1,088 matches
-
acestei acțiuni teoretice s-a afirmat în climatul romantic, în care ulterior s-a și maturizat. Al doilea moment, care culminează cu raționalizarea curentului romantic de către Hegel, este caracterizat de elaborarea noțiunii de transcendental și de doctrina istoristă. Transcendentalul este teoretizarea activității umane, în timp ce istorismul este teoretizarea devenirii istorice. Aceste acțiuni, ca și rezultatele obținute, ajung să coincidă. Chiar și elementele ce intermediază rezultatele amintite, ca și instrumentele lor metodologice, sfârșesc prin a se identifica, toate, cu rezultatele procesului dialectic, ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în climatul romantic, în care ulterior s-a și maturizat. Al doilea moment, care culminează cu raționalizarea curentului romantic de către Hegel, este caracterizat de elaborarea noțiunii de transcendental și de doctrina istoristă. Transcendentalul este teoretizarea activității umane, în timp ce istorismul este teoretizarea devenirii istorice. Aceste acțiuni, ca și rezultatele obținute, ajung să coincidă. Chiar și elementele ce intermediază rezultatele amintite, ca și instrumentele lor metodologice, sfârșesc prin a se identifica, toate, cu rezultatele procesului dialectic, ce dizolvă orice element contemplativ noetic, asumând
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de mare interes care este la rândul lui un stimul la reflecție și care exercită o maieutică singulară în raport cu cercetarea noastră. Însăși posibilitatea de a ne putea raporta la întrebarea fundamentală, într-o situație de experiență religioasă sau printr-o teoretizare de tip ideologic, are o greutate însemnată. Tensiunea dintre aceste trei elemente: întrebarea fundamentală, construcția ideologică, abandonarea în experiența religioasă, ne oferă o fisură în contextul conștiinței umane, în scenariul activității noastre reflexive, ce nu constituie doar o pagină interesantă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o mare dificultate pricinuită de două motive, care sunt, de altfel, și două evenimente istorice: afirmarea unei epistemologii ce sfârșește prin a nu mai da nici un credit felului în care gândirea clasică a fost formulată și apariția creștinismului care opune teoretizării abstracte concretețea conștiinței personale și a evenimentelor istorice. Primul dintre aceste evenimente este relativ recent, începe cu epoca modernă; al doilea este la fel de vechi ca și vestirea mesajului evangheliei. Între unul și celălalt se situează paradoxul unei filosofii clasice creștine
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
oricare ar fi ea. Conflictul sau devianța erau tratate ca simple patologii sociale, dezvoltarea apărea ca o inginerie socială a construcției; pe scurt, societatea era naturalizată până la pierderea propriilor caracteristici sociale. În sfârșit, sistemismul sau structuralismul sociologic au operat cu teoretizări care au substituit societății sisteme sau structuri sociale supraordonate în care individul uman singular nu era decât un nod într-o rețea a socializării cu o logică strictă a determinărilor și constrângerilor. Analiza sociologică a deviat astfel într-un sociologism
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o rețea a socializării cu o logică strictă a determinărilor și constrângerilor. Analiza sociologică a deviat astfel într-un sociologism fără subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a opus individualismul metodologic centrat pe acțiunea individuală saturată de semnificații. Numai că și abordările de tip weberian s-au restrâns la
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
teoretică. Globalizarea, multiculturalismul, accentuarea raporturilor de interdependență și interacțiune, individualizarea, construcțiile identitare multiple și altele de acest gen, atât de frecvente în viața socială, politică sau culturală și în discursurile ideologice sau jurnalistice, solicită un alt mod de înțelegere și teoretizare a raporturilor sociale în general și a societății în special. Există, apoi, și alte schimbări efective în viața socială care solicită modificări în teoretizarea socială. Timpul și spațiul social sunt pe cât de separate, pe atât de distanțate și dislocate. Comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
politică sau culturală și în discursurile ideologice sau jurnalistice, solicită un alt mod de înțelegere și teoretizare a raporturilor sociale în general și a societății în special. Există, apoi, și alte schimbări efective în viața socială care solicită modificări în teoretizarea socială. Timpul și spațiul social sunt pe cât de separate, pe atât de distanțate și dislocate. Comunicarea este tot mai accentuat transfrontalieră și intermediată. Persoanele individuale devin tot mai autonome și mai preocupate de construcția propriilor identități și stiluri de a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
