1,126 matches
-
antinomice: - endogen/exogen, - organic/funcțional, - somatogen/psihogen. În psihopatologie, afirmă J. Starobinski, „orice reacție implică confruntarea dramatică dintre persoană și realitatea externă”. Ea este un „joc cu doi actori” în care însă, ulterior, intră un al treilea actor, care este „terapeutul”. În acest caz, se creează o „situație triunghiulară” în care „rolurile” sunt precis distribuite, iar funcția patogenetică este confruntată cu „funcția psihoterapeutică”. Aceste aspecte pot fi deduse foarte clar din schema de mai jos: fig. p. ms. 246 Terapeut (anulare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau „persistența” acțiunii cauzei asupra pacientului, întreține starea de conflict; - reacția este rezultatul interiorizării factorului psihotraumatizant care a acționat asupra pacientului; - pacientul „proiectează” în exterior situația conflictuală interiorizată sub forma „reacției”; - între „cauză” și „reacție” există o corespondență netă; - prezența terapeutului este justificată și necesară prin dublul rol exercitat de acesta: înlătura (anulează) cauza cu efectele acesteia și preia printr-un transfer pozitiv problemele conflictuale ale pacientului printr-un act terapeutic, reparator (restaurare). Tot în schema de mai sus se poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nouă, particulară și neobișnuită. Experiența bolii este o trăire subiectivă a bolnavului față de boala sa. O chestiune psihologică și morală, care nu trebuie neglijată, de multe ori succesul sau eșecul terapeutic este legat de „dimensiunea psihologică” a bolii. De „atitudinea terapeutului”, sau de modalitatea acestuia de „a înțelege” și de „a-l sprijini” pe bolnav, în confruntarea acestuia cu propria sa boală. Experiența bolii, ca „trăire activă a suferinței” de către bolnav, trebuie înțeleasă de terapeut, care în mod obligatoriu trebuie să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stările paralele” nu sunt numai „reacții ale Eului bolnavului” față de boala sa. Ele sunt și manifestări psihice de o factură particulară, prin care, într-o manieră simbolică, bolnavul „comunică” boala sa în exterior, celorlalte persoane și, în primul rând, medicului terapeut. Aceste tablouri clinico-psihologice nu sunt boli ci conduite simbolice rezultate ale atitudinilor bolnavului care prelucrează într-o formă sublimată, propria sa suferință, pentru a o „expune” și a o „comunica” celorlalți. Tablourile clinico-psihologice, sunt tot ceea ce bolnavul „omite” sau „adaugă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este suficient să-i spui cuiva „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” sau „Procedează astfel” - trebuie să-i dai și o explicație de ce să o facă, nu numai să-l emoționezi. Preoții au fost întotdeauna recunoscuți ca fiind și terapeuții sufletului, însă ei sunt îngrădiți de metodă. Omul postdecembrist s-a simțit abandonat, dezorientat, înșelat și, fiind marcat de un trecut neprelucrat, el nu s-a putut nici integra, nici identifica cu noile valori. A nu te identifica cu societatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
planul individual de asistență și protecție a copilului; d) reprezentanți autorizați ai copilului: asigură copilului capabil de discernământ asistența și sprijinul necesare participării la procesul decizional referitor la orice problemă care îl privește sau îi poate afecta interesele; e) asistenți terapeuți: îndeplinesc sarcini de complexitate scăzută sau medie necesare desfășurării activității terapeuților specializați în protecția copilului, sub îndrumarea și controlul direct al acestora (în cadrul fișei standardului ocupațional se prezintă și definiția terapeuților specializați în asistența și protecția copilului); f) educatori specializați
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ai copilului: asigură copilului capabil de discernământ asistența și sprijinul necesare participării la procesul decizional referitor la orice problemă care îl privește sau îi poate afecta interesele; e) asistenți terapeuți: îndeplinesc sarcini de complexitate scăzută sau medie necesare desfășurării activității terapeuților specializați în protecția copilului, sub îndrumarea și controlul direct al acestora (în cadrul fișei standardului ocupațional se prezintă și definiția terapeuților specializați în asistența și protecția copilului); f) educatori specializați: desfășoară activități de educație, îngrijire, recuperare și socializare în vederea reintegrării/integrării
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
îl privește sau îi poate afecta interesele; e) asistenți terapeuți: îndeplinesc sarcini de complexitate scăzută sau medie necesare desfășurării activității terapeuților specializați în protecția copilului, sub îndrumarea și controlul direct al acestora (în cadrul fișei standardului ocupațional se prezintă și definiția terapeuților specializați în asistența și protecția copilului); f) educatori specializați: desfășoară activități de educație, îngrijire, recuperare și socializare în vederea reintegrării/integrării sociale și familiale a copilului în dificultate, inclusiv a celui cu dizabilități; g) asistenți maternali: desfășoară la domiciliul propriu activități
