449 matches
-
o mare greutate de multă vreme. Acum găsise prilejul să-și deșerte tot sacul. Destăinuirile depășeau pragul unor mărturisiri de natură strict intimă. Spera, printr-o tehnică pe care numai femeile o dețin, să-l prindă și pe doctor în tentaculele ca de caracatiță ale povestirii sale. Voia cu orice preț să-l capteze, să-l facă să devină dintr-un simplu confident, un participant. Situația se asemăna întrucâtva cu prinderea unui pește. Momeala, cum se știe, ține de sezon, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
necunoscut, se iveau ape tulburi a căror limpezire era greu de presupus ca durată în timp. Uitarea se afla undeva, unde anume și cât de departe era greu, dacă nu imposibil de stabilit. Situația prin care trecuse Doina își prelungea tentaculele tristeții ca niște umbre enorme pe un teren plin de denivelări. Câte vise din căsnicia ei fără reproș, în curs de a fi derulate, nu-i fuseseră sfărâmase în marea încercare prin care trecuse.. Între soți se ridicase un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o clipă de neatenție, un singur pas greșit, ne poate cufunda în hăuri din care nimeni și nimic nu ne poate salva. În căzătură, putem să ne alegem cu răni grave din care unele se vindecă, dar altele își prelungesc tentaculele de-a lungul întregii vieți. Rămân încă sechelele pe care nici chiar Timpul, care e atât de îngăduitor, nu le poate acoperi. * Deocamdată, între cei doi soți se menținea o distanță ce putea fi apreciată ca relativă însă era plantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
secund, ceea ce primează acum este sapiențialul. Acesta este narat, recurgându-se la toate strategiile romanescului; și romanescul contează numai În măsura În care Întreține vie foamea sapiențială. Totul este subsumat acestei Încercări agonice de a resuscita golemul textului. Mașinărie monstruoasă, cu mii de tentacule și papile prin care se absoarbe și se anihilează realul. Poate că această nouă etapă „foiletonislică“ a romanului este necesară, caracterizând epoca de alexandrinism cultural specifică postmodernismului. 4. Un „conte philosophique“ despre „cavaleria spirituală“ S-a vorbit mult, la apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu destule defecte. De-aici încolo, orice combinație devenea posibilă. De la geamul sufrageriei mele, cuprindeam totul (sau măcar o parte din el). Nu fusesem înzestrat cu-o fereastră triplu panoramică și nici cu un creier luxuriant, care să-și întindă tentaculele prin jungla de tablă și beton a cartierului, dar nu mă socoteam nici ultimul om. Știam ce să caut. Mă uitam respectuos, plictisit, după exact opusul a ceea ce-mi plăcea. Universul meu începea cu florăreasa din fața blocului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oriunde, din pod în subsoluri și de la secretariate în biblioteca mare. Căutam acul în carul cu fân. Liftul din dreapta nu mergea. Se-afla la locul lui, încleiat de decenii în cablurile negre, ce atârnau peste cabina de lemn ca niște tentacule moarte, opărite cu petrol. Nimeni, nici noi, nici șefii de catedre, nu-și amintea să-l fi văzut vreodată mișcându-se. L-am lăsat baltă, traversând holul către culoarele din stânga, spre amuzamentul portarului. Cu liftul din stânga, era altă poveste. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și dorințele lui. Așa trăim de mai bine de șase luni, mulaj fantomatic cu un tentacul în Cleveland și altul în Balta Albă. Nu mai percepem durerea și bucuria, privim lumea printr-un ochi bipolar ce nu clipește niciodată. Sunetele noastre sunt aceleași, o bandă neîntreruptă, bântuind somnul magnetic al adâncurilor. Scriem împreună un tratat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
O geometrie Îngrozitoare de imagini speculare și de reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar fi concretizat În spațiul Încăperii. Simțea cum, de dincolo de suprafețele de sticlă, apăsau diavoli În flăcări, cu cozile lor șerpești vibrând ca niște tentacule, târându-se pe pardoseală, Încolăcindu-se pe candelabre. I se păru că se ridicase În picioare, cu toate că Încă mai simțea relaxarea somnului, și făcuse câțiva pași Încercând să se Îndepărteze, ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
