521 matches
-
teutoni și regele Poloniei, în Marienburg azi Malbork în Polonia lângă Danzig. Cetatea Marienburg fiind cetatea de scaun a ordinului era una dintre cele mai mari clădiri din Europa din timpurile acelea clădite din cărămidä. Dupä înfrângerea suferită de cavalerii teutoni în Tannenberg 1410 în fața trupelor unite poloneze și lituaniene, restul trupelor teutone se retrag la Marienburg. În timp ce trupele poloneze împreună cu cele lituaniene însumau 20.000 de ostasi, Heinrich von Plauen își adună restul trupelor rămase (3.000) din înfrângerea de la
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
Cetatea Marienburg fiind cetatea de scaun a ordinului era una dintre cele mai mari clădiri din Europa din timpurile acelea clădite din cărămidä. Dupä înfrângerea suferită de cavalerii teutoni în Tannenberg 1410 în fața trupelor unite poloneze și lituaniene, restul trupelor teutone se retrag la Marienburg. În timp ce trupele poloneze împreună cu cele lituaniene însumau 20.000 de ostasi, Heinrich von Plauen își adună restul trupelor rămase (3.000) din înfrângerea de la Tannenberg în cetatea Marienburg. În toamna aceluiași an trupele lituaniene și poloneze
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
cetății sau asupra cetății cu încercări de încercuire a cetății. Urmează confruntarea decisivă unde circa 15.000 de soldați asediază cetatea. Cei asediați au avut pînă acum pierderi neînsemnate în comparație cu asediatorii care au suferit pierderi prin ieșirile neașteptate ale armatei teutone. Bătălia a fost de durată lungă, după unii dacă s-ar fi continuat, până la sfârșit n-ar fi rămas nimeni în viață. Însă, după pierderi imense, asediatorii s-au retras în direcție estică, iar asediații spre vest, în cetate. Cavalerii
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
Bătălia a fost de durată lungă, după unii dacă s-ar fi continuat, până la sfârșit n-ar fi rămas nimeni în viață. Însă, după pierderi imense, asediatorii s-au retras în direcție estică, iar asediații spre vest, în cetate. Cavalerii teutoni căzuti în luptă ar fi fost 5.000 cu 2.000 de răniți. Trupele poloneze și lituaniene ar fi avut pierderi de 10.000 de morți și 3.000 de răniți. Această bătălie a fost o victorie cu pierderi însemnate
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
ar fi fost 5.000 cu 2.000 de răniți. Trupele poloneze și lituaniene ar fi avut pierderi de 10.000 de morți și 3.000 de răniți. Această bătălie a fost o victorie cu pierderi însemnate pentru Ordinul Cavalerilor Teutoni, înfrângerea de la Tannenberg a fost începutul sfîrșitului statului cavalerilor teutoni. La data de 1 februarie 1411 Heinrich der Ältere von Plauen încheie pace cu Polonia în Thorn. Ordinul trebuie să renunțe la câteva ținuturi, însă decisive sunt pierderile financiare ale
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
Trupele poloneze și lituaniene ar fi avut pierderi de 10.000 de morți și 3.000 de răniți. Această bătălie a fost o victorie cu pierderi însemnate pentru Ordinul Cavalerilor Teutoni, înfrângerea de la Tannenberg a fost începutul sfîrșitului statului cavalerilor teutoni. La data de 1 februarie 1411 Heinrich der Ältere von Plauen încheie pace cu Polonia în Thorn. Ordinul trebuie să renunțe la câteva ținuturi, însă decisive sunt pierderile financiare ale ordinului prin războaiele purtate ce obligă pe marele magister să
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
întotdeauna își atingeau scopul reclamat. Lumea musulmană era mai unită sub lideri eficienți precum Saladin, iar facțiunile creștine erau măcinate de lupte interne. Templierii s-au aflat uneori în conflict cu celelalte două mari ordine creștine, cavalerii ospitalieri și cavalerii teutoni (germanici), iar deceniile de lupte pentru domeniile feudale au slăbit pozițiile creștine. După mai multe înfrângeri dezastruoase, incluzând bătălia decisivă de la Hattin, Ierusalimul a fost pierdut în fața lui Saladin în 1187. Cruciații au ocupat din nou orașul în abia în
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
de luptă clar, adică un adversar acceptabil și pentru restul societății. Această situație a mărit tensiunile cu o parte a nobilimii europene, în contextul în care templierii se arătau interesați în fondarea unui propriu stat monastic (călugăresc), după cum făcuseră cavalerii teutoni (germanici) în Prusia după 1226. În 1305, noul papă, Clement al V-lea, aflat în Franța, a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay și celui ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii celor două ordine. Niciunul
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