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sarcinilor de integrare în școlile obișnuite a elevilor cu cerinte speciale; profesor itinerant - pentru copii cu cerinte educative speciale (din școlile obișnuite sau școlarizați la domiciliu); profesor psihopedagog - pentru cabinetele de consiliere școlară; profesor psihopedagog pentru activitatea de demutizare; psihodiagnostician; terapeut (cadre specializate în diverse forme de terapie - terapie ocupatională, terapie psihomotrică, ludoterapie, terapie de expresie grafică și plastică, muzicoterapie, euritmie, stimulare senzorială etc.); audiolog (diagnosticieni); institutori/educatori pentru învățământul special. Statuarea practicilor educației incluzive și integrarea copiilor cu deficiențe în
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
precum și stabilirea unui diagnostic diferențial au la bază (pe lângă indicii de natură etiologică sau nosologică) și o serie de metode științifice grupate în două mari categorii: - metode și mijloace accesibile tuturor categoriilor de specialiști (cadre didactice, instructori de educație, specialiști terapeuți etc.); - metode și mijloace de uz intern, folosite de persoane care au o pregătire specială în acest scop (diagnosticieni, psihologi, psihopedagogi, pedagogi, consilieri școlari). În prima categorie pot fi incluse următoarele metode și mijloace de cunoaștere a persoanelor cu cerințe
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
copilul autist reacționează prin râsete). Dată fiind imposibiliatea de a anticipa reacțiile și comportamentul unui copil autist, intervenția psihopedagogică de recuperare, educare și instruire devine foarte dificilă, iar alcătuirea prognosticului evoluției sale este dependentă de contextul relațional și de disponibilitatea terapeutului în identificarea unor alternative de comunicare cu copilul autist (dintre cele mai neobișnuite; de exemplu, folosirea calculatorului, a unor sunete aparent lipsite de sens, a unor asocieri cromatice aparent bizare, a unor mișcări aparent lipsite de semnificație etc., care reușesc
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se proiectează mai multe planuri de recuperare aplicabile în exteriorul unor instituții de diverse tipuri; se preferă din ce în ce mai mult planuri de recuperare aplicabile chiar la domiciliul sau în comunitatea din care face parte subiectul. Selecționarea și adaptarea echipamentului reclamă din partea terapeutului un efort substanțial de imaginație, în vederea proiectării unor mijloace și dispozitive adaptate nevoilor copilului. Evaluarea programelor de terapie ocupațională este o acțiune necesară pentru a măsura eficiența intervenției procedurilor utilizate de terapeut. Frecvent, sunt folosite două forme de evaluare: evaluarea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ce variabile este menținut acesta. Interesul clinicianului se îndreaptă deci, mai întâi, asupra fluxului actual cu care este emis un comportament, ceea ce nu se poate realiza decât printr-un examen atent al contingențelor prezente de întărire. Din perspectiva skinneriană, sarcina terapeutului constă, într-o primă etapă, în identificarea agenților care mențin comportamentul inadaptat; ulterior, în modificarea contingențelor mediului, astfel încât comportamentul să fie controlat într-o manieră nouă, sau în obținerea unor întăriri pornind de la comportamente mai adaptate. O analiză precisă a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apoi în mod automat, notăm că, la nivelul propunerilor lor terapeutice, este vorba despre înlocuirea acestor modalități de gândire eronate cu soluții alternative care, de această dată, țin de logica formală. Ne putem întreba de unde provine această admirație exagerată a terapeuților care practică terapiile comportamentale pentru abordările cognitive, oricare ar fi, de altfel, variantele la care se referă aceștia. Este sigur că primii comportamentaliști, atenți doar la conduitele motrice observabile la animalele de laborator, au redescoperit că se găseau în situația
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
conduitele motrice observabile la animalele de laborator, au redescoperit că se găseau în situația, fiind vorba despre un subiect real, de a fi confruntați cu un individ capabil să emită idei și să aibă sentimente. Răul astfel creat, în ceea ce privește acești terapeuți angajați într-o abordare psihologică științifică, s-a diminuat atunci când au apărut concepțiile cognitiviste: ele reintroduceau, aparent fără o schimbare reală, unele variabile neexplorate de comportamentalism, variabile scoase în evidență mereu, ca urmare a contactului cotidian pe care aceștia îl
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aparent fără o schimbare reală, unele variabile neexplorate de comportamentalism, variabile scoase în evidență mereu, ca urmare a contactului cotidian pe care aceștia îl aveau cu subiectul bolnav. Nu putem descrie în detaliu diferitele abordări cognitiviste utilizate în prezent de către terapeuții comportamentaliști. Ne vom limita la o descriere succintă a unor modele care influențează cel mai mult în prezent practica clinică. Cititorul va constata că, în cazul unor teoreticieni, multe dintre variantele enunțate mai sus sunt combinate, în timp ce alții preferă o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acestora cu simptomele. Doar acest „reperaj” este, totuși, insuficient. Se folosesc și tehnici cognitive care ajută la schimbarea cognițiilor negative. In sfârșit, pentru prevenirea recăderilor, pacientul este învățat să utilizeze tehnici cognitive în situații neanalizate, de unul singur, fără ajutorul terapeutului. Evoluția modelului lui Beck Incepând cu primele studii asupra depresiei, atât