această junglă pitică, aproape chircită, care pare degenerată. Dacă te uiți mai atent, îți dai seama că jungla a pierdut din înălțime pentru a câștiga în încăpățînare. Arborii au cedat locul arbuștilor, iar aceștia își înfig probabil rădăcinile ca niște tentacule, să soarbă fiecare picătură de apă disponibilă din solul calcaros, unde nu crește decât o vegetație sârmoasă, ceva mai mare decât un stat de om. Fastul pădurilor tropicale a rămas în urmă, ca și ploile de felul celei de azi-noapte
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
prin mijloace și prin contra-măsuri echivalente. Pentru locul vostru de baștină, necazul se vădește a fi și mai mare, iminent, căci aici va să fie teatrul nemijlocit, al înfruntării celei mai aprige cu putință, dintre Brațul Credinței și Brațele Tenebrelor, tentacule ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Întreține de doi ani de zile. Pentru a evita ochii răutăcioși, șmecheri și malițioși ai bătrânei și cei albaștri și Îndepărtați ai lui Dario, Sasha Își mută privirea asupra unui candelabru - o caracatiță cu brațe din sticlă fațetată ale cărei tentacule se legănau la câțiva centimetri deasupra lui. La televizor, Dario Îl Întreba pe preot: — Când v-ați hotărât să abandonați hainele preoțești? Ce v-a convins să faceți acest pas revoluționar? Sasha dădu la o parte o draperie din biluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
La ora asta nu mai e program la televizor. RÎd. Vinul scoate din ei amintiri legate de teatru, de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În beznă, tentacule palide și Înșelătoare pătrund din stradă, prin ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine să nu fim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spună ceva. Limba i s-a umflat În gură sau s-a transformat Într-o broască. Sau i-a dispărut. Împreună cu cea mai mare parte a feței. E mut, dar nu pentru că nu mai are nimic de spus. Cele două tentacule ale acestui far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui insolită, nemaiîntâlnită la alte viețuitoare: mișcarea lui vine de undeva dinăuntru, dintr-un interior deopotrivă necunoscut și înfricoșător. El străbate pământul sau măruntaiele sale (în asta rezidă latura lui htonică) fără a se sluji de alte "accesorii" (picioare, aripi, tentacule etc.). Pe aceste calități insistă și G. Bachelard, care intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească drept exemplu pentru a îmbogăți, printr-o caracteristică dinamică, noțiunea de arhetip, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Paris, însă nu pentru că i-ar fi adus consacrarea, celebritatea, gloria, adică nu pentru că i-ar fi satisfăcut orgoliul rănit de neputințele României, ci, paradoxal, pentru că Parisul e locul pierzaniei. Scepticismul lui găsește aici locul potrivit pentru a-și întinde tentaculele prin care soarbe seva vitală. Prin urmare, aici, la Paris, viciul scepticismului proliferează strălucitor: „Nu vreau să spun că am rezolvat ceva pe aici, dar scepticismul cere un cadru parfumat și frivol pe care l-am găsit, pe când a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unul față de celălalt am încercat să rup bariera consecințelor și ca o onestitate față de mine însumi, am căutat să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului. Cât însă și cum își dezvoltă în mine suprarealitatea tentaculele ei, nu știu și n-aș putea ști. Știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.... Încerc să mă definesc în Exerciții în irealitatea imediată. Vă voi trimite câteva pagini și, dacă le veți citi cu mare indulgență, poate le
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și în plăcerea de a vorbi despre aceste lucruri. Funcționând ca alibi moral, comportamentul ireproșabil al lui Marlowe ne transpune într-un regim al valorilor absolute, al convențiilor atent respectate și al codurilor riguros administrate. Instinctiv, el caută pericolul - inclusiv tentaculele „vinii morale” -, dar rațional știe să îmbrace la timp platoșa protectoare a insului cu principii. Asediat de surorile Sternwood, care i se oferă cu o generozitate ce depășește limita decenței, Marlowe nu respinge din prima clipă atacul plin de seducție
