249 matches
-
au fost prinși mai mulți Într-o sală În Arhitectură, Ștefan nu prea vorbește despre asta. Oricum, neoficial, se vorbește despre cîteva zeci de morți și enorm de mulți oameni răniți, călcați pur și simplu În picioare. Bucureștiul devastat, lumea terorizată. A fost un moment teribil. Da, neocomuniștii... au chemat minerii să planteze flori, cică... Ștefan? E un suflet rus, mi-a zis Florin. Mișto asta cu sufletul rus, de ținut minte. Episodul trei. Alte povești sîngeroase și linia basului la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prezenta fața nevăzută a societății socialiste românești, față bine ascunsă de guvernanții „epocii de aur", caracterul ei antiuman și represiv, copiat după modelul sovietic sau chiar întrecut de acesta. Amploarea mărturiilor, luate sub semnătură, și a listelor de uciși și terorizați constituie o acuză de necontestat la adresa regimului dictatorial din România. Timpul trece, populația uită suferințele și lipsurile îndurate, unii chiar devin nostalgici și fac comparații cu orânduirea democratică actuală, imperfectă dar neteroristă, tânăra generație nu cunoaște nimic din ceea ce a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93035]
-
mă dau afară, sau să-mi pun singur mâna pe gură și să-mi șuier la ureche "Taci, nebunule, ce te-a apucat", dar mă temeam să nu se vadă că tot eu eram. Astfel că stăteam înghețat pe scaun, terorizat, așteptând să se întîmple o catastrofă. Iar imaginea mea care țipa nu înceta să țipe decât în clipa când renunțam la sentința pe care vroiam s-o dau. Așa că n-am fost în stare să dau nici o sentință. Asta m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât, cariat, prăfos și insuportabil, aproape de nere cunoscut. Mă simțeam terorizată de circurile foamei, cu cozi de sute de persoane pentru un pachet de tacâmuri de pui : eram singurul personaj „neangajat“ din casă, deci treaba mea erau cozile. Am terminat romanul și l-am predat editurii când Maria împlinea un an
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să-i fi ajuns această inimă ca să salveze vieți ? Nu, nu ajutoare distribuia el de-a lungul zilei, ci lămuriri. Asta nu putea să se numească o meserie de om, bineînțeles. Dar, la urma urmei, cui oare, din această mulțime terorizată și decimată, i se îngăduia să-și exercite meseria de om ? Tot era bine că avea parte de oboseală. Dacă Rieux ar fi fost mai odihnit, acest miros de moarte răspândit peste tot ar fi putut să-l facă sentimental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cercelul. Se pare că fusese eliberat și nu mai trebuia să stea închis în toaletă. „Cum o duci?“ insistă el. „Unde este cartea mea?“ m-am răstit eu amenințător. „Încă n-am terminat-o. E foarte bună,“ îmi răspunse el terorizat. „Profită de lecția pe care ți-o dă“, l-am apostrofat eu. „Când o termini am să-ți cer să-mi dai în scris o recenzie a cărții și o analiză a mesajului ei pentru umanitate.“ Cât încă ordinul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dimineață. — Come! Datorezi două’j’patru de dolari. Plătește chiar acu’! Ignatius mai răsturnă o masă, dând buzna spre ușă împreună cu papagalul. Simți cum cercelul i se deschide și atunci pasărea, ținându-l strâns în cioc, sări de pe umărul său. Terorizat, Ignatius o zbughi pe ușă afară, chiar pe sub nasul femeii care, foarte hotărâtă, flutura spre el nota de plată. — Ăău! Hei! Trecu împleticindu-se pe lângă Jones, care nu se așteptase ca sabotajul său să ia proporții atât de dramatice. Gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu-i decât un fel de vagabond. Nu ți-ar prinde bine să te distrezi un pic? Păși în jurul grămezii mari și albe, care gâfâia și sforăia ca un vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe trupești și penitențe înjositoare, pentru nenumăratele ei jigniri. Lana Lee se apropie de bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția asupra șerpilor. Femeia s-a apropiat ușor, a înțeles, a fiert lapte și l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dar un țipăt al lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și excremente. Clipea din ochi și gemea Întruna. Simțind o prezență umană, Încercă să fugă. Marc Îl luă În brațe; terorizat, omulețul tremura În mâinile lui. Marc ieși din casă; dintr-un magazin din apropiere, cumpără un scăunel pentru copii. Scrise un bilet scurt pentru Janine, urcă În mașină, atașă scăunelul de banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lansate de spirite luminate, masa se vede în ei, se recunoaște și se rezumă în ei. Îi venerează și-i celebrează ca pe niște supraoameni dotați cu atotputernicie și atotcunoaștere, care știu să-i slujească pe oameni dominîndu-i. Sedusă și terorizată, mulțimea transformă pe modernii Zarathustra în semizei, considerînd că judecățile lor sînt infailibile, toate actele lor juste și toate vorbele lor adevărate. Puterea lor ivită sub presiunea circumstanțelor și dezvoltată din comoditate capătă forma unui sistem. Iar acest sistem se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
