207 matches
-
Înăuntru (afară burnița) miros de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai multe. Și căscat. Picotit și adormit și coate trase pentru a trezi pe unul sau pe altul. Liturghia noastră fără sfârșit; propriul meu corp, imun la legile timpului. Și, drept În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am luat cina cu părinții Obiectului. În acea seară am fost prea tristă ca să-i farmec pe adulți. Am mâncat În liniște și după aceea m-am așezat În sufragerie și m-am apucat să citesc o carte, chipurile. Ceasul ticăia. Noaptea se urnea cu greu, scârțâind din Încheieturi. Când am simțit că o iau razna, m-am dus la baie și mi-am dat cu apă pe față. Mi-am ținut un prosop cald pe ochi și mi-am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
i se va vota triumful, nu? Încuviințează încet din cap. Da, a avut o viziune cu Tiberius, gătit în podoabele lui Iupiter Optimus Maximus, în timp ce urca drumul spre Capitoliu, purtat de carul auriu tras de patru cai albi. Inima îi ticăie din nou cu putere. Nu l-a văzut însă ajungând în vârf. Imaginea s-a destrămat și a auzit o voce ce striga și ble stema de sub mormânt. Își dă seama că mâinile îi tremură vizibil. Și le încleștează. Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Domnul noaptea și-n visuri mi-a rămas Și printre multe sfaturi vorbit-a despre ceas. Învăluită tainic de-o aură-lumină Aveam o bucurie-n inima mea plină: Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
să mai pot sta treaz, să o ascult cum îmi vorbește, dar mintea mea se refugia în vis findcă doar acolo eram eu însumi. Când m-am trezit a doua zi de dimineață, locul unde stătuse ea era rece. Pendulul ticăia pe perete ca o babă care nu-i niciodată de acord cu nimic și de atunci zilele mele nu s-au mai numărat în secunde ci în clipe departe de ea... Ceilalți tăceau și ascultau povestea mea simplă. Poate că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de inuman, încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la closet, unde rămase vreo douăzeci de minute, după care se întoarse cu pași lipăiți, ticăind și țăcănind ca un contor Geiger. În acest moment am remarcat că avea doar o singură nară. Abuzul are obiceiul de a-ți trage una în nas, cam în felul ăsta, să vadă toată lumea. Acolo unde stau eu în Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gânditori, producătorul în costumul lui gris-perle, regizorul în costumul lui larg și negru ca tăciunele, și într-o stare de agitație teribili Știi, chiar în clipa când am ajuns aici, rănile pe care le am pe spinare au început să ticăie, să zornăie cumplit. Poate că ar fi bine să mă las examinat de un medic - poate că rănile alea sunt infectate. Sau poate că m-aș putea trata cu penicilina pe care o am în stocul propriu. Cât face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
față, escortați de regi. Tura lui alerga pe spații largi, se apropia și fugea din nou. Calul meu și-a păstrat poziția. Era blocaj, diversiune, barieră: toate aceste mutări înșelătoare se pare că i-au deschis un câmp rege-tură. Ceasul ticăia. M-am aventurat chiar cu calul meu, producând o breșă inofensivă între tura și pionul lui. — Splendid, spuse el, și făcu o mutare de expectativă cu regele. M-am uitat lacom la tablă. Tura lui era numai bună de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pauză, apoi spuse surprins: —Sunteți sigură, domnișoară? Absolut. Uite, i-am spus lui Sebastian iritată, nu trebuie să mă conduci neapărat. Mă descurc. Probabil că nu avem același drum. —Ești sigură? Vreau să spun... Vocea i s-a stins.Taxiul ticăia în spatele nostru. Aș fi vrut să insiste și mi-am ieșit și mai mult din minți pentru că nu o făcea. În mod evident, nu îi plăceam. I-am întors spatele