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu Sinele-Cuvânt. Ontologicul își caută fără răgaz Expresia!... În practică, stea de mărimea întâi a "generației '60", volubilul Nichita stănescizează tot ce atinge cu ochiul ori cu cuvântul; ca ins, fermecător în sensul originar al termenului, punând în desenul liric tentacule vibratorii, pretimpuriu dispărutul, la doar cincizeci de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-ntorc, Sat ori din cicluri următoare, Ochiul de greier (1981), Stea de pradă (1985) și celelalte, introducând in illo loco, în "țara frunzelor fragede", probează cât de adânc înfiptă este poeta în humusul ancestral; aspect ca și neobservat până acum. Tentacule fine duc afectiv în Țara părinților, însă în țara lor "se ajunge întotdeauna târziu". Clare, sentimentele exclud declarativismul grandilocvent; nici alămuri și nici tobe patriotarde. "O țară e făcută și din păsări / Cum o biserică e făcută / Și din viața
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
I.M. (informatori neoficiali), STASI putea profita de defectele caracteriale și morale. Atunci cînd aceste defecte nu existau, trebuia f...cut s... se cread... c... exist..., prin r...spîndirea zvonurilor”. Într-adev...r, principalul obiectiv al acestor enorme și Însp...imînt...toare tentacule care erau serviciile secrete era În primul rînd acela de a intimida, tetaniza, dezechilibra populația și de a o determina s... abandoneze ideea rezistenței. De aceea, implicarea serviciilor secrete În procesul colectiviz...rîi a fost decisiv.... Colectivizarea forțat... În principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
pagube în anii ploioși și în zonele umede. Descriere. Adultul are 40 - 60 mm lungime. Corpul este alungit și îngustat posterior, de culoare galbenă-deschis până la brun, prevăzut uneori cu dungi sau macule închise la culoare. Capul prezintă 2 perechi de tentacule retractile. Aparatul bucal este reprezentat de o radulă zimțată, cu care distruge țesuturile. Cochilia este redusă la un disc subtegumentar, situat pe partea dorsală a corpului (fig. 18 a). Oul este sferic, de culoare alb-cenușie (fig. 18 b). Larva este
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
de flamuri trufașe de lenjerie intimă). Între proxim și distant diferența fusese subit erodată; centura lui blondă de salvare devenise acum una cu stihia învolburată. Ceea ce, până mai adineauri, fuseseră mângâieri din partea ei, se transformă pe dată în biciuiri de tentacule prehensile ce-l trăgeau îndârjit înspre larg. În ochi nu-i citea deloc neputință și disperare, ci puteri demiurgice și așteptări lipsite de măsură. Nimerise într-o curbură a spațiului în care, odată momit, prădătorul devine pradă, într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
menținut în jurul satului, deci casele se făceau din lemne groase, o mărturie fiind casa lui Gheorghe Țarălungă, rămasă de la un Andrieș și despre care se spune că ar avea cam 230 de ani. Din așezările vechi s-au emis „tentacule de ieșire la căile de acces principale” (legăturile dintre localități erau prin pădure, pe cărări și drumuri necunoscute), ca Tarnița Nouă din Tarnița Veche, Valea Râtei din Taula, Satu Nou din Laz și Dealu Perjului. Aceste sate vechi, în timpul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
repede dar nici/ prea repede să nu conturbăm/ procesul instructiv-educativ și sălile-nalte/ ca florile dalbe ca un veșnic stai jos asseyez-vous “ (Lecția a doua. Zi de sărbătoare). Poezia se dezvoltă astfel în jurul unui pivot biografic care apoi își întinde tentaculele în tentativa de a împresura realitatea. Însă poetul nu se oprește aici, ci - așa cum a remarcat Al. Cistelecan - „arta referinței” e doar un pretext pentru „arta transreferențială”. Numai că o asemenea dilatare a referentului nu se realizează prin transfigurarea realului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
interioară. Însă e vădit că își scrie cartea din dorința de a se răzbuna pe acei securiști care au reușit să se transbordeze cu puterea lor cu tot din comunism în societatea democratică postcomunistă. El dezvăluie caracatițe înspăimântătoare ale căror tentacule sugrumă încă pe dedesubt societatea românească legată nebănuit de trecutul ei oprimant. Dezvăluie falimente postdecembriste comise de foști securiști. Dezvăluie fabuloase averi acumulate de acești exponenți ai puterii nelegitime dinainte de 89. Dar despre sine nu dezvăluie mare lucru. Se vede
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]