263 matches
-
optzeciști există volume colective care ușor ar putea fi considerate manifeste ale perioadei literare în cauză, precum Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, antologie realizată de Gheorghe Crăciun. Semnează articolele din acest volum majoritatea scriitorilor considerați la acea vreme textualiști, precum Gheorghe Iova (Despre text), Ion Bogdan Lefter (Introducere în noua poetică a prozei), Vasile Andru (Proză si modernitate), Mircea Nedelciu (Un nou personaj principal). Textele fac parte din revistele literare ale vremii, din anchete cu privire la noul val de scriitori
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
laborator. Simion se referă în acest sens la Romanul adolescentului miop, "un exemplu de autoreferențialitate într-un roman rămas în manuscris" . Chiar și așa, observă criticul, Eliade le premerge târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, precum și câtorva dintre "tinerii textualiști" care "folosesc o construcție similară (roman indirect, jurnal, note despre roman, comentariile autorului care scrie un roman etc.)". "Metaromanul este, așadar, o descoperire veche", conchide în acest punct, cu o nuanță de maliție, Eugen Simion, cu gândul, după cum se poate
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
roman indirect, jurnal, note despre roman, comentariile autorului care scrie un roman etc.)". "Metaromanul este, așadar, o descoperire veche", conchide în acest punct, cu o nuanță de maliție, Eugen Simion, cu gândul, după cum se poate înțelege, nu doar la "tinerii textualiști", ci la toți acei autori contemporani care își asumă prea dezinvolt priorități discutabile. Sunt și alte domenii în care Eugen Simion constată întâietăți eliadești sau abordarea timpurie de către Eliade a unor tehnici, subiecte, motive literare. Criticul vorbește astfel despre introducerea
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
textele teoretice fiind aproape mereu ignorate de vechii comentatori foiletoniști. Expunerea, utilă, sacrifică specularitatea hermeneutică. Consider corectă admiterea primatului textualist al oniricului Țepeneag în Înscenare (1964). Nici eu, recunosc, nu știam textele teoretice ale "oniricilor", când doar am intuit visul textualist, visul produs și nu reprodus, "visul pe care el șpersonaj cu funcție narativă, n. n.ț, ca și cum ar fi zeu, îl produce" (Patul lui Onir, "Ramuri", nr. 1, 1993, apud Felecan, p. 76). Găsesc curajoasă, oricât de discutabilă, datarea (proto)postmodernismului
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
de a rămâne învechit! Lectura profitabilă a operei lui Țepeneag este una de tip radar, hiperatentă la normativitatea inovatoare și la delimitările de procedurile pe care le depășește. În finalul articolului, autoarea (re)descoperă în Nunțile un "model de operă textualistă" (89). Dar să mai vorbești azi - cu referire la același text - de "teribilism grafic" (p. 84-85), vechi de un secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
egografică, valorificând până la capăt breșa operată de optzecism în stilul „înalt” al poeziei de până atunci, breșă prin care autobiograficul pătrunde în ficțiune și ajunge să o contamineze (și invers). Însă poezia lui Ioan Es. Pop merge dincolo de simpla fructificare textualistă a întâmplărilor sinelui. Ea este, de fapt, o hemografie a biografemelor poetului, o proiecție serială a „obiectelor sale sufletești” (cum spune Mircea Ivănescu) pe „cerul” tragicului miracol al lumii. Este de altfel o necontenită mirare de copil în poezia lui
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
morții ce se plimbă ca un șobolan gras prin întunericul minții al crîșmelor de cartier strînse cu cleștele de fier al toxicomanilor pe care îl simt cum pulsează în tîmple și în pumnii neîndemînatici ai mîinilor mele mari de bătrînă textualiștii veterani de cartier în război cu elita și ți-aș tăia limba pentru că te bîlbîi numai în cartier 4. lucrurile astea din jurul meu nu se mai sfîrșesc nu îmi mai spun nimic stau nemișcată ca o imbecilă cu pîinea sfințită
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
exact: nici un gust! Mâncăm să mâncăm și scriem să scriem. Doar atât! Fără nici o plăcere, fără căldură umană, fără emoții și sentimente Fără gustul meselor noastre de sărbătoare Fără sufletul meselor noastre de familie Numai nutrețuri mcdonaldizate numai OMG-uri textualiste În curând ni se vor atrofia glandele salivare și papilele gustative Tocmai de aceea lumea aleargă acum înnebunită După făină integrală cu tărâțe După produse din secară orz și hrișcă aproape dispărute de la țară Dar cu desfacere de succes în
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
