345 matches
-
radial. Examinarea funcției tendinoase trebuie să se adreseze independent fiecărui deget, menținând celelalte degete imobile pentru a evita orice eroare de diagnostic. Simpla mișcare în bloc a degetelor poate induce în eroare prin antrenarea pasivă a unui deget cu secțiuni tendinoase de către degetele vecine. Examinarea trebuie efectuată după rememorarea biomecanicii digitale: flexia din articulația metacarpofalangiană (AMF) este posibilă chiar în cazul secționării ambelor tendoane flexoare digitale, fiind efectuată de musculatura intrinsecă (lombricali și interosoși); extensia articulației interfalangiene proximale (AIFP) este posibilă
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
va mai permite coaptarea directă, făcând necesară grefarea nervoasă, cu rezultate mai modeste decât sutura directă. În urgență, diagnosticul leziunii nervoase se sprijină mai ales pe testarea sensibilității distale; deficitul motor este mai puțin relevant, putând fi atribuit fie leziunilor tendinoase asociate, fie ca reacție antalgică. 14.1.2. PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT CHIRURGICAL Operațiile de chirurgie a mâinii se desfășoară cu pacientul în decubit dorsal, cu mâna traumatizată întinsă lateral pe o masă specială de mână (fig. 1) atașată mesei
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
tehnicii atraumatice. Funcționalitatea mâinii are la bază mișcarea, asigurată de glisarea unor structuri extrem de fine și de sensibile la orice traumatism, inclusiv la cel iatrogen. Manipularea brutală a țesuturilor va duce la o reacție cicatriceală exagerată care va determina aderențe tendinoase, redori articulare și retracții ce vor afecta grav biomecanica mâinii. Pentru aceasta instrumentarul chirurgical este adaptat dimensiunilor și fineței structurilor manipulate. Îndepărtarea marginilor plăgii se face cu mici croșete sau cu depărtătoare cu dinți fini. La nevoie se pot utiliza
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
pentru jumătatea superficială a suprafeței de secțiune a tendonului. Conform mecanismului sinovial descris de Weber, lichidul sinovial difuzează printre tenocite, după care este eliminat prin sistemul vascular dorsal. Clasificarea nivelului leziunilor tendoanelor flexoare propusă de Verdan și Michon împarte traiectul tendinos în 5 zone (fig. 14.12). Zona I se întinde de la inserția distală a TFP (tendon flexor profund), până la inserția TFS (tendon flexor superficial). Zona II („no man’s land”), se întinde de la inserția TFS până la intrarea în canalul digital
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
flexor superficial). Zona II („no man’s land”), se întinde de la inserția TFS până la intrarea în canalul digital. Zona III se întinde proximal până la inserția lombricalilor, zona IV este localizată la nivelul canalului carpian, iar zona V la antebraț. Vindecarea tendinoasă, sursă a numeroase controverse, se consideră în prezent a avea de asemeni un mecanism dual, extrinsec și intrinsec, având o importanță deosebită în stabilirea atitudinii terapeutice și a prognosticului funcțional. Celularitatea redusă a tendoanelor a condus într-o primă etapă
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
bună calitate pentru a evita formarea de hematoame care se pot organiza conjunctiv. 14.3.3.2. Căi de abord Plaga inițială este continuată cu incizii proximal și distal, de preferință cât mai scurte, doar cât să permită recuperarea capetelor tendinoase, uzual mici Z-uri ce prelungesc laterodigital plaga inițială (fig. 14.15). Dacă este necesar un abord larg, cel mai folosit în prezent este cel în zig zag propus de Brunner (fig.14.15), incizia latero digitală Bunnel având tot
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
