170 matches
-
imagologiei în particular, dar și de viitorul SF al tânărului critic și universitar bucureștean Ion Manolescu. După romanul Alexandru, fractalic și contorsionat, după volumul colectiv apărut la Editura Paralela 45 și intitulat În căutarea comunismului pierdut, după Noțiuni pentru studiul textualității virtuale din 2002, iată lucrarea de doctorat a autorului publicată la Polirom și intitulată Videologia. O teorie tehno-culturală a imaginii globale. E o carte care mă îndeamnă să cred că autorul e cam singura autoritate de la noi pe acest domeniu
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
Iulia Popovici De la bun început o precizare: cartea lui Ion Manolescu, Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, e o premieră absolută pentru lumea cărții în România. Chiar dacă studiul e unul foarte scurt și chiar dacă o parte a lui a fost publicată sub forma unui articol într-un număr mai vechi al Observatorului Cultural, se vorbește pentru
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
al unei lumi pe cale de extincție, o dată cu care se va duce și ceva din farmecul unic al Banatului, acest „creuzet interetnic", cum spune dr. Francisc Schneider, oglindire în mic a imperiului dispărut. Restul e memorie. Ion Manolescu, Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, Ars Docendi, București, 2002, 92 pag. Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Editura Aula, Brașov, 2002, 192 pag. Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie și alte vanități contemporane, Iași, Polirom, 2002, 348 pag., 139 000 lei Smaranda
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
comune. Dosarul tematic din ultimul număr al revistei „Regard” este dedicat realităților presei românești: „Les médias mis au jour”, sau, în traducere liberă, „cum se vede media românească dintr-o campanie prezidențială”. Studiul nostru focalizează interesul asupra unui aspect al textualității cunoscut sub denumirea de „paratextualitate” ca set de elemente specifice de însoțire și prezentare a textului propriu-zis: titluri, subtitluri, mărci de segmentare textuală, prefețe, coperți... Paratextualitatea numărului 42 al revistei „Regard” cuprinde și segmentarea conținutului în rubrici (Editorial, Întâlnire, Pe
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de discurs sunt inevitabile, scopul specific este cel care asigură, în mare parte, identitatea discursului jurnalistic. El vizează prezentarea corectă a spațiului public prin "oferirea unei perspective asupra lumii sub aspectul ei evenimențial și explicarea acesteia"96. Așadar, în planul textualității, discursul jurnalistic se relevă ca fiind obiectiv, rațional, interesant pentru public și având o formă atractivă. La nivelul condițiilor de producere, discursul jurnalistic apare într-o instituție media, pe un suport acceptat (hârtie ziar, unde radio sau tv, internet), la
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
de a plasa analiza culturală în contextul relațiilor socio-economice. Mai mult, într-o conferință din 1983, publicată în 1985/86, Richard Johnson a furnizat un model de studii culturale similar celui anterior al lui Hall, bazat pe tiparul circuitului producției, textualității și receptării, paralel cu circuitul capitalului reliefat de Marx și ilustrat de o diagramă care punea în evidență importanța producerii și distribuției. Deși Johnson a subliniat importanța analizării elementului producție în studiile culturale și a criticat poziția revistei Screen care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
perspective nu oferă numai simple viziuni diferite asupra aceleiași "lumi reale". Însăși ideea de "lume reală" a fost "abolită" în gândirea lui Nietzsche (1990: 50-1), lăsând doar perspective, doar interpretări ale interpretărilor, sau, în cuvintele lui Derrida (1974: 158), doar "textualitate". Perspectivele nu trebuie considerate doar niște dispozitive optice prin care se percepe "lumea reală", precum telescopul sau microscopul, ci și materialul în sine din care este croită acea "lume reală". Pentru postmodernism, urmând raționamentul lui Nietzsche, perspectivele sunt integrate în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de elemente pentru care nu poate să dea seamă. Strategii textuale ale postmodernismului Der Derian (1989: 6) susține că postmodernismul este preocupat de demascarea "interferențelor textuale din spatele politicii de putere". Mai bine spus, din interiorul politicii de putere, deoarece efectele textualității nu rămân în spatele politicii, ci îi sunt intrinsece. "Realitatea" politicii de putere (ca orice realitate socială) este întotdeauna deja constituită prin textualitate și moduri de reprezentare înscrise. În sensul acesta, David Campbell (1992) se referă la "scrierea" securității, Gearóid Ó
