabriel nu prea știa ce să facă cu ea. Gabriel nu avea servitoare, nici fată-n casă, nici femeie cu ziua. Era, temperamental, incapabilă de a se lăsa slujită, făcea totul singură. Nu voia nici un ajutor. Uneori, Brian o îndemna vag și ipocrit să-și îmbogățească cunoștințele: „Studiază și tu ceva!“, „Ia-ți și tu o diplomă sau așa ceva!“. Dar toate îndemnurile rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rula, Marin Karmitz și-a creat propria rețea cinematografică. Societatea Mk2 - a treia în Franța - produce și distribuie filme, construiește și exploatează săli de cinema. La 69 de ani, Marin Karmitz pune discreție și modestie în răspunsuri, deși recunoaște că, temperamental, timidul a trebuit să fie un rebel, un „rezistent“. Marele patron, abil om de afaceri, e dublat de un creator pasionat, creatorul de un fin declanșator de relații umane. Lista sa de prieteni e garnisită cu nume de mari cineaști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de verificare: dacă citatul ales poate fi transpus în stilul indirect, mai bine nu îl dați. Înseamnă că e banal, imprevizibil. Citatul trebuie să fie scurt, percutant, surprinzător și, pe cât posibil, intraductibil: „Intelectualii e fără snagă”. Un dezacord, o răbufnire temperamentală sau un cuvânt folosit greșit transformă citatul într-un element de portret. Spune ceva despre nivelul intelectual al persoanei citate. Simplu de realizat, stilul indirect implică: prezența unui verb de declarație și a unei conjuncții subordonatoare: că, dacă etc. În
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
contradictorie a omului în general. Rareori oamenii sunt consecvenți cu sine. Rareori se simt bine în pielea lor. Ca oameni, manifestăm personalități diferite, în funcție de locul, momentul și circumstanțele emoționale prin care trecem. Asta nu înseamnă că nu avem o dominantă temperamentală sau de comportament. Un bun portret va surprinde toate aceste ezitări, fără a neglija trăsătura principală. Câteva sfaturi pentru realizarea unui bun portret: Nu introduceți în portret prea multe elemente de opinie, dar nici nu le evitați. Constatările noastre sparg
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dreaptă măsură. În cazul portretelor mai generale (cele caracterologice), este foarte important să surprindem elementele tipologice, și nu cele particulare. Avem de-a face, până la un punct, cu un portret-robot, din care nu trebuie să lipsească trăsăturile comune speciei (profesionale, temperamentale) din care face parte personajul. Iată de ce trebuie să gândim în prealabil portretul: ce elemente fizic-vestimentare, gestuale, de limbaj etc. nu trebuie să-i lipsească? În ce mediu trăiește? Această pregătire prealabilă va ușura cu siguranță munca ziaristului. Să luăm
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
greșesc, fiind extrem de vulnerabile la manipulări și intoxicări diverse. Poliția și serviciile de urgență. Deși poliția pare o sursă lesne abordabilă, lucrurile nu stau așa. Cel puțin la început, ziaristul va întâmpina numeroase dificultăți, confruntându-se cu birocrația, cu ieșirile temperamentale ale unui comandat, cu suspiciunea sau disprețul unui subofițer. La toate acestea, nu există decât un remediu: tactul și răbdarea. Un alt loc plin de subiecte grase poate fi Tribunalul, unde vom găsi, sub rezerva sentinței definitive, cele mai trăsnite
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unor crâmpeie senine, idilice din viața păstorească, punând, răzleț, câte un accent satiric, A. nu uită nici o clipă că „armânescu sândzi strigî”. Biruindu-și deprimarea, el își asprește glasul, vrând să se exprime cât mai energic, mai răspicat. Numai că, temperamental, gesticulația combativă nu i se prea potrivește. Samarineanul rămâne un poet strict dialectal. SCRIERI: [Poezii], în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 155-166, 170-172, în Tache Papahagi, Poeții Z. A. Araia și T. Caciona, București, 1932, 2-97, în Antologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
Omul liber la rubrica Între oglinzi paralele după cum, presupun criticii, conflictul de opinii între Ladima și Nae Gherghidiu este identic cu cel pe care îl avusese Camil cu Ioan Th. Florescu, om politic liberal și patron al gazetei. Structura lor temperamentală este de esență donquijotească. Constant Ionescu insistă pe acest aspect în biografia pe care o consacră fostului coleg de liceu: "Scriitorul Camil Petrescu a avut un singur dușman, dar acesta înverșunat și neîndurător: pe omonimul lui, omul Camil Petrescu. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
provocate de pasiune, aproape o condamnare a iubirii. Părerea noastră e că traduce realitatea esențială după care, prin natura și structura sa, iubirea e o disoluție a ființei. Un studiu psihanalitic ar da desigur rezultate și mai probante".169 (s. n.) Temperamental, este aproape evident că autorul român poate fi apropiat de Flaubert, "absența compartimentelor" și fluidul interior fiindu-i imanente, fapt remarcat indirect de către cei din anturajul său: într-o stare de perpetuă anxietate, cu ochii care întotdeauna păreau a căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și o explică. Spre a ne absolvi de vina exagerărilor, apelăm la termenul de câmp arhetipal, care se organizează prin medierea reprezentărilor arhetipale. De pildă, câmpul arhetipal al lui Don Quijote își are sorgintea în chiar una din componentele psihice și temperamentale ale lui Camil Petrescu. Am precizat deja că fostul său coleg de școală, Constant Ionescu, credea sincer că aceasta era însăși starea sa organică, donquijotismul fiind cel mai redutabil adversar al scriitorului nostru. Ladima e, în multe privințe, însuși cavalerul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