explică posesiunea exercitată de împărat asupra anturajului, felul în care știa să conducă curentele de opinie. Tot el îi conferă o strălucire aparte: orice gest îi entuziasmează pe partizanii săi, orice cuvînt vrăjește auditoriul. Mulțimea este electrizată prin prezența lui, terorizată și în același timp captivată, magnetizată de privirea sa. I se închină, i se supune. Ca și hipnotizatorul, conducătorul este un maestru al privirii și un artist al ochilor, instrumentele proprii sugestiei. Ochii lui Goethe, spunea Heine, "erau calmi ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În cea mai mare parte, bărbați înarmați se confruntă cu bărbați, femei și copii fără arme, iar războaiele civile lasă loc războielor împotriva civililor. Locurile memorabile ale războiului din Iugoslavia nu sunt nume de bătălii, ci amintirile orașelor bombardate, încercuite, terorizate, masacrate, depopulate sau eradicate (Vukovar, Dubrovnik, Sarajevo, Srebrenica, Gorazde...). Luarea populației ca ostatici, folosirea ei ca scut uman, procedurile de purificare etnică, bombardarea și dinamitarea locurilor de cult și de cultură sunt metode de acțiune răspândite la scară planetară. Din
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Cugetările sărmanului Dionis: "Vino somn ori vino moarte. Pentru mine e tot una". Anticameră a morții, la Ana Blandiana Somnul din somn (1977), apanaj al nocturnului, e plutire spre neant, levitație, preludiu la stingerea într-un "septembrie, / într-o livadă". Terorizați, vecinii "visează că dorm în somnul din somn". Dar, cu toate stereotipurile tragice (nu puține) confesiunile poetei nu sugerează dramatic prăbușirea; altfel spus, tristețea sa, comunicată apăsat, e cea a condiției umane în totul, fenomen normal, ineluctabil, de unde ca la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în memoria celor trei sâmburi de piersică, iată-l Pelican. În transă expansionistă, în Okeanos, diferențele dintre Eu și Ocean dispar. "Tu vei fi eu, o, tu a toate / cuprinzătorule" iar Eu "voi fi tu". În alt scenariu, Pe țărm, terorizatul de "fantasme marine" se vrea "mistuit de dorul distrugerii de sine..." Neantul din Marea înfățișare copleșește, stimulând delirul. II Mai toată erotica lui Mihai Ursachi, remarcabilă, implică fantasme; nici euforie, nici plenitudine, nici extaz, ci doar ipostaziere a efemerului iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
această tulburare a minții, această maladie (o mania echivalând cu un adevărat nosos) în care este aruncat eroul, autorul sângerosului matricid, această stare la vederea căreia Electra se va teme să mai rostească numele eriniilor, îndârjitele urmăritoare ale unui Oreste terorizat. Cadavrul tragic este întotdeauna cadavrul unui mort ce refuză să moară. Cei vii sunt datori să-i îndeplinească toate vrerile. Cadavrul tragic este un mort care continuă să trăiască, chiar dacă eidolon-ul său nu îi urmărește, prin apariții efective, pe cei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
doctorul Wangel, acest Străin care nu încetase să o obsedeze și pe care îl recunoaște, atunci când îl revede, după ochii lui „ce-și schimbau culoarea ca și marea” fusese „anunțat” cu mult timp înainte de un soi de nălucire a femeii terorizate, o nălucire capabilă să trezească în ea aceeași extraordinară senzație de realitate, de prezență, ca și ființa vie a fostului iubit. O mărturisește Ellida însăși: „Uneori, e ca și cum l-aș vedea deodată în fața mea, în carne și oase. De fapt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca „Femeia mării”, bătrâna vrăjitoare se află în centrul unui „joc al atracției”, un joc istovitor, după cum ea însăși o recunoaște. În sacul Femeii cu șobolani se agită câinele ei Carlin. Văzându-l, micuțul Eyolf se arată deopotrivă fascinat și terorizat: „Are capul cel mai hidos pe care l-am văzut vreodată. Și totuși... mie mi se pare tare frumos”. În final, Eyolf o va urma pe Femeia cu șobolani în adâncurile mării. La rândul său, Allmers este de-a dreptul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o cameră întunecoasă; n-o schimbă decât rar, nu se ocupă de ea. Sandra își aduce atunci aminte unele episoade: o dată ea a făcut „caca” în pat și a primit două palme foarte violente. În afara durerii, ea s-a simțit terorizată. Își aduce aminte culoarea materialului din leagăn, unele detalii vizuale din cameră, locul în care era așezat pătuțul. Mama, surprinsă, confirmă realitatea acestor amintiri. Sandra se revede așteptând în întuneric, cu ochii fixați pe raza de lumină, ca ușa să
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
oamenii zorilor, a spus deodată Markovic. Ori apusului de soare. Pentru cine a trăit un război, zorii sunt semnul cerului tulbure, ai nehotărârii, ai temerii de ce-o să fie. Iar amurgul e amenințarea umbrelor ce vin, a Întunericului, a inimii terorizate. Așteptarea nesfârșită, mort de frig Într-o vizuină, cu chiulasa armei lipită de față. A continuat să dea din cap, afirmativ. Amintirile păreau să-i susțină argumentele. Țigara din gură se clătina la fiecare mișcare. - Ți-a fost frică de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]