să intru în taxi. Așteaptă puțin, nu-mi ești datoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe sârmele spalierilor, una lângă alta, nemișcate, înghețate parcă, mute, cu privirile ațintite într-o singură direcție, spre locul de unde răsărea Soarele. Treceam pe lângă ele când veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru durere. Am Înghițit pastilele și am sorbit supa, care avea gust de jerez. Don Federico, o minune a discreției, părăsi Încăperea și Închise ușa. Atunci am băgat de seamă că Fermín ținea În poală manuscrisul Nuriei Monfort. Ceasul care ticăia pe măsuța de noapte bătea ora unu, am bănuit că ziua. — Mai ninge? — Ninge e puțin spus. E potopul de pulbere. — L-ai citit? am Întrebat. Fermín se mărgini să Încuviințeze. — Trebuie s-o găsesc pe Bea Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ac pe cadranul ceasului. — Și un „ceas“ ce e? — Ei bine, o să-ți arăt. Ceasurile sunt jucăriile împăratului. Ele arată timpul. Se ascund în cutii de metal, precum melcii în cochiliile lor și fiecare cutie are înăuntru o inimioară care ticăie. — Ca o ființă vie? — Da, numai că ele nu sunt vii. Majoritatea au fost făcute de oameni din țări străine. Vei avea multe atunci când te vei căsători cu prințul Ch’un. Îmi scot pensula de pudră și îi spun: Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Început să respir repede, panicată. Aveam să Întârzii. Mi-am calmat cu greu respirația, deși inima Încă Îmi bubuia În piept. Am mers până În stația de autobuz, am așteptat și În timpul ăsta am luat-o razna. Un ceas imens Îmi ticăia În minte. Timpul trecea, iar eu nu eram unde trebuia să fiu. Nu știam cât ar fi fost Alex dispus să mă mai aștepte. Am inspirat. Tictac. Tic-tac. Ai mei aveau să mă omoare. Mult prea târziu, am ajuns. Arătând
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a zis ea cu o privire fioroasă, aruncându-și peste umăr părul ca făcut din bumbac cu asemenea forță încât am auzit, realmente, șuierul biciuitor al mișcării. Câțiva dintre editori au zâmbit agitați, foindu-se pe scaune. Ceasul de pe perete ticăia zgomotos. În mod straniu, toată lumea părea paralizată de prezența ei. Într-un final, Dawn și-a regăsit calmul. — Bună, Vivian! a spus ea cu voce tare. Avem multe de discutat în după-amiaza asta. Dac-ai fi urmărit scena fără sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se spulberă timpul, treizeci, și una și două și nouă, spulberă, gata, minutul s-a topit. Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trezească la patru dimineța pentru zboruri de noapte tot restul vieții, nu? —Și văd tropăit de piciorușe. Cât de curând. Estimez că vârsta Tarei e în jur de treizeci și cinci de ani, așa că sunt pe teren destul de sigur. Probabil ceasul biologic ticăie nevoie mare. Ea e fericită. Eu sunt fericită. Suntem toate fericite. Bine... nu sunt chiar fericită. După cum vă puteți închipui, inima mi se frânge. Dar știți, având în vedere circumstanțele, nu mă simt prea rău și cel puțin am supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aminte?” Am văzut. Dar tot am o întrebare. „Îs gata s-o ascult.” Mănăstirea Trei Sfetitele avea o clopotniță și un ceas mare? „Avea un turn clopotniță de îți era mai mare dragul să te uiți la el, iar sus ticăia un ceas mare, ale cărui bătăi se auzeau în tot târgul.” De ce nu mai este turnul și astăzi? „Așa se întâmplă când aduci străini de țară, să-ți meremetisească lucrurile tale. Străinul despre care vorbesc era franțuz și se numea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și greu. A doua zi au început să-l caute peste tot. Cu câini, cu soldați... nu ajunsese prea departe, era pe Gorgan, unul din cele patru muncele care înconjoară satul. A văzut tot ce se petrecuse jos. Inima-i