20, pp. 186-187): 1) Factori psihici: a) Factori intelectuali: fluiditatea, flexibilitatea, caracterul divergent, originalitatea, imaginația creatoare; b) Factori aptitudinali: inteligența și aptitudinile speciale; (R. B. Cattell, 1971) (sublinierile ne aparțin - n.a.). c) Factori nonintelectuali și de personalitate: factori motivaționali, atitudinali, temperamentali și caracteriali. Inventarierea trăsăturilor de personalitate ridică multe probleme de natură metodologică, întrucât ele se află într-o continuă transformare, nu pot fi izolate și măsurate cantitativ. Cele mai recente cercetări converg spre recunoașterea rolului crescând al acestor factori în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
factori în domenii diverse ale creației. Elementele motivaționale cuprind: trebuințele (de explorare, de cunoaștere, de realizare, de auto realizare, de independență, etc.), curiozitatea, interesele, nivelul de aspirație ș.a.. Atitudinile creative intensifică relația subiect sarcină, facilitând valorificarea componentelor intelectual-aptitudinale. Trăsăturile afectiv temperamentale sunt cele care se referă la echilibrul afectiv, introversiune-extroversiune, tendințe obsesive, impulsivitate, instabilitate, forța eu lui, etc.. Factorii caracteriali însumează tendința de afirmare, încrederea în forțele proprii, egocentrism, ambiție, meticulozitate, etc.. 2) Factori sociali: condițiile economico-sociale și contextul psiho-social în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
de tratare diferențiată a elevilor În cadrul activității didactice. În timp ce procesul colectiv de instruire și educare vizează elevul mijlociu, neglijându-i, Într-o anumită măsură, atât pe elevii foarte buni, cât și pe cei slabi, tratarea individuală ține seama de diferențele temperamentale, de caracter și intelectuale ale copiilor de aceeasi clasa, de toți factorii personalității ce intervin În activitatea școlară a elevului, permițând totodată fiecăruia să efectueze În ritmul sau propriu, sarcini adecvate posibilităților de care dispune. Rămânerea În urmă la Învățătură
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
pe cât posibil să meargă de mână cu Învvățătoarea dorință des Îndeplinită În primele săptămâni de școală. Așezarea unui astfel de copil În prima bancă, având ca și colegă una dintre fetele cele mai Înzestrate și care, din punct de vedere temperamental și comportamental, Îl aceptă fără rezerve, nediscriminatoriu, Întărește convingerea acestuia că el aparține unei colectivități și că În cadrul acesteia se situează pe o poziție egală cu poziția oricărui coleg. 3. ADAPTAREA CURRICULARĂ Urmărind cu consecvență integrarea funcțională a copilului cu
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia ADAMESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2148]
-
1867 e numit agent al țării la Belgrad. A fost unul dintre jurnaliștii români remarcabili, ale cărui articole, publicate în presa liberală, multe semnate Radion, mărturisesc cunoștințe întinse și variate de filosofie, drept, economie, sociologie, etică, diplomație, politică. Deși înclinat temperamental către poezie, I. a scris versuri fără calități deosebite. Elev și imitator al lui D. Bolintineanu în prozodie, el a contribuit la îmbogățirea meditației lirice românești de până la Mihai Eminescu, printre precursorii căruia poate fi socotit. Cultura filosofică sistematică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
dă publicității un comunicat prin care dezavuează „procedeul plagiatului folosit de Eugen Barbu în volumul III al romanului Incognito, procedeu contrar normelor profesionale și morale, incompatibil cu principiile eticii și echității scriitoricești”. Și pasiunea pentru poezie a lui B. răzbate temperamental, cu erupții de subiectivism nedomolit, în zgomotos anunțata O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, proiectată în mai multe volume, din care, în 1975, ieșea primul tom (rămas și singurul), dedicat poeziei contemporane. Cititor insațiabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
fugă de lume: el vrea să o cucerească și simultan să evadeze din ea. Este ceea ce face în fiecare tablou prietenul nostru Mihai Dascălu, pentru noi și pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându-ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul anilor
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
anumit grad de fragilitate și instabilitate la nivelul unor trăsături ale personalității din cauza intervenției unor factori perturbatori în relațiile cu stimulii externi care determină inerție în comunicare, teama de a pronunța cuvinte, manifestări comportamentale anormale, rigiditate, izolare etc. • În funcție de particularitățile temperamentale, vârsta, educația și dezvoltarea mintală a logopatului, tulburările de limbaj pot provoca și stări de excitație psihomotorie manifestate prin agitații permanente. În alte situații putem întâlni tulburări afectiv‑emoționale și volitive care pot culmina cu stări de depresie prelungite. • La
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]