economice ale unei societăți sunt profund dependente de instituțiile ce operează și de istoria societății în care instituțiile se configurează. A include instituțiile sau ceea ce s-a numit „capital instituțional” în analiză coincide cu ceea ce North numește „reexaminarea considerabilă a teoretizării din știința socială în general și din economie în particular”, oferind totodată „o nouă înțelegere a schimbării istorice”. Să reținem că: a) instituțiile pe care le invocă North sunt cu totul altceva decât cele din proiectul iluminist de știință socială
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
general și din economie în particular”, oferind totodată „o nouă înțelegere a schimbării istorice”. Să reținem că: a) instituțiile pe care le invocă North sunt cu totul altceva decât cele din proiectul iluminist de știință socială; b) se susține „reexaminarea teoretizării din știința socială”, pentru a ajunge la o „nouă înțelegere a schimbării sociale”. Opțiunea este clară: mai vechea știință socială nu mai poate fi operantă în noul context al schimbărilor sociale. Ea a murit odată cu societatea la care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în orb, fără a cunoaște specificul zonei și aspirațiile și nevoile alegătorilor de acolo. Practică politică și electorală este cea care a stabilit modul real de desfășurare propriu-zisă a campaniilor și studiul de mai sus nu reprezintă altceva decât o teoretizare a realității, o alăturare a principalelor evenimente ce se petrec de fapt în acea luna de foc. Mai mult decât atât, în campanii se dovedeste cel mai bine utilitatea filialelor locale ale partidelor. De foarte multe ori, formațiunile politice au
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
imaginar” (care ca substantiv datează doar de la sfîrșitul secolului al XIX-lea) este uneori folosit în mod abuziv în limbajul curent, cu un sens vag, neclar, în care fantezie, imaginație și evaziune se confundă? Această folosire abuzivă dăunează teoriei și teoretizării imaginarului sau, dimpotrivă, creează un teren favorabil pentru vulgarizarea lor? J. J. W. - Cred că întrebarea dumneavoastră permite, în fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au cunoscut un fel de validare
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
onirice sau poetice. Într-un cuvînt, prea multe imagini ucid imaginația. M. C. - Sînteți în relații cu mai mulți cercetători și mai multe centre ale imaginarului din România (Craiova, Cluj, București). Cum vedeți acest interes, de fapt, destul de recent pentru teoretizarea și cercetarea imaginarului din România? J. J. W. - Sînt foarte impresionat de bogăția, diversitatea și dinamismul cercetătorilor români în domeniul pluridisciplinar al imaginii și imaginarului. Mi se pare că această proximitate a culturii române cu imaginarul are rădăcini culturale și
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
de artă, cu originalele. Sînt cei mai în măsură să se ocupe și să se pronunțe în legătură cu tot ceea ce ține de atribuire. Pe de altă parte, ei sînt mai "practici", mai "vizuali" decît cercetătorii universitari, care sînt mai înclinați spre teoretizare, spre reflecție speculativă. Pentru conservatori, esențială este noțiunea de "calitate", atît de greu de definit, și totuși capitală pentru public. Sînteți de părere că scriitorii sau istoricii care scriu despre artă încalcă un teritoriu care nu le aparține, că pretind
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
acestei probleme: cum poate fi „romanțată“ filosofia? Mai Întâi, Însă, aș vrea să discut una din afirmațiile paradoxale ale lui Eco, emisă cu ocazia aceluiași interviu, și anume În ce constă diferența dintre „roman“ și „narativă“. Mi se pare că teoretizarea netă a priorității „narativei“’ (povestirii) asupra romanescului („Il romanzo come genere può scomparire; ma non la narrativa, che svolge una funzione biologica“) trebuie nuanțată. E adevărat că orice cultură poate povesti. Mai exact, aceasta nici nu poate să fie „descrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am făcut-o pentru a oferi răspunsuri celor patru întrebări de cercetare specificate mai sus. Ultima parte a acestui capitol este destinată reluării cadrului teoretic și emiterii concluziilor rezultate în urma cercetării. Specificații metodologice O întrebare de la care am putea începe teoretizarea cercetării noastre este în ce măsură metoda experimentală are relevanță în științele sociale. Vernon Smith conchidea că motivul pentru care ai vrea să faci un experiment este fie că: a) vrei să testezi o ipoteză; b) vrei să vezi de ce o teorie
Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
urmărită până în epoca fanariotă. Manualul, învechit ca metodă, este mai mult o juxtapunere de date ale istoriei dinastice. S. se integrează literaturii beletristice prin volumul Fabule în versuri sau Poezii alegorice (1835). În prefață se face și o încercare de teoretizare asupra fabulei, punându-i-se în valoare scopul educativ. Fabulistul critică vicii generale (Avarul sau zgârcitul și bețivul), falsele judecăți (Mâțele și cașul) etc. Ca o localizare pitorească a motivelor universale, introduce elemente lingvistice arhaice și provinciale ori nume autohtone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