modelul teoretic cât și cel terapeutic s-au extins puternic în domeniul sănătății mentale. Totuși, pornind de la consemnarea existenței unor repondenți parțiali și a recăderilor, autorii au încercat, din ce în ce mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din altă direcție: este incontestabil că lui Beck îi datorăm această schimbare. Succesul fulgerător al acestui model se datorează, pe de o parte, faptului că, așa cum s-a întâmplat cu Wolpe într-un alt domeniu, acesta oferea în mod direct terapeuților o metodă terapeutică detaliată și, pe de altă parte, faptului că venea în întâmpinarea dorinței clinicienilor de a se ocupa de gânduri, de spirit, evitând astfel criticile acide ale psihanaliștilor care îi acuzau că ar confunda ființa umană cu porumbeii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Tratamentele care țintesc determinanții inconștienți sunt calificate drept „profunde” și toate celelalte tratamente drept „superficiale”, care nu se pot ocupa decât de substituții simptomatice Evaluarea critică a tratamentului nu este luată în considerare. Efectele sale pozitive sunt puse pe seama autorității terapeutului, a metodei sale și a modelului său teoretic, în timp ce absența efectelor este imputată subiectului, rezistențelor aparatului său psihic. Acest mod avantajos de a privi lucrurile permite eludarea oricăror întrebări privind interpretările, tratamentul și pertinența teoriei. Acordând o mai mare valoare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
diagnostic care trebuie să analizeze și să explice funcționarea unui subiect singular în contextul să particular. Incepând cu sfârșitul anilor 1960, au fost propuse mai multe teoretizări. Vom evoca, în continuare, pe cele care au cea mai mare audiență la terapeuții francofoni, apoi vom dezvolta conceptele și metodologia modelului retroactiv. Modelul lui Kanfer și Saslow Modelul lui Kanfer și Saslow urmărește trei obiective: - să determine comportamentele care trebuie să fie modificate, - să determine în ce condiții au fost dobândite aceste comportamente
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și credințelor în raport cu comportamentul și posibilitățile de schimbare; - relații interpersonale (I) în conexiune cu comportamentul; - droguri (D) precizând starea fizică, consumul de medicamente sau de droguri. Cottraux a adăugat două dimensiuni: - expectanță (E) în raport cu așteptările subiectului, - atitudini (A) privind atitudinile terapeutului vis-à-vis de subiect. Acest al doilea model pune și mai mult accentul pe evenimentele interne în funcție de patru concepte: afecte, senzații, imagerie mentală și cogniție. El este primul model care propune în mod clar o strategie terapeutică multimodală. Grila SECCA Grila
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
le completeze sau să le modifice. El este atunci capabil să treacă la etapa sintezei explicative a problemelor subiectului și să definească strategia tratamentului ale cărui efecte vor fi evaluate. Clarificarea și descrierea comportamentului (comportamentelor) problemă Clarificarea și descrierea permit terapeutului să circumscrie și să alcătuiască inventarul comportamentelor care pun probleme dar și al celor care nu au asemenea consecințe. El poate, astfel, să determine mai bine scopurile intervenției și să le discute cu subiectul. In continuare, unele comportamente sunt observate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relaxare, de ilustrare, de ghidare, de propunere, de valorizare...). Această clarificare poate extinde expunerea inițială a subiectului și îi poate modifica cererea. „Comportamentele problemă” Conceptul de comportamente problemă acoperă una sau mai multe conduite identificate și recunoscute de către subiect și terapeut ca niște probleme care trebuie să fie rezolvate. Dialogul de clarificare permite determinarea naturii principalelor probleme și realizarea inventarului lor. Acesta contribuie, în continuare, la concretizarea scopurilor intervenției, la cunoașterea a ceea ce subiectul ar trebui să schimbe sau să modifice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
atribuit unora dintre acestea. Watt și Wong au diferențiat povestirile (reminiscente) instructive și narative de povestirile integrative și instrumentale. Acestea pot fi de evadare sau obsesive. Aceste povestiri sunt influențate de discursurile socioculturale și sunt dirijate de întrebările sau atitudinile terapeutului. Acesta pune întrebări și în legătură cu evenimentele pozitive, nu doar cu referire la cele prezentate ca fiind negative. Selectarea scopurilor tratamentului Pe parcursul clarificării problemelor sunt discutate cererea și așteptările subiectului și sunt identificate scopurile comune. Acestea se referă la schimbările concrete
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în alt determinant (anticipare anxioasă a eșecului), ceea ce se traduce printr-o modificare a comportamentului problemă. Acesta nu este, în acest caz, ținta directă a terapiei care, la început, se orientează mai mult asupra determinanților săi (atitudinea partenerului). Importanța variabilei „terapeut” Strategia terapeutică nu se bazează doar pe ipoteze și pe metode ci și pe alte ingrediente, adesea neglijate sau ignorate. Intr-adevăr, orice intervenție psihologică întâmpină dificultăți, obstacole sau pericole neprevăzute și imprevizibile. Zestrea sa teoretică furnizând rar soluția, terapeutul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]