834 matches
-
fi fost// nici visele de mărire și bogăție fără rușine/ ale sicofanților/ nu ar mai fi pătruns în cercul/ sau infernul tău/ naive amândouă/ (sate înfrățite)" (p. 44). Dacă imaginarul poetic al lui Nicolae Prelipceanu este unul dominat de culori terne, acoperit de nori, mohorât, în care nu răzbate nici o rază de soare, la nivelul frazei se simte, ici colo, urma unei ironii. Intertextualitatea și aluziile culturale abundă (Biblia, Shakespeare, Ion Heliade Rădulescu, Eminescu, Creangă, Virgil Mazilescu, Nichita Stănescu, James Joyce
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
de pe lîngă consulatele sau ambasadele României din marele capitale culturale ale lumii. Dar acestea n-au făcut nimic altceva decît să se comporte ca niște case orășenești de cultură, care își bifau în calendarele de manifestări tot soiul de acțiuni terne, lipsite de ecou, întru a-și justifica sinecura pe care cei mai mulți atașați culturali și-o devorau într-o lume ce le fura mințile. Din păcate, pașii nu sunt făcuți cum trebuie nici de suratele acestora, institutele culturale care, sub forme
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
Tudorel Urian Reclame agresive, supermarket-uri, manele, OTV, Champions League, crime abominabile, politicieni corupți, fete dezbrăcate, bere, semințe, raliuri nocturne, accidente auto, agramatism, bani, scălâmbăială, filme polițiste, clarvăzători, reviste sexy, tabloide. Acesta este tabloul poleit al unei realități terne, într-o societate ce pare a-și fi rătăcit busola și ale cărei singure repere au devenit știrile de la ora 5 și meciurile etapei de fotbal. Trăim într-o societate care funcționează după o singură regulă: a spectacolului, măsurabilă în
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
de M. Eliade, prin lumea (totalitară, pseudo-politică), văzută ca vis și ca teatru echivoc, distructiv și constructiv. În fine, în Biserica fantomă, observând o recurență tematică din primul volum de proză ficțională, urmărim insinuarea spiritualului în materialitate, a eternului în tern. Sertarul cu aplauze, 1992, unicul său roman (reeditat de încă trei ori), este mai bine situat în canonul extern (două ediții germane) decât în acela intern. Romanul este o expresie deplină a personalității literare a Anei Blandiana. Îi poartă amprenta
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
de pe malul Dunării, Călărași, văzut de un mare fotograf contemporan cu noi, Nae Riglea. Susținut de primarul localității, Nicolae Dragu, artistul a realizat un întreg calendar de perete, pentru 2008, cu imagini dintr-o așezare care pare multora insignifiantă și ternă. Nae Riglea știe însă să descopere unghiuri surprinzătoare și să valorifice, cu ajutorul luminii, resursele secrete de frumusețe ale lumii înconjurătoare. El nu mistifică realitatea, ci o face să se dezvăluie, să devină expresivă, să comunice cu privitorul. Un asemenea calendar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
observație pe care aș face-o la judecata critică din fraza citată a lui Eugen Negrici e aceea că Groapa nu are absolut nimic de-a face nici cu stilul arghezian, nici cu stilul matein. Eugen Barbu practică un realism tern, vulgar-materialist, totalmente lipsit de o dimensiune simbolică sau spiritualistă, fără ca prin aceasta să le fie neapărat inferior celor doi predecesori (deși eu cred că da). Pe deasupra, în proza lui Arghezi și în proza lui Mateiu I. Caragiale se manifestă, în
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
metrou. Longwood Avenue se prăbușește într-un panou uriaș de geam formând niște vitralii urbane pregătite oricând să se spargă peste celelalte străzi. De la Mânăstirea Dealu Din marele calm ce vine odată cu înălțimile - ploaia e psycho, ceața la fel. Foarte terne amândouă. Mânăstirea Dealu - de aici, de jur împrejur, câinii se strâng, din oraș în sat și invers. Se agită între ei, ca mai apoi să se ascundă după coastă. Mai mereu ies și latră la câte-o mașină. O urmăresc
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