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de demascarea "interferențelor textuale din spatele politicii de putere". Mai bine spus, din interiorul politicii de putere, deoarece efectele textualității nu rămân în spatele politicii, ci îi sunt intrinsece. "Realitatea" politicii de putere (ca orice realitate socială) este întotdeauna deja constituită prin textualitate și moduri de reprezentare înscrise. În sensul acesta, David Campbell (1992) se referă la "scrierea" securității, Gearóid Ó Tuathail (1996) la "scrierea" spațiului global, iar Cynthia Weber (1995) la "scrierea" statului. Două întrebări iau astfel naștere: (1) ce se înțelege
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Tuathail (1996) la "scrierea" spațiului global, iar Cynthia Weber (1995) la "scrierea" statului. Două întrebări iau astfel naștere: (1) ce se înțelege prin interferențe textuale? și (2) prin folosirea căror metode și strategii încearcă postmodernismul să dezvăluie aceste interferențe textuale? Textualitatea este o temă comună în postmodernism. Ea apare în principal din redefinirea "textului" pe care o face Derrida (1974). Este important să clarificăm ce vrea Derrida să spună prin "text". El nu-i limitează înțelesul la literatură sau la domeniul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
30, 31, 32 teorie microeconomică, 208, 211 teorie normativă, 249 teorie socială, 128, 168, 221 teritoriu, 63, 82, 104, 111, 169, 173, 195, 216, 228 terorism, 71, 77, 81, 86, 87, 95, 96, 97, 155, 172, 182, 192, 219, 235 textualitate, 182, 186 timp, 19, 20, 25, 27, 30, 51, 54, 104, 113, 135, 161, 171, 202, 267 totalitarism, 151, 204 tratate, 21, 117, 198, 273 turism, 194, 238 tutelă, 116, 119 umanism, 69, 153 umanitate, 21, 120, 124, 131, 134
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
punct de vedere estetic. Cercetătoare tânără, cu vocație culturală autentică, ea a reușit să se informeze interdisciplinar, ajutată fiind de o vie curiozitate intelectuală și cu o capacitate specială de a-și pune câteva probleme esențiale și dificile! privitoare la textualitatea literară, dar și la diacronia literaturii, pe care apoi să le soluționeze. Și-a asumat un orizont ideatic cu numeroase implicații de natură teoretică, ce urma să funcționeze în desfășurarea unui scenariu critic deosebit de interesant, printr-o subtilă analiză a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Deconstructivism, Ioana Em. Petrescu identifică textul deconstructivist drept o permanentă refacere, procesualitate orientată către trecut. "Rețea, țesătură, urzeală, textură iată termenii care desemnează metaforic, dar și etimologic, textul. Toate aceste metafore pun în lumină caracterul pur relațional care definește statutul textualității. Mai mult, termenul de text e înlocuit, uneori, prin acela de operație textuală sau transformări textuale variante care subliniază apăsat caracterul dinamic al relațiilor care alcătuiesc textul (de aici, și posibilitatea echivalării textului în accepția dinamică menționată cu scriitura și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literare", 2 (2008). Blaga, Lucian, Geneza metaforei și sensul culturii, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969. Blanchot, Michele, Spațiul literar, București, Editura Univers, 1980. Blandiana, Ana, Scriitorul român între opoziție și rezistență, în "Revista 22", nr. 21 (1991). Boc, Oana, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007. Boldea, Iulian, Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, în "Revista Limba Română", nr. 7-8, anul XX (2010). Boldea, Iulian, Canonul literar. Limite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autori precum Eugen Barbu și Zaharia Stancu, într-o sferă a literaturii de tranziție, în timp ce era un fapt evident că, prin intermediul literaturii lor, discursul oficial comunist își propaga ideologia, anulând, prin instrumentalizarea discursului literar, valoarea estetică a acestuia". 40Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007, p. 17. "Vezi poetica structuralistă, poetica generativă, poetica ilocuționară etc." 41Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 9
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cititor, cunoscător al îndelungatei tradiții retorice, dar și al exercițiilor de redactare școlară, poate să facă distincția cu ușurință, precum Balzac prin personajul său, dintre dialogul-conversație, narațiune și descriere. Dacă ne referim la lucrările teoretice care studiază diferitele aspecte ale textualității, constatăm că dispunem astăzi de numeroase sinteze de cercetare privind povestirea și că, în timp ce descrierea a rămas prea puțin studiată, abordările asupra analizei conversației apar în număr mare de multă vreme. La fel notau, acum vreo zece ani, A. J.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lumi pe care romancierul părea doar să o reproducă, să o copieze, să o transmită, ca oricare alt document. Autorul lui Dans le labyrinthe (p. 14) reactivează, în schimb, funcția semiozică a descrierilor, asumîndu-și subiectivitatea actului descriptor și subliniind importanța textualității descrierilor: Chiar dacă (în cartea noastră) se găsesc multe obiecte, descrise cu minuțiozitate, există mai întîi de toate și întotdeauna, privirea care le vede, gîndirea care le transmite și pasiunea care le deformează. Obiectele romanelor noastre nu există niciodată în afara percepțiilor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
