148 matches
-
Valea, Lucian, 34, 58, 59, 62, 63, 64, 65, 66, 93 Vancu, Radu, 37 Vasia, Sabin, 70 Vasiliu, Lucian, 203 Vasiliu. Lucian De anima, 203 Veac nou, 67 Velicu, Ion, 82 Verlaine, Paul, 115, 131 Veronescu, Nichi, 89 Veronescu. Nichi Terține târzii, 89 Vianu, Tudor, 19, 26, 27, 55, 112, 304 Viața, 62 Villon, Francois, 116, 153, 184 Vilțișescu, Ion, 76 vis, 44, 89, 90, 122, 124, 126, 127, 131, 132, 134, 135, 136, 147, 168, 173, 174, 182, 183, 226
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amplu reportaj despre „Inundațiile catastrofale din Bacău”. Subtitlurile lui relevă proporțiile dezastrului: „Un cartier prin foc și apă” - „Au rămas pe drumuri aproape 10.000 de suflete” - „Peste 1.000 de case inundate” - „Doliul populației”. Chiar dacă mai încolo, în prima terțină, Bacovia zice: „Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă”, versurile citate arată că-i păsa. El nu-i sentimental, dar nici indiferent. Euforia sa bahică nu șterge impresiile dezolante notate, una cîte una, ca-ntrun reportaj, la începutul sonetului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pamfletul este o specie a genului liric În care sunt criticate defectele unei persoane (Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu). Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură, dispusă În două catrene cu rimă Îmbrțișată și două terține. Este o poezie cu formă fixă, cea mai cultivată. (exemple Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo etc.) Rondelul este o poezie cu formă fixă alcătuită din trei catrene și un vers izolat. Versurile unu și doi sunt identice cu versurile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
C. a debutat foarte târziu, publicând, ca sexagenar, volumul de versuri Stânci de milenii (1979), urmat de placheta Ileana-Maria-Ioana (1995). Lucrată cu migală, poezia lui reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana, București
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana, București, 1995; Elegii, proteste, resemnări, București, 1997. Traduceri: Adolphe de Custine, Scrisori din Rusia: Rusia în 1839. Marchizul de Custine, Chișinău, 1992 (în colaborare). Repere bibliografice
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
de care nu mai știam, și pe care Gelu a păstrat-o cu sfințenie printre hârtiile lui vechi din sanctuarul părintesc. E un sonet făcut la despărțire, purtând data de sus, din titlu, și din care reproduc numai ultimele două terține: ...Vreau zâmbetul să-mi fie ca de miere, Dar inima mi-e plină de venin. Pornit cu pasul lent spre alte ere, Spre lenta descompunere înclin, Și prins pe poza asta, tot voi piere, Chiar dacă sunt eu... Țoiu Constantin. Ce
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
Vadim." Dacă doriți să vă recuperați manuscrisul, îl găsiți la secretariat ( Doru-Lucian Ungureanu, București) * Se poate scrie, cu riscuri mari, dacă nu ai un talent aparte, în dulcele stil clasic, până la sfârșitul veacurilor. Nu forma fixă deranjează, nu strofa, nu terțina, nu distihul surpă gloria poetului clasic, în parte apusă, în parte ignorată vinovat. La prima vedere, unui autor de versuri cu rimă și ritm, ca dvs., nu i se poate reproșa mare lucru. Dar atunci când golurile de ritm, pauzele silabice
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
Pe când poetul, asistat cu iubire, riscă aproximând, în ecou, " Cea mai subtilă frumusețe/ este Obsesia,/ este Ratarea/ Urâțenia desăvârșită/ este Împlinirea poemelor mele", adăugând în final un distih restitutiv, pe care nu-l mai trec aici, ca să las loc unei terține de invidiat: "Copilul meu este o tigroaică/ ce alăptează întreaga mea teamă/ Delicat cu mâinile țineam laptele". (Dragoș Niculescu, București) * Să existe, oare, vreo legătură misterioară între versul prim din Psalmul lui Arghezi: "Tare sînt singur, Doamne, și pieziș!" și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
lecțiune: "Stau în cerdacul tău... Era senină/ Deasupra-mi noaptea de arbori ce întind/ Crengi, în flori de umbră" etc. Versul al treilea se leagă, gramadical, de primele două în lecțiunea mea în alt mod decît la Perpessicius și Creția). Terțina finală nu comportă nici o diferență în cele două variante. Dar în prima terțină există o diferență majoră care, ea, se cuvine cercetată mai îndeaproape. Mai exact e vorba de o schimbare de topică. Ca să o evidențiez, trebuie să citez și
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
întind/ Crengi, în flori de umbră" etc. Versul al treilea se leagă, gramadical, de primele două în lecțiunea mea în alt mod decît la Perpessicius și Creția). Terțina finală nu comportă nici o diferență în cele două variante. Dar în prima terțină există o diferență majoră care, ea, se cuvine cercetată mai îndeaproape. Mai exact e vorba de o schimbare de topică. Ca să o evidențiez, trebuie să citez și catrenul anterior. Iată varianta Perpessicius: "Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
lui Nicolae Georgescu) că, în manuscris, punctuația lipsește, cu excepția unor virgule, pe care nici Perpessicius, nici Creția nu le iau totdeauna în seamă; în schimb, punctele (și cele de suspensie) nu sînt la Eminescu. Judecînd după facsimil, ordinea versurilor din terțină este cea de la Creția. Nu există nici un element care s-o facă admisibilă pe cea de la Perpessicius. (Așa cum exista unul, în catrenul inițial, unde poetul ștersese noaptea din primul vers și o trecuse în cel de al doilea). Nu pot
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
de pe umerii albi. Aici a intervenit Perpessicius: schimbînd ordinea versurilor, el lasă să se înțeleagă că femeia își aruncă nu pieptarul de pe umeri, ci părul pe umeri, mascînd oarecum goliciunea sînului. În plus, ca să aibă sens versul al doilea din terțină, înlocuiește prepoziția de pe cu simpla pe.În facsimil, este în mod incontestabil de pe. N-am altă idee mai bună decît aceea că Perpessicius a procedat așa din pudoare. Îndrăzneala mișcării de striptease i s-o fi părut șocantă. Și atunci