a tendoanelor secționate trebuie să fie minimă, utilizând de preferință bisturiul pentru a evita efilarea capetelor. Manipularea tendoanelor se face cât mai blând, folosind pense anatomice atraumatice de tipul pensei Adson sau chiar cu mâna. Pentru a evita scăparea capetelor tendinoase în canalul digital și a putea efectua tenorafia în absența oricărei tensiuni, extremitățile tendoanelor se fixează la canalul digital cu ace de seringă trecute eventual și transcutanat. Deschiderea canalului digital se face prin incizii în „L”, una proximală și una
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
la formarea aponevrozei extensoare. 14.4.2. DIAGNOSTIC Prin poziția lor superficială pe fața dorsală a mâinii și degetelor, tendoanele extensoare sunt deosebit de vulnerabile, motiv pentru care, în cazul oricărei plăgi cu această localizare trebuie suspicionată și investigată posibila afectare tendinoasă. Diagnosticul leziunilor tendoanelor extensoare trebuie să țină cont de anatomia lor complexă. O leziune a EDC se traduce clinic prin imposibilitatea extensiei AMF, în timp ce extensia AIFP rămâne posibilă datorită acțiunii interosoșilor (fig.14.19). În cazul secțiunii TEPL, extensia interfalangienei
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
indică tratamentul chirurgical. După un abord în "H" pe fața dorsală a AIFD, se reduce fragmentul și se menține fie prin reinserția tendonului cu un fir barb-wire scos la nivelul pulpei, fie prin osteosinteză cu broșe Kirshner fine. Sutura capetelor tendinoase este indicată în cazul traumatismelor deschise. Pentru a evita deșirarea aparatului extensor, unii autori preferă imobilizarea internă temporară în extensie a AIFD cu o broșă Kirshner. Sutura se poate face prin unudouă puncte în „U”, surjet simplu sau cu capetele
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
săptămâni. AIFD poate fi lăsată liberă. În cazul plăgilor tratamentul constă în sutura directă. Dacă există un defect de substanță, este indicată reconstrucția primară, având la dispoziție mai multe tenoplastii (fig. 14.22). Tehnica de dedublare-reflectare Snow folosește un lambou tendinos cu baza distală croit din bandeleta centrală la nivelul falangei proximale (fig.14.22 A), în timp ce procedeul Foucher “în limbă de pisică” constă în dedublarea tendonului EDC pe fața dorsală a mâinii. Dacă bandeletele laterale sunt intacte, poate fi aplicat
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
provocate de plăgi și sunt adesea incomplete datorită lățimii considerabile la acest nivel. Sutura cu puncte în „U” nu pune probleme deosebite. 5. Zona V: Sutura leziunilor extensorilor pe fața dorsală a AMF este cel mai adesea simplă deoarece capetele tendinoase nu se retractă. Dacă sunt lezate și bandeletele laterale, acestea trebuie reparate meticulos pentru a preveni luxarea tendonului. Ruptura spontană a bandeletelor sagitale poate apare în cazul flexiei sau extensiei digitale forțate și se manifestă clinic prin durere și palparea
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
tipul de amputație amputație netă, strivire, avulsie. De obicei se întilnesc simultan toate trei tipurile dar predomină unul dintre ele. Se inventariază numărul amputațiilor, leziunile etajate, amputații incomplete concomitente și se inspectează smulgerile vasculonervoase, defectele tegumentare, defectele osoase și cele tendinoase. Se inspectează sub microscop bonturile vasculare și se caută „semnul liniei rosii” la nivelul peretelui vascular. Prezența acestuia denota leziuni intimale care pun problema reconstrucției prin grefe vasculare sau chiar contraindică replantarea. 14.6.4.1.2. Indicațiile replantărilor Scopul
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
iar eschilele neviablie flotante sau cele care jenează osteosinteza vor fi îndepărtate. La prelucrarea segmentelor osoase nu trebuie uitat că o scurtare osoasă minimă admisă (5 mm la metacarpiene) poate facilita mult intervenția prin micșorarea defectului relativ vasculo-nervos. Excizia bonturilor tendinoase se va limita doar la porțiunea contuză. În cazul în care s-a apelat la procedeul scurtării osoase, tendoanele se vor scurta proporțional. Fasciotomiile sunt obligatorii atât pentru segmentul proximal cât și pentru cel distal. Uneori se practică incizii Meyer
