293 matches
-
sunetelor, se derulează curgerea existenței. Viața caracterizată de o agitație haotică, zgomotoasă, incontrolabila este, in esenta, golita de sens: Pe tine, în colbul și sunetul vieții / te mâna destinul (La nunta surorii Paolina, vv. 5-6).299 Are un singur punct terminus, numit în Zibaldone riposo și ristoro, cuvinte ce redau starea sufletului și a trupului ajunse la hotar, în anticamera liniștii eterne: clipă morții și cele care o preced îndeaproape sunt momente de odihnă desăvârșită și de întremare, cu atat mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această tehnică leopardiană, creațiile quasimodiene stau adesea sub semnul cufundarii eului în timpul copilăriei și în spațiul, peisajul, atmosfera locurilor natale numite de el: pământul fără seamăn. Sicilia idealizata, proiectată în mit, sustrasa trecerii timpului și progresului civilizației umane constituie punctul terminus al frecvențelor reîntoarceri imaginare. În mod similar cu unele contexte leopardiene imaginile auditive însoțesc aici deplasările, asemenea unor șoapte venite din vechime: Mă cheamă din nou uneori glasul tău / și nu știu ce ape și ceruri / se deșteaptă-nlăuntru-mi (Ulicioara, trad. MB).324
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
atuurile au fost de partea locuitorilor de religie mozaică: tradiția negustorească adânc înrădăcinată, capitalul financiar și priceperea manevrării lui, o riguroasă organizare comunitară, deschiderea pe plan extern ș.a. Fenomenul s-a manifestat cu predilecție în mediul urban din Moldova - punctul terminus al imigrației evreiești în spațiul românesc, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel, în această perioadă, comunitatea evreiască a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea citadină moldovenească. Pe de o parte, așa cum afirmă economistul Avram Rosen, „de la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
se echilibrează perfect. Și adaugă tot pe seama eseistului francez: "... astfel înțeles, naturalismul nu este altceva decât un realism denaturat de la atitudinea și de la scopurile sale inițiale"126. La scriitorii naturaliști − notează Nicolae Manolescu − eșecul pare să fie înțeles ca punct terminus al unui parcurs existențial. Această opțiune definitorie a lor e născută din scopul declarat al zoliștilor de a face din roman o imago mundi. De aceea în naturalism, destinul coincide cu neșansa, cu eșecul atroce al omenescului. Personajele-victimă, patologicul senzualității
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în biserici, ci, în cea mai mare măsură, de artă religioasă, civilizația occidentală din, și de după Renaștere, transformându-se într-una netradițională 514. Mai riguros decât acesta, Michel Quenot selectează ca moment de referință secolul al XII-lea ca punct terminus al artei sacre creștine -, secolul al XIII-lea aducând deja, prin artiști precum Cimabue sau Giotto, primele semne ale unui proces de "desacralizare" a acesteia 515. Așadar, imaginea retrospectivă a picturii bisericești postrenascentiste evocă diferențe stilistice majore, datorate unui cumul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al termenului). Data unui manuscris, În majoritatea cazurilor, nu se poate stabili, nici măcar cu o aproximație de un secol. Indicațiile interne pot fi copiate mecanic, de un copist anterior, și nu pot fi considerate o garanție, ci cel mult un terminus post quem al copiei. De altfel, vîrsta În sine nu este suficientă pentru a conferi valoare unui manu scris: adesea manuscrise recente se dovedesc a fi copii corecte ale unui model superior altora mai vechi. Lectura manuscriselor este mult Îngreunată
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
citând secolul al XIX-lea ca o perioadă în care au existat niveluri similare de interdependență economică. Ei ar sublinia de asemenea numărul din ce în ce mai mare de state care refuză argumentul conform căruia modernitatea occidentală este universal valabilă sau că punctul terminus al dezvoltării politice este întotdeauna democrația liberal-capitalistă. Mai recent, realiștii au subliniat extinderea puterii și a competențelor statului ca rezultat al ultimului val al militantismului islamic antioccidental o răsturnare semnificativă pentru liberalii care anticipaseră declinul iminent al statului-națiune în viața
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pietre și idoli. I.2 Reprezentări axiale și reprezentări concentrice Diferitele reprezentări ale parcurgerii treptelor, așa cum se regăsesc îndeobște în discursul religios, aduc în prim-plan fie ideea centrului, fie ideea axei ca axis mundi, cu valorizarea accentuată a punctului terminus (centrul, respectiv „vârful“, „cerul“, „susul“ etc.). Ierarhia se va desfășura fie circular, în jurul centrului, fie pe verticală, în jurul axei instituite între „sus“ și „jos“. Reprezentările „imaginale“ vor urma cele două tipuri de percepție, sugerând fie mișcarea spre centru, fie ascensiunea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nivel de sistem, doc trină sau la nivel de masă, ci în practica personală ori, în cazuri foarte rare, în cea comunitară sau de grup. Centrul ori „vârful“ ierarhiei, chiar dacă reprezentat grafic în același plan cu celelalte trepte, ca punct terminus al unei urcări și/sau coborâri, nu este, de fapt, ceea ce a fost re prezentat, întrucât el scapă eminamente nu doar reprezentării, ci, mai ales, așezării în serie, concatenării de vreun fel sau altul. Mai mult, fiecare treaptă, prin privirea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