cel Mare ca o fortificație, de-a lungul anilor 1357-1370. Imediat după ce a fost finalizată construcția castelului, acesta a devenit reședința regelui Cazimir cel Mare, iar apoi a fost sediul guvernatorului od Łęczyca. În 1406 a fost ars de către cavalerii teutoni și reconstruit în următorii ani pentru a servi ca un loc pentru conferințe în 1409, unde au fost luate deciziile în legătură cu războiul ce se apropia cu Ordinul. După Bătălia de la Grunwald, mulți dintre cavalerii teutoni au fost încarcerați aici. În
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
a fost ars de către cavalerii teutoni și reconstruit în următorii ani pentru a servi ca un loc pentru conferințe în 1409, unde au fost luate deciziile în legătură cu războiul ce se apropia cu Ordinul. După Bătălia de la Grunwald, mulți dintre cavalerii teutoni au fost încarcerați aici. În anii următori, aici au avut loc patru diete (1420, 1448, 1454 și 1462), iar castelul a devenit sediul regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon dintr-un alt război cu Ordinul (1454-1466). După un incendiu mare
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
de asemenea, în cazul în care acestea au găsit ocazii mult mai potrivite pentru a demonta caii lor și lupta în mână-la-corp, așa cum sa întâmplat în 1422, când 400 arcași călăreți au fost trimiși pentru a ajuta Polonia împotriva Cavalerilor Teutoni. Cavalerie grea a constat în mare pare, nobilimea, și anume, boierii, burghezii și curtenii. În vremuri de război, boierii au fost obligați de sistemul feudal de credința față de aprovizionare domn cu trupe, în conformitate cu măsura de domeniul lor boieresc. Alte trupe
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
aflați în această stare vor realiza semnificația emoțiilor, se vor identifica cu păgânismul și se vor implică ain politici naționaliste destinate conservării și cultivării mostenirii”. Bookletul de pe albumul Asgardsrei al celor din Absurd conține imaginea unui templier, unui cavaler teuton și a unui membru Waffen-SS în calitate de luptători ai Asgardsrei, termen pe care formația îl folosește pentru a denumi luptătorii bunii germani. Varg Vikernes, de asemenea, l-a numit pe Adolf Hitler un luptător al Asgardsrei. Pe lângă credințele păgâne, o parte
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
apoi numai la București. a reprezentat o culme a creației artistice pentru Moldova acelui timp, arta sa păstrându-și azi valoarea artistică. Este unchiul pictorului Emanoil Panaiteanu-Bardasare. Grafică: litografiile "O mamă cu fiul ei", "Două surori", "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni"; Pictură: "Fata cu fluturele" ("Venus în baie"), " Femeia cu tamburina", "Surâsul", "Peisajul în Bavaria" (acuarelă), "Franciscanul", "A. Lochmann".
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
conform episcopilor și baronilor". Perioada de fragmentare a slăbit conducătorii și a stabilit o tendință permanentă în istoria poloneză, prin care drepturile și rolul nobilimii au fost extinse pe cheltuiala monarhului. În 1226, Konrad I de Masovia a invitat Cavalerii Teutoni pentru a-l ajuta să lupte cu păgânii din Prusia Baltică, care au trăit în teritorile adiacente terenurilor sale; după războiul de frontiera, provincia lui Konrad a suferit în urma invaziilor prusace. Pe de altă parte, prusacii vechi au fost supuși
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
zone mari de-a lungul coastei Mării Baltice și și-au stabilit statul lor monarhal. Toți păgânii din zona occidentală s-au convertit sau au fost exterminați. Războaiele teutonilor cu Polonia și Lituania au continuat în secolele XIV și XV. Statul teuton din Prusia, populat de așezămintele germane în secolul al XIII-lea, a fost revendicat de feudali și protejat de către papi și Împărații Romani. Dezavantajele Diviziunii Naționale deveneau din ce în ce mai evidente în diferitele segmente ale societății, iar unii duci din Dinastia Piast
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
în Polonia. Ulterior, Vladislav a preluat Polonia Mică, a intrat în Cracovia de unde a preluat terenurile din nord. În 1308, Pomerania a fost cucerită de statul Brandenburg. Într-un efort de recuperare, Vladislav a fost deacord să ceară ajutorul Cavalerilor Teutoni; cavalerii au preluat brutal regiunea Gdańsk Pomerania și au păstrat-o pentru ei. În 1313-1314, Vladislav a cucerit Polonia Mare. În 1320, Vladislav a devenit regele Poloniei, însă nu a fost încoronat la Gnieznot, ci în Catedrala Wawel din Cracovia
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
lui Ioan de Boemia, care pretindea coroana ploneză. Ioan a inteprins în 1327, o expediție spre Cracovia, însă a fost obligat să abandoneze; în 1328, a purtat o curciadă împotriva Lituaniei în care a formalizat o alianță cu Ordinul Cavalerilor Teutoni. Ordinul a purtat un răboi cu Plonia din 1327 până în 1332; Cavalerii au capturat regiunea Dobrzyń și Kujawy. Vladislav a fost ajutat de alianța sa cu Ungaria (fiica sa Elisabeta se căsătorise cu regele Carol Robert în 1320) și cu