sau, mai exact și mai neplăcut, istorie marxistă, manipulare a trecutului și ideologizare a prezentului. Dimensiunea spirituală îi lipsește (Balzac era totuși un mistic al istoriei, ca și Tolstoi; pentru amândoi Dumnezeu era un agent decisiv), înlocuită de un realism tern, fără transcendență (existentă la toți marii realiști, de la Balzac și Tolstoi la Rebreanu). Petru Dumitriu are o ideologie, nu o filosofie implicită, înaltă și transfiguratoare - o ideologie ale cărei racorduri se văd din ce în ce mai dizgrațios pe măsura înaintării epicului din roman
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
numai cu trupul, ci și cu gândul. (Creștinismul legiferează și imaginarul păcatului.) Dar, pentru personajele lui Mircea Horia Simionescu, gândul, adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai vaporoasă e sinonim perfect al jocului cu cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă, după cum orice realitate e iluzorie. Ficțiunea romanescă e undă imaterială și corpuscul infinitezimal, ca lumina. Sună prea poetic, dacă n-ar fi prea științific: pură teorie. Romanul, cu posibilitățile lui infinite de narațiuni
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
nu deranjează sistemul, îl completează. Acestea trebuiesc păstrate. Un sistem normativ este general, nu poate și nu trebuie să intre în amănunte, în intimitatea textului - mai ales a celui poetic. Altfel - se ajunge, cum s-a și ajuns, la poezia ternă, plată, la scrierea netedă, trasă la rindea, a poeziei clasice, împotriva voinței autorilor, împotriva firii limbii în general. În altă ordine de idei, acest tip de analiză filologică lămurește condiția lui Eminescu în vara lui 1883, în preziua scoaterii sale
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
vieții adevărate, fără mască și zorzoane. În Plouă, viziunea catastrofică ("plouă în dușmănie") este contrapusă unei cugetări celebre a lui Kant și unei poezii de Ana Blandiana, în care ploaia dezlănțuie în om un fond metafizic. Sceptic, autorul revine la terna realitate a societății contemporane: "Filosoful și poetul, Kant și Ana Blandiana ne-au înșelat; numai unul - "vagabondul de geniu" Villon - a fost sincer cu noi când se întreba "unde sunt zăpezile de altădată?" (...) Acum e înnorat și plouă în dușmănie
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
univers aprins și-un univers cernit se joacă și se schimbă în ochii tăi și în slava șovăielnică a crudului april. În Jurnalul meteorologic din 1952 apar și trei însemnări din aprilie (zilele de 6, 10 și 19) : "Acoperit, cenușiu, tern, stătut, mort. Apoi fugă de nori cenușii pe cenușiu și, o clipă, o dulce, blîndă, caldă lumină evadată peste arbori". Sau: "Nori albi-cenușii în mișcare pe cerul întunecat, omogen, atît de adînc încît părea senin, seninul unui cer pentru întotdeauna
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
Vighi scrie o literatură a oamenilor slabi, fără însușiri și a faptelor minore, de o năucitoare și, în același timp, fascinantă banalitate, în care însă obișnuitul, omenescul stau să plesnească la fiecare pagină. Dacă există un nivel sublim al existențelor terne, un ieșit-din-comun al normalului și insignifiantului, o ligă de onoare a marilor loser-i, ele și-au găsit în Daniel Vighi autorul perfect. Oamenii care ne înconjoară, cu speranțele lor mărunte și existențele lor lipsite de orizont, cu replicile anodine și
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
nu va dori niciodată să plece!... Despre unii actori, aud des, observația „parcă nu știe românește!”. Pentru ei ar fi, desigur, o consolare, speculația lui Andrei Pleșu „ nimeni nu știe cu adevărat românește. Trebuie să-ți Înveți, necontenit, limba ma ternă, să descoperi mereu, În cotidianul ei, limba străină”... Si non e vero... Într-un reportaj dintr-un cotidian central, citesc că se va monta la Teatrul Mic Furtuna de Shakespeare. Foarte bine! Și autoarea articolului ne mai dă informații despre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară. Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile mai tîrziu ai Întîlnit-o pe ternul de joacă. Ea ți-a zîmbit și una dintre prietenele ei a zis ceva. Tu te-ai dus la ea. Întodeauna te Înroșeai la față cînd vorbeai cu ea În fața prietenelor ei. De fapt chiar de fiecare dată cînd vorbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Carleton Myatt În Constantinopol - agreabil, ospitalier și anonim. Trecu pe lângă compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca vaporii la nivelul solului Într-o zi umedă și caldă. Plutesc, se gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vreau să te bag În nici un bucluc. Ea Întinse mâna și În acel moment se deschise ușa. Soldatul veni Înăuntru, zâmbind Încurajator, și-i luă scrisoarea. Doctorul Czinner vorbi cu el, iar omul spuse și el ceva repede. Avea ochi terni, nefericiți. După ce plecă din nou, dr. Czinner Îi spuse fetei: — Nu-i place. I s-a spus să pândească pe gaura cheii și să vadă dacă ne transmitem ceva de la unul la altul. Coral Musker se așeză pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțin femeie. Nu că ar fi definit vreodată ceea ce simțea în acești termeni. Cu siguranță, ea nu ar fi folosit un astfel de limbaj. Carol urmase cam o treime din cursul superior de sociologie de la Llanstephan, un colegiu mic și tern din Țara Galilor. Aventura ei universitară fusese scurtă. Radicalismul studențesc în vogă pe atunci, la a cărui influență fusese supusă, era suficient pentru a-i permite să vorbească despre sentimentul de alienare față de Dan în termeni specifici jargonului feminist, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dave 2 devenise o prezență constantă în apartament, un adept al suportului pentru hârtia de toaletă, un vânător de Marvel și lapte condensat pentru ceaiurile din miez de noapte. 5 Chestia Există pe lume oameni ale căror vieți sunt la fel de terne ca acelea ale personajelor dintr-o povestire proastă. Știi la ce mă refer: la cărțuliile cu coperte albastre pe care le iei cu 25 de penny din cutia de carton de la intrarea în anticariat. Odată urcat în autobuz, citești câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dintre cele mai precise). Era lovitura de gheată pe teren pe care Bull o anticipase pătimaș pe parcursul celor două zile petrecute la Londra după descoperirea fofoloancei sale. Era libera mișcare a mușchilor, vigoarea tinerească pe care Bull le opunea crezului tern al lui Juniper și spiritului estetic palid al fostului său șef... Ah! Numai că nu funcționase. Chiar în clipa în care efectua transformarea și mingea era în aer, Bull își dădu seama, în adâncul inimii, că plăcerea de a juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea visător. Nina povestea despre colegii de cancelarie, fauna, cum o numea ea, avea un talent deosebit de a sesiza grotescul din miezul întâmplărilor mărunte ale vieții, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea adânc și răscolitor. Era greu să poți realiza un asemenea moment de beatitudine cu mijloace atât de terne. Și totuși era posibil. Soarele arămea totul în jur. Să nu te lupți cu morile de vânt Știa că avea să plece, chiar dacă somnul lui părea adânc, semăna cu o eternitate. Una mică de tot. Bărbatul ședea cu fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În mâini volanul Fordului și privind drept Înainte În drum spre Tribunal. Avram nu zicea nimic, căci era și el În Ford, dar pe locul mortului. La fel și petrecerea, zise Iolanda. Fără pagube și fără Încăierări. Mai degrabă monotonă, ternă, fără stridențe, În afară, poate, de cea jovială a domnului cu melon, și de cea incredibil de grațioasă a Eleonorei. Așa trebuie să fi arătat doamna Ster În tinerețe. Să nu-l uităm totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o citesc!" Pentru mine părea mai puțin clar decît pentru Iordan că nu era de lucrat la revistă. Că șurubul se strîngea lent, pînă cînd a cedat: i-a plesnit moral filetul. În faza Diță-Lerești, revista își schimbase chipul. Devenise ternă, obedientă, slugarnică. Funcționa pe principiul: despre vii, ca și despre morți, numa' de bine. Leandru o băgase în unghi mort. Și încă nu venise la conducere Genosse, prostul deplin, mai intolerant decît un molah. Eu însămi, cînd am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]