intermediare (și fragmentare) ce survin în timpul experienței ca fiind realitatea ultimă și deci ca reprezentând ultimul prag al realizării legăturii cu Unul, greșit întruchipat prin manifestările care țin de domeniul multiplului. O asemenea identificare înșelătoare a treptelor înalte cu punctul terminus al relației con stituie obstacolul care blochează înaintarea și, astfel, rea lizarea legăturii autentice cu Unul. Așilustra acest tip de interpretare eronată făcând trimitere la o celebră aggadah din tradiția iudaică, povestită în ambele Talmuduri: „Patru au intrat în Pardes
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
măcar sub aspectul identificării "sfârșitului istoriei" cu victoria globală a democrației liberale, iar asta nu revine la a spune că este ceva în neregulă cu valorile și principiile acestei forme de organizare politică, ci doar cu statuarea sa ca punct terminus al unei istorii care, în contemporaneitate, se dovedește a fi, încă, fără final. Nu numai că, așa cum arată teoreticienii democrației, mai mult de jumătate din populația globului trăiește încă în regimuri totalitare sau autoritare, dar chiar democrația liberală de tip
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
esset, quod aliqua corporalis evaporatio cadaveris usque ad tantum spatium diffunderetur, praecipue cum sensibile immutet medium undique secundum eamdem distantiam, nisi impediatur. Non autem sufficeret ad occupandum tantum spatium, etiam și totum cadaver resolveretur în fumalem evaporationem, cum sit certus terminus rarefactionis ad quem corpus naturale pervenire potest, qui est raritas ignis; et praecipue cum per huiusmodi odorem cadaver non appareat sensibiliter immutatum. Et ideo dicendum est, quod ab odorabili resolvi quidem potest fumalis evaporatio, quae tamen non pertingit usque ad
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
qua fit intellectus în actu, consideratur ut principium actionis intellectus, cum omne agens agat secundum quod est în actu; actu autem fit per aliquam formăm, quam oportet esse actionis principium. Differt autem ab actione intellectus: quia praedicta concepțio consideratur ut terminus actionis, et quasi quoddam per ipsam constitutum. Intellectus enim sua actione format rei definitionem, vel etiam propositionem affir mativam seu negativam (De pot., q. 8, a. 1, co.). Cel care înțelege poate să aibă în înțelegere o relație cvadrupla, si
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
convenit; șed intellectus hoc amplius habet, quod etiam intelligit rem ut separatam a conditionibus materialibus, sine quibus în rerum natură non existit; et hoc non posset esse nisi intellectus sibi intentionem praedictam formaret. Haec autem intențio intellecta, cum sit quasi terminus intelligibilis operationis, est aliud a specie intelligibili quae facit intellectum în actu, quam oportet considerări ut intelligibilis operationis principium: licet utrumque sit rei intellectae similitudo. Per hoc enim quod species intelligibilis quae est formă intellectus et intelli gendi principium, est
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
realmente din altceva, așa cum conceptele concluziilor derivă din principii sau așa cum conceptele quiditatilor obiectelor posterioare [de riva] din quiditatile obiectelor anterioare sau, cel putin, așa cum un concept actual derivă din cunoașterea habituala. Așa cum reiese din acest fragment, conceptul este punctul terminus al cunoașterii intelective, este ceea ce este înțeles, iar formarea lui rezultă din altceva (progrediens ab altero) a din lucruri extramentale, din principii cunoscute prin lumină intelectului sau din concepte ale altor lucruri extramentale. Din cauza că formarea conceptului necesită un raționament
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
proaspătă, iarăși amestecul culorilor, desenul Iui și execuția grăbită să nu se usuce peretele, gâtul său răsucit după liniile Pantocratorului, eu udând mereu peretele, învârtind culorile, ajutându-l la carton și spre seară un nou Pantocrator pe boltă sub punctul terminus al intrării soarelui în biserică, nu e nou Pantocratorul, e același cu cel de ieri, cu cel visat de mine, convins văzându-l că am visat peste noapte ceea ce Theo avea să picteze a doua zi și despre visul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de plante și, în final, de pietre. Așa se face că, la senectute, nu îl mai preocupă decît copacii și plantele, pentru ca în pragul morții, să nu se mai simtă legat decît de regnul mineral, ca semn prevestitor al stației terminus. "Interesul omului de-a lungul vieții urmează o biologie coborîtoare. Tînăr fiind, ceea ce te interesează îndeosebi sunt oamenii. ș...ț Cu vîrsta începi să cobori. Bătrînii prețuiesc mai mult animalele (domestice: cîini, pisici) decît pe oameni, țin mai mult la