documentare istorică, a se vedea J.-M. Adam: "Une rhétorique de la description", pp. 165-192 din Figures et conflits rhétoriques, M. Meyer et A. Lempereur, Editura Université Libre de Bruxelles, 1990. Capitolul 1 Descrierea în lingvistica textuală A. Abordarea secvențială a textualității Lingvistica textuală se definește ca un domeniu de cercetare destul de strict și limitat cu bună-știință. Schema 1 (p. 92) conține, de bună seamă, o eroare prin faptul că dă impresia de separare a ceea ce, în practicile discursive, apare indisolubil legat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fără adăugarea unui plan de text. Vom vedea că anumite descrieri adoptă planurile argumentative, conver-sațional-dialogale sau injonctiv-instrucționale, fără ca, prin aceasta, să treacă în argumentație, conversație sau instrucție. B. Definiția textului și a secvențialității 1. Continuitate-repetiție și/vs progresie Printre definițiile textualității, cea care lasă să se facă distincția clară dintre o descriere și un alt tip de structură secvențială, de exemplu narativă, este și cea care, înainte de toate, încearcă să rezolve tensiunea specifică oricărei forme de textualitate: tensiunea dintre continuitate-repetiție, pe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vs progresie Printre definițiile textualității, cea care lasă să se facă distincția clară dintre o descriere și un alt tip de structură secvențială, de exemplu narativă, este și cea care, înainte de toate, încearcă să rezolve tensiunea specifică oricărei forme de textualitate: tensiunea dintre continuitate-repetiție, pe de o parte, și progresia, pe de altă parte. B. Combettes rezumă acest fenomen de textualitate generală în acești termeni: Absența aportului de informație ar genera o parafrază perpetuă; absența punctelor de ancorare care fac trimitere
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de structură secvențială, de exemplu narativă, este și cea care, înainte de toate, încearcă să rezolve tensiunea specifică oricărei forme de textualitate: tensiunea dintre continuitate-repetiție, pe de o parte, și progresia, pe de altă parte. B. Combettes rezumă acest fenomen de textualitate generală în acești termeni: Absența aportului de informație ar genera o parafrază perpetuă; absența punctelor de ancorare care fac trimitere la ceva "deja-spus" ar conduce la o suită de fraze care, pe termen mai mult sau mai puțin lung, nu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a unităților sale (și eventuale sub-unități). În fapt, tradiționala "narativizare"-temporalizare a descriptivului despre care s-a vorbit și vom mai vorbi, mai ales în capitolul 4, poate să fie considerată ca o tentativă de rezolvare a tensiunii constitutive a textualității despre care tocmai s-a discutat. În Laocoon, Lessing descrie foarte bine problema cu care s-a confruntat Homer: fie rămîne în afara secvenței descriptive și nu produce decît micropropoziții descriptive inserate în narativ: "Homer nu are, în general, pentru fiecare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în esență, din aceste ultime observații: comunicarea textuală apare "ca o succesiune de fraze cu pierderea și cu restabilirea unui echilibru satisfăcător", însă, așa cum precizează R. de Beaugrande, probabil nu total. C. Niveluri și unitate de analiză 1. Niveluri de textualitate locală și globală Foarte succint, credem că este indispensabil pentru analiza noastră să distingem: a) LA NIVEL MICROTEXTUAL: a1 o conexiune locală (morfosintactică mai ales); a2 o coeziune-progresie locală (între fraze: progresie tematică și dinamism comunicativ temă-remă; între micro-propoziții: asignarea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
legată secvențial (c) și configurațional (d). Ceea ce se reprezintă în schema 2: Schema 2 REFERINȚĂ = Construirea unei reprezentări discursive (a) Propoziție ENUNȚARE = Asumare enunțată (de către un locutor) (b) VALIDITATE (Enunțiator) ORIENTARE LEGĂTURĂ = Secvențială (c) ARGUMENTATIVĂ (tipuri de secvențialități) = Configurațională (d) TEXTUALITATE Acestă schemă insistă asupra faptului că, din perspectiva noastră, enunțarea unei propoziții nu este un act de enunțare a unei propoziții izolate, ci a n propoziții legate între ele, surprinse în procesul secvențial dinamic care fondează textualitatea însăși (definiția 1
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
secvențialități) = Configurațională (d) TEXTUALITATE Acestă schemă insistă asupra faptului că, din perspectiva noastră, enunțarea unei propoziții nu este un act de enunțare a unei propoziții izolate, ci a n propoziții legate între ele, surprinse în procesul secvențial dinamic care fondează textualitatea însăși (definiția 1, pp. 94-95). În plus, a enunța o pro-poziție înseamnă a construi o reprezentare descriptivă (Rd). Dacă, așa cum subliniază Benveniste: "Referința este parte integrantă a enunțării" (1984, p. 82), nu putem considera această referință în cadrul obiectiv vericondițional (ADEVĂRAT
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]