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
cu Plonia din 1327 până în 1332; Cavalerii au capturat regiunea Dobrzyń și Kujawy. Vladislav a fost ajutat de alianța sa cu Ungaria (fiica sa Elisabeta se căsătorise cu regele Carol Robert în 1320) și cu Lituania (semnarea pactului împotriva statului teuton în 1325 și căsătoria fiului său Cazimir cu fiica unui conducător Lituanian) iar din 1329, printr-un acord de pace cu Brandenburg. O realizare de durată a lui Ioan de Luxemburg (și cea mai mare pierdere a Ploniei) a fost
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
electrică și este deservită de cale ferată cu stație pentru marfă la distanță de 7 km. Face parte din zona istorică numită Țara Bârsei. Datorită poziției sale strategice, se presupune că localitatea a reprezentat un punct de interes pentru Cavalerii Teutoni, atunci când aceștia au fost aduși aici de către împăratul maghiar Andrei al II-lea, în 1211. Primele documente referitoare la această așezare datează din 1377. Biserica, construită în secolul al XIV-lea, a fost înconjurată de fortificații, având circa 6-8 m
Măieruș, Brașov () [Corola-website/Science/300951_a_302280]
-
băieți Berlin-Steglitz, unde preda. Wandervogel a devenit curând mișcarea de tineret predominantă în Germania. Era o organizație de tineret care dorea întoarcerea la natură, punând accent pe libertate, responsabilitate personală, și spiritul de aventură, având o abordare naționalistă cu privire la originile teutone ale Germaniei. După primul război mondial, liderii mișcării s-au întors deziluzionați din conflict. Același lucru s-a întâmplat și cu cercetașii germani. Astfel că ambele mișcări au început să se influențeze reciproc puternic în Germania. De la "Wandervogel" a apărut
Wandervogel () [Corola-website/Science/330277_a_331606]
-
mongolilor și a lui Tamerlan, precum și descoperirea Americii. În 2007 a fost deasemenea lansat add-on-ul , care constă din mai multe campanii, fiecare conținând un set unic de fracțiuni și epoci istorice. Sunt 4 campanii, dedicate diverselor evenimente istorice: lupta cavalerilor teutoni contra Lituaniei, Poloniei și Novgorodului precum și cu celelalte state baltice; războiului în Marea Britanie; Cruciadelor; confruntării Conchistadorilor spanioli cu populația indigenă din America. Toate aceste campanii au un număr semnificativ mai mic de fracțiuni decât campania principală. A fost lansat pe
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
strâmte”" ("passus strictissimos"), stâncoase și neîmpădurite, iar cele două miniaturi ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar niște modele bologneze, fără legătură cu realitatea geografică românească. În neconcordanță cu această relatare, documentele emise de curtea maghiară, precum și cronica teutonă a lui Petru de Duisburg, vorbesc despre o regiune păduroasă. Primul care a enunțat această ipoteză, fără a-i aduce însă argumente, a fost P. Dragalina, în 1899. Acesta considera că lupta s-a dat "„în cheile Crainei, în strâmtorile
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
la început de triburi baltice fragmentate, în deceniul anilor 1230 teritoriile lituaniene au fost unificate de către Mindaugas, încoronat rege al Lituaniei la 6 iulie 1253. După asasinarea sa în 1263, Lituania păgână a devenit țintă a cruciadelor creștine ale Cavalerilor Teutoni și ale Ordinului Livonian. În ciuda devastatoarei lupte seculare cu cavalerii, Marele Ducat al Lituaniei s-a extins rapid, cucerind fostele principate slave ale Rusiei Kievene. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, Lituania a fost una din cele mai mari țări
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
important în politica de stat. În marea bătălie de pe râul Vorskla din 1399, forțele combinate ale lui Toktamiș și Vytautas au fost învinse de mongoli. Datorită strânsei cooperări, armatele Lituaniei și Poloniei au obținut apoi o mare victorie împotriva cavalerilor teutoni în 1410 în bătălia de la Grunwald, una dintre cele mai mari confruntări din istoria medievală a Europei. După moartea lui Jogaila și a lui Vytautas, nobilimea lituaniană a încercat să rupă uniunea între Polonia și Lituania, alegând independent mari duci
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
adversar, arhiepiscopul. În 1242, în bătălia de la Lövenich, Willem l-a capturat pe Conrad, constrângându-l să confirme stăpânirea sa asupra fiefurilor din apropiere de Köln. În 1262, împreună cu contele Engelbert I de Mark, Willem a venit în sprijinul cavalerilor teutoni în cadrul asediului asupra Königsbergului. Apoi, în bătălia de la Zülpich din 1267, el l-a capturat pe arhiepiscopul de Köln, Engelbert al II-lea de Falkenburg, ținându-l prizonier în castelul de la Nideggen până în 1270/1271, silindu-l din nou să
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]