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
Termenii în care se formulează scopurile sunt dați de condițiile obiective, sunt mediați de un moment cognitiv iar concretizarea efectivă a țelului presupune adesea un proces de aproximări. În timp ce motivul este factor declanșator al acțiunii, scopul este anticiparea, proiecția „punctului terminus“ al acțiunii în funcție de informația cu privire la datele situației, la evantaiul posibilităților din mediu. În trebuință sau motiv este cuprinsă o cerință față de mediu, o preferință, scopul o detaliază, o concretizează. Motivul circumscrie într-un fel o zonă în „câmpul
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
fost mai evidente decât în imaginea rolleriană a trecutului. Istoria românilor este "trasă în schema" marxistă a succesiunii orânduirilor sociale. Deși nu este menționată explicit, prezentă numaidecât în filosofia marxistă a istoriei se află o a șasea orânduire terminală, punctul terminus al istoriei, orânduirea comunistă. Două mențiuni merită reliefate: în primul rând, borna temporală care divide orânduirea capitalistă ("regimul burghezo-moșieresc") de orânduirea socialistă ("regimul de democrație populară") este singura datată cu maximă precizie cronologică. Data de 23 august 1944, care marchează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
În viața veșnică, de aceea nu aveau temeri sau angoase În proximitatea morții, pe care o consi‑ derau ca pe un somn, ca pe o punte, o trecere Între două lumi, și nu ca pe un capăt, un final, un terminus sau o ultimă realitate. Aceasta pentru că Hristos Care e Viața prin fire S‑a făcut omorâtorul morții, așa cum Întreaga creș‑ tinătate cântă În toată perioada pascală : „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
spre-albastru mai profund suind, Până-n monedele dansului, până-n hohotul pâinii Până-n părul conducând în mansarda din flaut, Până-n omida odihnită pe crepusculul mâinii, Până-n versul acesta în care te cânt și te laud. Nici un vers nu este însă un punct terminus al itinerariului imnic: poezia rămâne deschisă. Un asemenea discurs „infinit” ce-și caută pretextele pretutindeni, până la a lăsa impresia de autogenerare, contrazice desigur viziunea ratificată de tradiție asupra textului poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat în precise structuri „definitive”. Dar el corespunde
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
indicii directe, care să ne permită o datare mai strânsă a manuscrisului. Este adevărat că nota de subsol de la fila 4r (așadar chiar de la Începutul lucrării), amintește data eliberării lui Dálnoki (8 iunie 1856), ceea ce ne-ar putea furniza un terminus post quem pentru redactarea memoriilor. Dar dacă admitem faptul că manuscrisul, În forma În care se află, nu este decât o transcriere, realizată În mod evident acasă, după eliberarea autorului, Înseamnă că nu putem exclude nici ipoteza potrivit căreia el
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Sibiu, după cum pretinde Dálnoki, iar nota de subsol referitoare la anul 1856 nu a fost adăugată decât ulterior, În momentul transcrierii. În ceea ce privește nota finală de la fila 175r, care amintește evenimentele din anul 1867, ea ne oferă, În mod cert, un terminus ante quem, deoarece atât conținutul ei, cât și analiza externă a manuscrisului ne conduc la concluzia că nota reprezintă o intervenție realizată la o dată ulterioară În raport cu restul textului. Acest lucru este probat de cerneala de culoare diferită, precum și de dispunerea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
secolului al XIX-lea - și anume, faptul că națiunea este considerată punctul suprem de referință pentru acțiunile și loialitățile politice. Dar asemănările se opresc aici. Din perspectiva naționalismului secolului al XIX-lea, națiunea reprezintă scopul ultim al acțiunii politice, punctul terminus al evoluției politice, dincolo de care există alte naționalisme, cu scopuri similare și la fel de îndreptățite. Din perspectiva universalismului naționalist de sfârșit de secol XX, națiunea reprezintă doar punctul de plecare al unei misiuni universale al cărei scop suprem țintește dincolo de granițele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
etnos și ethos, bar dincolo de aceste insatisfacții considerăm demersul autorului ca fiind unul necesar, pasionant și referențial. "Revista de filosofie", tomul LIV, nr. 1-2 ianuarie-aprilie 2007 Mircea DINUTZ "Transmodernismul", de Theodor Codreanu Fără să fie o sinteză sau un punct terminus al eseisticii sale, Transmodernismul se dovedește a fi un foarte încăpător topos, unde se întâlnesc mai toate marile teme; idei directoare, atitudini, reacții și argumente (unele reluate) din celelalte cărți ale sale ce explorau universul unor creatori emblematici ai literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]