ticăia în piept. N-au ajuns până la el. Noaptea, s-a dus în cimitir. A ochit unde e mormântul lui Petru Cărare, cel care murise cu câteva zile în urmă. S-a dus, pe urmă, în spatele bisericii, acolo unde știa că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cară pe deasupra dealurilor joase și cenușii, aiurea. Părțile din el încă emit și recepționează, dar nu una spre alta. Cuvintele i se preling prin cap. Mai degrabă sunete decât cuvinte. Cap de capră. Cap de capră. Doar un ceas care ticăie, chiar inima lui. Sunetul e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așternut. Noaptea oprea căldura, iar trupul lui gol începuse să intre în hipotermie. —Ăă... ne-am văzut. Am stat de vorbă, de curând. Karin se lupta cu coșmarul lucid. — Când? — Nu contează. Acum câteva zile. Pocni din degete: ceasul care ticăia, telefonul care aștepta, povestea era prea lungă. —Vrea să-ți vorbească. —Nu contează? Smulse pătura militară de pe pat. E adevărat, nu-i așa? L-ai iubit. Chiar l-ai iubit. El a fost singurul motiv... Eu n-am fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un bărbat înalt, cu părul pieptănat pe spate și strălucind de pomadă. Mașina sa era un Delage roșu întunecat cu apărători de noroi negre și cu aripi albe în jurul cauciucurilor și cu faruri rotunde fixate deasupra radiatorului. Ceva continuă să ticăie, un timp, sub capotă, după care obiectul nu a mai făcut nimic decît să strălucească prelung și stăpînit. Președintele a vorbit despre amenajare. Cu mîinile la spate, uneori cu cîte un singur gest expansiv. Ca și cum chiar el ar fi autorizat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Palatului Gologanilor" se închiseră și veni spre el dolofanul, care-i spuse sec: - E-n regulă, ajunge! Străinii trebuie să părăsească localul ca să putem pune capăt prostiilor ăstora. Cayle se uită lung la necunoscut și ceasul de alarmă al primejdiei ticăia atât de tare în capul lui încât îi răsuna prin tot creierul. Cred că am să mă duc acasă", murmură el. Cineva îl pocni peste față destul de tare. - Mai lovește-l! strigă dolofanul. Este încă pradă unui acces afectiv. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu-și amintea ce anume. Fără îndoială, fabricanții de arme câștigaseră răgazul dorit, căci la capătul celălalt ai acestui ticăit amețitor al balanței se afla aparatul pe care-l folosiseră soldații Imperiului Isher ca o forță de activare. Și acesta ticăia spre trecut, apoi spre viitor în acest joc nebunesc al leagănului. Dar hotărârea aceea... Acum chiar că trebuia neapărat să se gândească la ea... CAPITOLUL X CU ZECE MINUTE înainte de miezul nopții, la 16 iulie, anul Isher 4784, se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
130Îi zise sfânta - ci din nou pornește! Îți dau o pasere cu tine - sboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vede frumoasa ta fecioară Că plânge, - atunci dă drum paserei iește. 135Tu dorul ți-l ajungi, deși te ticăi. Ea-ți fie tot, ce-ai suferit nimică-i. Trecând prin valea desperării - astupă A lui urechi, să n-o audă-n șopot; În van se-ncearcă calea-i s-o-ntrerupă 140Vuiri, murmure, s-o oprească n-o pot. O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trânti portiera. Prinse în aer brațul cârnului care făcea exerciții de gimnastică. ― Ai grijă! Te ții după noi și fără exhibiții pe șosea. Nu vreau probleme cu șmecherii de la Circulație. Mașinile ― una albă și una roșie ― demarară. Pe parbriz, ștergătoarele ticăiau ritmic ca un ceasornic. La o fereastră, un bărbat cu nasul strivit de geam scruta cerul ud. " Vrea să știe dacă trebuie să ia umbrela" gândi Melania Lupu. Scoase motanul din poșetă și-i șopti la ureche: ― Drum bun, Mirciulică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]