fost. mi-am făcut cu dunga mîinii o tăietură pe vena de la gît și nimic nu am mai simțit. "mi-am supt degetul", "am făcut pe mine". apoi am devenit mai bună inumană o umbră. *** Ah, măcelarii mei din cap, textualiști sută la sută, "vreau să beau un vin de măcelari" prusacii meseriilor ce înfloresc la picioarele domnișoarelor încălțate cu botine din satin roz, antimetafizicienii tuturor timpurilor, evrei ce se plimbă cu fața în pămînt mîngîi cuțitul cu care se face
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
adevărului, legitimată prin scriitura, dar mai ales prin conținuturile și sensul ei documentar. Stilul, care poate fi la Sîrbu de o plasticitate remarcabilă, se subsumează acestei concepții auctoriale ce respinge, programatic, calofilia, abuzul metaforic, simbolistica prea încărcată, experimentele onirice sau textualiste, într-un cuvânt, literatura frumoasă și atât. Pentru fiul minerului Ion Sârbu și discipolul profesorului Lucian Blaga, textul înseamnă nu-numai-literatură. El este și "parte integrantă din conștiința spirituală a poporului care ne-a împrumutat limba și în numele căruia scriem și publicăm
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
șaizecist" și compătimindu-i sincer pe criticii obligați s-o parcurgă. Nu întemeierea acestor judecăți e în discuție aici, dar unghiul de raportare specific scriitorului mai vârstnic și mai pățit. Tot ceea ce înseamnă modernism extrem și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și antiliteratura - au omologat de fapt plictisul ca materie, scop și stil
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
politică și fără afiliere la grupări politice. O revistă a mișcării onirice, de ar fi putut să apară în anii ^70, ar fi fost una fără fundamentare politică, de curent pur estetic. Iată, azi, Marin Mincu editează Paradigmă, un buletin textualist, de mică circulație, ce e drept, publicație numai literară deși de direcție, nici ea raportabila, în vreun fel, la coordonate ale politicului. Deci putem concepe și azi reviste de direcție, atât ca Nicolae Breban, anunțând apariția uneia, ne lasă nelămuriți
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
și halucinant implicată" (ca la Constantin Hrehor) nu distruge vechea idee a precarității ființei, "sensul originar, de natură ontologică", bătrîna transcendență a poeziei moderne. Toți aceștia refuză sau trec dincolo de textualism, biografism sau experimentalism. Reacția la "simplele și descărnatele experimente textualiste" de care s-ar face vinovați optzeciștii bucureșteni este constantă și aproape că funcționează ca o cumpănă a apelor. De "partea cealaltă", în afară de incriminații "Mircea Cărtărescu et compania", Fețele poeziei, p. 170, (considerat totuși valoros, înțelegem, măcar prin Levantul), îi
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
despre antologia de poezie română contemporană a lui Marin Mincu, în care admite conceptul de textualism (înțeles ca perspectivă a autorului) dar nu și poezia optzecistă de la București (precizăm că niciodată nu specifică autorii vizați ca anti-modele și nici poezia "textualistă" la care se referă, cu excepția lui M. Cărtărescu văzut ca un soi de șef de școală, în nici un caz nu se face trimitere la vreun textualist veritabil iar conceptul e folosit foarte larg), în urma acestei concesii, în poezia lui Gheorghe
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
M. Cărtărescu văzut ca un soi de șef de școală, în nici un caz nu se face trimitere la vreun textualist veritabil iar conceptul e folosit foarte larg), în urma acestei concesii, în poezia lui Gheorghe Grigurcu autorul descoperă "asumarea unei conștiințe textualiste" (p. 130), pericolul demersului postmodern rămînînd același prin, de exemplu, "teroarea intertextualității" (p. 150). Analizele aduc deseori în discuție evoluția anterioară a autorilor studiați, receptarea critică a acestora (față de care rareori apar diferențe notabile), precizări despre metoda cea mai adecvată
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
150). Analizele aduc deseori în discuție evoluția anterioară a autorilor studiați, receptarea critică a acestora (față de care rareori apar diferențe notabile), precizări despre metoda cea mai adecvată (studierea biografiei, oricît de sumar, în cazul poeților din exil) și chiar amănunte "textualiste" despre scrierea articolelor ("nu sîntem nici la jumătatea articolului despre poezia lui Marin Mincu, am epuizat ceea ce cu o sintagmă încăpătoare am fi numit aspecte metodologice, am apelat la cîteva digresiuni, nu prea multe, ca să nu sufocăm totuși obiectul abordat
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
mare ficțiune (o borgesiană bibliotecă a tot ceea ce s-a scris și se va scrie vreodată, în care Dante devine contemporan cu Bulgakov și Daniel Bănulescu, iar hagiografiile medievale se simt mai mult decât confortabil în imediata vecinătate a prozei textualiste). La această scară, totul pare derizoriu, eroii și martirii, sfinții și dictatorii devin pascaliene trestii (mai mult sau mai puțin gânditoare) în bătaia vântului (ficțiunii), identitățile sunt slabe, existențe care au stârnit admirația mai multor generații își revelează micimea și