la cerințele unui învățământ european modern necesitând o schimbare majoră a întregului proces didactic. Având în vedere cele subliniate în rândurile precedente, am ajuns la concluzia că suprapunerea opiniilor studenților pe cele ale profesorilor chestionați determină o clară orientare spre teoretizarea conținutului programelor de predare a disciplinelor cu caracter practic din cadrul facultăților de educație fizică și sport. Drept care în lucrarea de față ne-am propus să elaborăm o nouă și modernă programă de studiu la disciplina Bazele generale ale fotbalului,, programă
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
este între concept, idee, noțiune, opinie, temă, teorie, categorie? Fiecare dintre ele reliefează o anumită sinonimie parțială, într un context care este variabil. Pentru a evita discuții fără finalitate, convenim să folosim termenul de ,,concept” la modul intuitiv, fără o teoretizare excesivă. În general, prin concept se poate înțelege: “*” o idee abstractă, obținută prin generalizarea unor situații sau fapte particulare; “*” o imagine mentală, formată prin generalizare; “*” o noțiune generală, în jurul căreia se dezvoltă ideile. Câteva concepte frecvent folosite în științele naturii
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
fiind de acord că o femeie care stârnește atât de multe pasiuni unei personalități de talia poetului și gazetarului nu poate să nu ascundă și certe virtuți. Să nu omitem că viziunea, în ansamblu, este a scriitorului, însă, consecvent cu teoretizările sale, el lasă libertate deplină de exprimare personajelor. Ștefan Gheorghidiu, d-na T., Fred și, între anumite limite, Pietro Gralla, au un spirit de observație deosebit. Autorul percepe realitatea prin intermediul lor, după cum Oedip vede totul prin ochii Antigonei. Am fi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
gândul că Ana Petrescu a murit când avea doar un an. În rezumat, sciziunea cuplului din roman se produce în urma unei duble refulări: a feminității excesive a autorului și a tendinței incestuoase. Ca o dovadă a corectitudinii raționamentului și conform teoretizărilor psihanalizei, să atragem atenția că indiferența lui Fred Vasilescu este doar una simulată; el o iubește în continuare pe d-na T., caută tot felul de pretexte pentru a o întâlni, este gelos, îi oferă cadouri princiare de Crăciun și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prozatorul Camil Petrescu a intuit că literatura, joc al rațiunii cu imaginația, nu poate fi în întregime supusă rigorilor lucidității. Nu a recunoscut public niciodată un atare adevăr, fiindcă ar fi intrat (pentru a câta oară?) în contradicție cu propriile teoretizări: "Dar credem că s-ar putea merge cu investigațiile și mai departe. Fie că jocul artistic ce scapă, cu logica lui cu tot, de sub controlul minților celor mai lucide l-a dus pe Camil Petrescu să-și depășească intențiile, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poteci întortocheate. Lumina de lună dă peste tot o impresie de veșnicie."284 În acest punct al demersului nostru critic apar primele diferențieri evidente. Parcimonia de care dă dovadă Camil Petrescu în oglindirea naturii este ea doar un rezultat al teoretizărilor sale despre romanul modern? Credem că din prisma pactului complex dintre biografie și operă explicația e mult mai profundă. Axioma pe care dorim să o expunem în continuare se rezumă astfel: dacă în copilărie, relația viitorului creator cu mama sa
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin natură este inexistentă fiindcă el însuși, copil fiind, nu a beneficiat de aceste stări de beatitudine, simțindu-se, dimpotrivă, copleșit și agresat de tot ceea ce îl înconjoară. Restrângând raționamentul doar la repudierea frumosului, avem aici o explicație psihanalitică a teoretizărilor sale anticalofile. Cât privește misoginia sa, am mai amintit că, până la punerea în scenă a piesei Suflete tari (1922), el a tot nutrit speranța că își va întâlni mama. După acest moment, consideră că orice căutare este zadarnică. Puseele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
docili față de lucrările teoretice ale lui Camil Petrescu, au concluzionat că un autor obsedat de luciditate, autentic și de cazurile exemplare de conștiință nu poate avea nimic în comun cu meandrele inconștientului. Aserțiunea e doar în parte valabilă, multe dintre teoretizările eseistului nu se regăsesc în registrul ficțional al operelor sale. E suficient să amintim de doctrina anticalofilă, fervent susținută în eseul Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului ca și în subsolul romanului Patul lui Procust, dar care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]