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
cel mai scurt timp posibil, este imperioasă. Replantările degetelor sau mâinii pot fi urmate de complicații precoce (sângerare datorată heparinizării, macerarea sau necroza tegumentelor, infecții locale cu risc de generalizare, insuficiență renală acută, tulburări de ritm cardiac) sau tardive (aderențe tendinoase, anchiloze, pseudartroze, nevroame dureroase, etc. Cu cât nivelul amputației este mai distal, cu atât este mai dificilă tehnic datorită calibrului vascular redus (diametrul vascular este adesea sub 0,5 mm), iar riscul complicațiilor vasculare este mai mare. Trebuie subliniat că
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
posttraumatică; b) paralizia obstreticală; c) alte tipuri de pareze de origine medulară care determină sechele de tip spastic sau flasc; d) retracția ischemică a flexorilor degetelor (boala Volkman). 4. Deficiențe osteoarticulare și musculare - cele mai frecvente sunt: a) traumatisme musculo tendinoase; b) retracții musculare: torticolisul, contractura în abducție a umărului, fibroza progresivă a mușchiului cvadriceps, fibroza posttraumatică a mușchiului cvadriceps, șoldul în resort. 5. Deficiențe preponderent neurologice: a) boli ale neuronului motor central: sindromul piramidal: hemiplegia spastică infantilă, diplegia spastică (tetraplegia
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
proces de simplificare, ștergere, reabsorbție. Procesul de remodelare este desăvârșit fără intervenția macrofagelor sau celulelor inflamatorii în interstițiul apropiat. Țesutul mezenchimal ce înconjură trabeculele trece între marginile foițelor valvulare, spațiind, despicând și definitivând zonele suprafeței foițelor valvulare ca o coardă tendinoasă albă, compactă din colagen care converge spre vârful și părțile laterale ale unui mușchi papilar. Trabeculele definitive sunt observate încă din a 40-a zi de gestație apărând inițial în pereții ambilor ventriculi la nivelul joncțiunii atrioventriculare, dezvoltându-se spre
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
celule și dispariția altora, ca de exemplu, a celor de la nivelul mezocordului dorsal, septum primum cu formarea ostium secundum, dispariția celulelor endocardice de la nivelul septului interventricular și înlocuirea cu miocite (miocardizarea septului interventricular membranos), remodelarea aparatului valvular cu formarea corzilor tendinoase și a cuspidelor valvulare, dispariția unei părți a sistemului excitoconductor și remodelarea postnatală a fasciculului Hiss. În cursul săptămânii a 5-a de viață intrauterine crestele bulbare și truncale fuzionează determinând segmentarea bulbului bulbus cordis și truncus arteriosus, iar într-
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
trebuie considerat ca o entitate unică conținută în sacul fibroseros. Pericardul fibros are forma de trunchi de piramidă patrulateră, turtit anteroposterior, cu baza mare situată inferior. Pericardul fibros este menținut în poziție prin aderența de vasele mari, sprijinul pe centrul tendinos al diafragmei și suspensia prin ligamentele sale, ce-l ancorează de formațiunile anatomice adiacente: ligamente sternopericardice, superior (manubriopericardic, care limitează inferior spațiul ocupat de timus (loja timică)), și inferior (xifopericardic); ligamente frenopericardice o anterior, reprezintă zona de maximă aderență a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
lor anterior, posterior sau septal se datorează poziției relative la nivelul ventriculului drept unde formează un număr de mușchi papilari variabili, cei mai importanți fiind mușchii papilari septali. Cel mai adesea mușchii papilari anteriori reprezintă sedii de ancorare a corzilor tendinoase dispuse între cuspele anterioară și posterioară ale valvei tricuspide. Mușchiul papilar situat cel mai posterior se inseră pe cuspele posterioară și septală. Mușchiul papilar al conului are o dimensiune extrem de redusă dar funcția sa este mult mai importantă decât numele