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
epic și comentariul critic de însoțire), transmițînd fluxul existențial, totuna cu cel al scriiturii, printr-o frază sincopată. Documentele personale din primul volum sînt reactualizate în romanul Compunere cu paralele inegale, despre care Mircea Mihăieș credea că este "ultimul roman textualist" ("Orizont", 17/1988). Nu și cel din urmă, desigur. Prin Compunere cu paralele inegale, textualismul dă semne incontestabile de maturitate. Impresia de "inginerie" textuală este mult atenuată, aria tematică se extinde, strategiile epice, fără a se modifica în chip esențial
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
sau alta - de-formează realul, supunîndu-l apoi unei operații aproape brutale de reanimare. Scrisul este "noua terapie" pe care o folosesc naratorii din cărțile lui Gheorghe Crăciun; acordînd atenția cuvenită aspectelor sociale ale producerii textului (fapt prezent la majoritatea prozatorilor textualiști), personajele caută mereu refugiul în text. Și pentru că autorul nu doar povestește, ci și interpretează critic propriul text, în chip de concluzie nu fac altceva decît să transcriu - într-o lume de citate - cîteva propoziții dintr-un articol de dicționar
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
într-o direcție neașteptată. Saludos (1995) a fost o combinație între romanele Don Quijote și Copiii căpitanului Grant, Stațiunea (1997) împrumuta tehnici ale noului roman francez, Cei trei copii Mozart (2001) a fost un volum de proză scurtă scris în tehnica textualistă a generației '80, Sigma (2002) era un roman cu tematică religioasă. La o primă și grăbită lectură, romanul Ordinea, ar putea fi catalogat drept un roman politic. Este un soi de utopie negativă, a cauzelor care duc la instaurarea unei
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
stele"(între vechea cazemată) Impresia e de respirație lirică prea scurtă (multe poeme sunt umplute), redundanță, teribilisme de tot soiul livrate drept frenezie, versuri inutile (precum cele de mai sus) sau chinuit suprarealiste, deja-vu-uri cu toptanul și, în general, kitch-uri textualiste străvezii din care ne e dat să tot citim de câtăva vreme: „voi continua să lucrez la gravitația ta interioară. / voi continua să îți administrez bogățiile naturale / până ce vei deveni o patrie ascultătoare. / voi continua să îmi fac lecțiile / direct
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
legătura între subiectul nuvelei Preludiu sentimental și experiența scriitorului ca profesor al unui liceu din Galați și, în acest context, formulează ideea că proza analizată se prevalează de elemente de ordin "metatextual", prin care scriitorul interbelic i-a anticipat "pe textualiștii de mai târziu". Tot astfel, în viziunea exegetului, o nuvelă precum Bunica se pregătește să moară ar releva, prin tematică (evocarea copilăriei), filiația dintre proza lui A. Holban și cea a lui I. Creangă și M. Sadoveanu. Desigur, la fel de bine
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
bătrânii erau în formă, cel/ mai energic dintre ei părea Flora, care urma să moară în iarnă ș...ț am părăsit Bucureștiul în care/ venisem pentru tine, ceilalți credeau c-am venit/ să mă scot". Și, bineînțeles, revelarea aparentului exercițiu textualist, în fond atât de viu și de sincer: ,clipea, întunecat,/ acel X din mijlocul numelui ei -// Semnul interdicției, al anulării, X-ul de pe/ ferestrele caselor abandonate (dar și al caselor în construcție, anunțînd că în curînd vor putea fi locuite
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
domoleală a spiritului face aventura cunoașterii să treacă drept erezie și poetul inventează capcane semantice pentru starea de liniște, el fiind întîi om și apoi, în poezie, zeu păstrător de sensuri. Textul singurătății ține de o operare în mod clar textualistă asupra conceptului de poeticitate în critica și istoria literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar nu cuvîntă. Cu supărare mare el se adresează
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
organele de Securitate. Ei se încadrează din rândurile membrilor de partid verificați, membrilor UTM și numai în cazuri excepționale din rândurile informatorilor fără de partid, aparținând categoriei sociale mai apropiate de clasa muncitoare" (p. 312). Mi-a plăcut, ca o proză textualistă, poate experimentalistă, teoria supravegherii operative în cele mai diverse situații (pe jos, în mijloacele de transport, cu mașina, în trenuri, vapoare și avioane, în locuri publice, într-o stațiune balneară sau în mediul rural), din Ordinul M.A.I. al R.P.R.
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]