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
apoi de Beatrice, simbol al credinței. Poemul este compus din trei părți (trei "cantiche": "Inferno", "Purgatorio", "Paradiso"), cuprinzând 100 de canturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cânt introductiv la începutul "Infernului", si este scris în versuri endecasilabice grupate în „terține” ("„terza rimă”"). Iată primele trei "terține" (în traducerea lui Răzvan Codrescu): Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. Într-adevăr, călătoria în Infern și pe muntele Purgatoriului reprezintă traversarea întregii planete, în timp ce Paradisul este o reprezentare simbolică a
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
Poemul este compus din trei părți (trei "cantiche": "Inferno", "Purgatorio", "Paradiso"), cuprinzând 100 de canturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cânt introductiv la începutul "Infernului", si este scris în versuri endecasilabice grupate în „terține” ("„terza rimă”"). Iată primele trei "terține" (în traducerea lui Răzvan Codrescu): Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. Într-adevăr, călătoria în Infern și pe muntele Purgatoriului reprezintă traversarea întregii planete, în timp ce Paradisul este o reprezentare simbolică a cosmosului ptolemeic. Dante, rătăcit într-o
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
unul din marii autori de limbă castiliană. Cervantes s-a ocupat de asemenea de critica literară. Aceasta apare în „"Galatea"”, în „"Don Quijote"” și într-o carte de sine stătătoare, „"Viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), un lung poem pe bază de terține. În 1615 publică „"Opt comedii și opt intermedii noi și niciodată reprezentate"”, dar drama sa, astăzi foarte populară, „"La Numancia"”, precum și „"El trato de Argel"”, au rămas necunoscute până în secolul XVIII. Influența lui Cervantes în literatura universală a fost atât
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
nuevo"”, pentru a o diferenția de „"Romancero viejo"”, din secolul XV, operă cu caracter anonim. Viaje del Parnaso Unicul poem narativ de mai lungă întindere a lui Cervantes este „"El viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), din 1614. E format din terține concatenate, prin intermediul cărora autorul critică pe anumiți poeți, pe alții îi satirizează, iar pe alții îi elogiază (de exemplu pe Góngora). Este inspirat din opera „"Viaggio di Parnaso"” a lui Cesare Caporali di Perugia și narează într-o formă autobiografică
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
tragedie într'un prolog și trei acte în versuri", București, Tipografia Presa, 1945 Dimitrie Cuclin este un poet foarte dator liricii românești antebelice, cultivând cu predilecție forma sonetului, despre care are idei proprii: catrenele trebuie să conțină cadrul unei drame, terținele drama propriu-zisă, iar ultimul vers trebuie să fie cel mai puternic și surprinzător. Sonete sale utilizează o imagistică bogată și au elanuri oratorice, rămânând de multe ori la nivelul unor exclamații în versuri. În 1969 Cuclin îi consedera drept cei
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
poezia "Ah, cerut-am de la zodii" sau în "O stradă prea îngustă". Urmează o perioadă în care în manuscrise apar poezii care exprimă fericirea pe care i-a dăruit-o Veronica: "Dormi! ", "Cărțile", "Tu mă privești cu marii ochi" sau "Terține". Cu timpul pasiunea lui Eminescu se mai domolește. El hotărăște să se mute la București în octombrie 1877. Scrisoarea pe care i-o trimite Veronica imediat după aceea conține explicațiile pentru comportarea ei de până atunci. „Nu-i așa că indiferența
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
un lung poem ermetic-filosofic în 12 capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
scris sonete, dar cel mai faimos sonetist a fost Francesco Petrarca (1304-1374). În forma sa originală, sonetul italian se împărțea într-o octava de opt versuri (formate din două catrene) urmate de un sextet de șase versuri (alcătuit din două terține). Catrenele afirmau o propunere sau o interogație iar terținele ofereau soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri rimau după structura a-b-b-a, b-a-a-b. Pentru terține existau două posibilități c-d-e-c-d-e, sau c-d-c-c-d-c. Cu timpul și alte variante de
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
Francesco Petrarca (1304-1374). În forma sa originală, sonetul italian se împărțea într-o octava de opt versuri (formate din două catrene) urmate de un sextet de șase versuri (alcătuit din două terține). Catrenele afirmau o propunere sau o interogație iar terținele ofereau soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri rimau după structura a-b-b-a, b-a-a-b. Pentru terține existau două posibilități c-d-e-c-d-e, sau c-d-c-c-d-c. Cu timpul și alte variante de rîma au început să fie folosite. De obicei al
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
două catrene) urmate de un sextet de șase versuri (alcătuit din două terține). Catrenele afirmau o propunere sau o interogație iar terținele ofereau soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri rimau după structura a-b-b-a, b-a-a-b. Pentru terține existau două posibilități c-d-e-c-d-e, sau c-d-c-c-d-c. Cu timpul și alte variante de rîma au început să fie folosite. De obicei al nouălea vers crea o întoarcere ("una volta"), care semnala o schimbare de subiect sau ton. Primele sonete scrise în
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]