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
supraventriculare la joncțiunea între porțiunile netedă și rugoasă ale ventriculului drept. La acest nivel ramul fascicular drept ocupă o poziție subendocardică în ventriculul drept. Mușchiul papilar al conului în anumite circumstanțe este reprezentat doar de un număr redus de corzi tendinoase ce au originea la nivelul marginii cristei ventriculare și trec spre cuspa septală a valvei tricuspide. Orificiile ventriculului drept Orificiul atrioventricular drept este o deschidere ovală, cu un ax lung de 4cm în care, clasi,c se consideră că pot
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
c se consideră că pot fi introduse 3 degete. Orificiul prezintă 3 valve cuspide, anterioară, posterioră și septală, respectiv valva tricuspidă. Cuspele au originea pe inelul fibros periferic tricuspidian al scheletului cardiac, iar marginile lor libere se inseră pe corzile tendinoase ale mușchilor papilari. Orificiul pulmonar Trunchiul pulmonar părăsește extremitatea superioară a tractului de ejecție (infundibulum) prin inelul fibros pulmonar limitat de 3 cuspe semilunare (anterioară, dreaptă și stângă). Fiecare cuspă prezintă câte o lunulă crescentică care are un nodul îngroșat
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și a peretelui posterior, și absente în vestibulul aortic. La nivelul cavității ventriculului stâng se descriu doi mușchi papilari: mușchiul papilar anterior cu originea pe peretele sternocostal și mușchiul papilar posterior cu originea pe diafragm, fiecare fiind atașat prin corzi tendinoase de ambele cuspe ale valvei mitrale. Porțiunea superioară a septului interventricular este relativ netedă datorită orientării inferioare a fascicolului stâng sistemului de conducere dispus subendocardic și orientat spre o lamină subțire de țesut conjunctiv. Pseudotendoanele constituie elemente proeminente ale ventriculului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Orificiul valvei mitrale prezintă 2 cuspe: una anterioară septală, mai largă, semicirculară sau triunghiulară, și una posterioară, mai mică, cunoscută sub numele de cuspa lui Merklin. Cuspele se inseră pe inelul fibros atrioventricular stâng, iar marginile lor libere, prin corzi tendinoase, de mușchii papilari. Marginea cuspei stângi prezintă cuspe mici, indistincte, pe partea opusă valvei. Fiecare cuspă valvulară prezintă pe marginea liberă îngroșări nodulare numite nodulii lui Albinus situați în apropierea zonei centrale. Noduli similari există și la nivelul cuspelor tricuspidiene
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
mai mare dacă nu există o reacție imediată a organismului. S.N.C. primește în permanență informații privind poziția corpului de la: aparatul vestibular Aflat în urechea internă, el măsoară schimbările de poziție ale capului în spațiu (schimbări de direcție, accelerări); proprioceptori (fusurile tendinoase neuro musculare, receptorii articulari) care înregistrează amploarea și viteza cu care se întind sau se contractă mușchii, ca și amploarea și viteza mișcărilor articulațiilor; vederea care furnizează repere; pielea care prin receptorii ei informează asupra intensității presiunilor resimțite, vibrațiilor, reliefurilor
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
infratemporală, regiunea anterioară a feței. Elementele musculare intraorbitale sunt m. ridicător al pleoapei superioare, m. drept superior, inferior, medial și lateral, m. oblic superior și m. oblic inferior. Cea mai mare parte a lor își au originea posterior pe inelul tendinos Zinn, și formează conul muscular. Principalul ax vascular arterial al orbitei este a. oftalmică, ramură din a. carotidă internă. Ramurile sale principale sunt a. lacrimală, a. centrală a retinei, aa. ciliare, a. etmoidală anterioară, a. etmoidală posterioară, .supraorbitală, a. suborbitală
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]