211 matches
-
milioane care lucrează, 1,2 milioane sunt salariați la stat, deci trăiesc tot din taxele și impozitele generate de cei trei milioane care lucrează în industrie și servicii. Aceasta este cea mai mare bombă. Este o bombă cu ceas, care ticăie în situația macroeconomică a României", a declarat Traian Băsescu, citat de . El a mai spus că sunt soluții de redresare a acestei probleme. Totul este să avem forța politică și voința politică să le rezolvăm, și eu o să vă enumăr
Băsescu: Raportul dintre pensionari şi salariaţi este ucigaş, o bombă cu ceas () [Corola-journal/Journalistic/47685_a_49010]
-
exuberanța idealului și nici nu te îmbeți de vraja vreunei credințe. Kant e terestru, întrucît e onest. Chiar și atunci cînd imaginația îi este la un pas să-și ia zborul, se redresează întorcîndu-se la morga serenă, de mașină gînditoare ticăind perpetuu. De exemplu, obiceiul ca în tribunale sinceritatea martorilor să fie obținută prin jurămîntul făcut pe Biblie îl consideră reminiscența unei crase superstiții. Martorilor li se cultivă credința într-o forță punitivă aflată dincolo, a cărei privire supraveghează desfășurarea procesului
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
echilibreze aparent bugetul. Dar în spatele acestei aparențe sunt adevărate bombe. Dar trebuie să privim cu deosebită grijă la raportul pensionari - cei care lucrează. 4,2 milioane lucrează, 4,9 de pensionari. Această este cea mai mare bombă cu ceas care ticăie în situația macroeconomică a României. Sunt soluții. Cheia e creșterea numărului de salariați. Privim la ce se întâmplă în jur. Nu putem spera că vor veni investitori care vor veni să facă investiții care să genereze locuri de muncă în
Băsescu, la Şcoala de Vară a PDL: Primeniţi partidul () [Corola-journal/Journalistic/47687_a_49012]
-
ceva mitic, o utopie pe care nu ți-e dat s-o atingi vreodată. Occidentul e o realitate concretă, o sumă de posibilități deschise în fața lor. E o casă îndepărtată, dar mai curată și mai primitoare. Din nefericire, în România ticăie de multă vreme, igorată cu obstinație, una din cele mai primejdioase bombe: bomba demografică. Într-o țară în care se nasc din ce în ce mai puțini oameni, în care pensionarii au devenit o enormă ghiulea de fier la piciorul bugetului, viitorul însuși e
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
creeze bombe atomice”, a spus Netanyahu. El a precizat că momentul în care Iran își va atinge țelurile nucleare este foarte aproape. Întrebat dacă America este prea tolerantă cu Iranul, Netanyahu a răspuns că ceasul Israelului și cel al SUA ticăie diferit din cauza proximității. ”Trebuie să ne întrebăm ce putem face să oprim Iranul, chiar înainte ca SUA să facă asta”, a mai spus premierul. Benjamin Netanyahu a vorbit și despre politica internă a Statelor Unite ale Americii că decizia SUA de a tăia
Netanyahu: Iranul, problemă mai urgentă decât Egiptul sau Siria by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55759_a_57084]
-
una dintre problemele cu care se confruntă zona euro. Haosul politic din Portugalia de săptămâna trecută a ridicat întrebări în legătură cu capacitatea celor din Lisabona de a finaliza reformele necesare restitui împrumuturile pe piață. Rehn a avertizat de asemenea că "ceasul ticăia" și pentru Slovenia, unde băncile sunt împovărate cu miliarde de euro din credite neperformante. Păstrarea Greciei într-o existență „de la mână la gură”, între timp, ar putea amenința tentativa acesteia de a depăși depresia economică, aproape doi din trei tineri
Zona euro îi acordă Greciei un colac de salvare de miliarde de euro by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/55800_a_57125]
-
poartă patina timpului. Dar iată și casa Ioanei, prietena mea. Ferestrele parcă îmi vorbesc și văd o mână fluturând dintre pletele blonde.... M-a zărit, îmi zic dar acum mă grăbesc să ajung acasă... Îi trimit o bezea. Inima îmi ticăie ca un ceasornic și aproape mi se taie respirația, când zăresc bătrânul nuc de la poartă care mă întâmpină solemn, dar prietenos. Simt o mare greutate căzând de pe umerii mei și ușoară ca fulgul mă apropii de poartă, neștiind ce să
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Palatului Gologanilor" se închiseră și veni spre el dolofanul, care-i spuse sec: - E-n regulă, ajunge! Străinii trebuie să părăsească localul ca să putem pune capăt prostiilor ăstora. Cayle se uită lung la necunoscut și ceasul de alarmă al primejdiei ticăia atât de tare în capul lui încât îi răsuna prin tot creierul. Cred că am să mă duc acasă", murmură el. Cineva îl pocni peste față destul de tare. - Mai lovește-l! strigă dolofanul. Este încă pradă unui acces afectiv. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu-și amintea ce anume. Fără îndoială, fabricanții de arme câștigaseră răgazul dorit, căci la capătul celălalt ai acestui ticăit amețitor al balanței se afla aparatul pe care-l folosiseră soldații Imperiului Isher ca o forță de activare. Și acesta ticăia spre trecut, apoi spre viitor în acest joc nebunesc al leagănului. Dar hotărârea aceea... Acum chiar că trebuia neapărat să se gândească la ea... CAPITOLUL X CU ZECE MINUTE înainte de miezul nopții, la 16 iulie, anul Isher 4784, se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bătrân răspunde: „Ce-are o vulvă cu vârtutea mea?“ Aici, îl asigură pedant Gaspadin, limba engleză redă cel mai bine cezura și muzicalitatea satirei eline inițiale, dacă traducem, de exemplu: A vulva cannot harm my virtue. Lui Nur Iulian îi ticăia inima și-și repeta întruna: „Trebuie să-i fut un cap în gură. Stă ca un șobolan cu atâtea comori în bârlog, pe când eu împrumut bani de la albanezi cu păr în ureche.“ Dar era nevoit să tragă de timp și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
au renunțat și au plecat spre sat, obosiți, flămânzi și tare speriați.N-au mai văzut ce frumos este totul În jur:cositul fânului era În toi, În curând se apropia secerișul. Florile Înfloreau, fluturii se opreau pe lângă sânzâiene, greierii ticăiau prin ierburi. Pe la casele lor copiii au plâns și au povestit cum l-au pierdut pe Ionucu. Și Într-adevăr, n-au mai aflat nimic de băiatul cu nas cârn și pistrui, căci el se transformă Într-o pasăre cenușie
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și el în odaie, jucîndu-se de-a sonda pe un scaun întors cu picioarele-n sus, pe care-l hâțâna într-o parte și-n alta. Bătrânul ceasornic cu o locomotivă desenată pe cadran și cu două sonerii uriașe deasupra ticăia tare în liniștea odăii. Deodată bătrâna icni, Maria-ncepu să țipe, și Babuc veni și el în goană din tindă, unde pusese niște mâncare la-ncălzit. Îi apucară mâinile, priviră cu groază ochii sticloși care nu mai priveau pe nimeni, Tătica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cară pe deasupra dealurilor joase și cenușii, aiurea. Părțile din el încă emit și recepționează, dar nu una spre alta. Cuvintele i se preling prin cap. Mai degrabă sunete decât cuvinte. Cap de capră. Cap de capră. Doar un ceas care ticăie, chiar inima lui. Sunetul e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așternut. Noaptea oprea căldura, iar trupul lui gol începuse să intre în hipotermie. —Ăă... ne-am văzut. Am stat de vorbă, de curând. Karin se lupta cu coșmarul lucid. — Când? — Nu contează. Acum câteva zile. Pocni din degete: ceasul care ticăia, telefonul care aștepta, povestea era prea lungă. —Vrea să-ți vorbească. —Nu contează? Smulse pătura militară de pe pat. E adevărat, nu-i așa? L-ai iubit. Chiar l-ai iubit. El a fost singurul motiv... Eu n-am fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de fum și cum i-e frică de tine, așa i-e frică și de tren, de fierul ăla care zdrăngăne și șuieră și scoate fum, și fuge și se ascunde În fundul șurii, și-n trupușorul ăla de trei ani ticăie repede, repede de tot, de frică, o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu un balaur așa cum ești Îmbrăcat În speilhosenul tău colorat cu cracii bufanți ca doi bostani. Și nu iese din ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în genul „Extrase de cont“, „Conturi de carduri de credit“, „Asigurare“. L-am răsfoit scurt, ca să văd dacă toate secțiunile conțineau ceea ce trebuiau să conțină. Și așa era. Cu o predictabilitate consecventă observam că nu ajung nicăieri. Un ceas îmi ticăia în cap, din ce în ce mai tare, pe măsură ce șederea mea în apartament se prelungea. Era un ceas cu alarmă și în curând avea să sune, să îmi spună că trebuia să fi plecat deja. De îndată ce am intrat în bucătărie mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lor intră pe geamul crăpat, înduioșând unele femei și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat de soarele dimineții. Apoi pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prostie”, deși uitaseră amândouă despre ce era vorba (probabil un nou banc, sau pur și simplu pocnetul șampaniei). Adormiră înainte de ora unsprezece. Apartamentul se potoli și pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dezvelindu-și toți dinții mici și albi, ca de delfin. — Pe mine mă așteptați ? m-a întrebat el. Eram derutată, nu înțelegeam nimic, apoi, într-o clipită, amintindu-mi unde mă aflam și pentru ce, vechea durere a reînceput să ticăie dureros, ca și cum ar fi revenit curentul la pickup și brusc ar fi reînceput aceeași placă zgâriată. Zâmbind, Père Joseph mi-a făcut semn să-l urmez. Am pătruns în micul său birou, care avea un aer vesel, poate pentru că era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cea nouă și limba ei au reușit să Împingă trecutul și mai tare În urmă. Cu fiecare noapte care trece, făptura care doarme alături de el e din ce În ce mai puțin sora și din ce În ce mai mult soția lui. Delictul se apropie de momentul prescrierii, ticăind zi după zi și ștergând, toate amintirile despre el. (Dar ce uită oamenii, țin minte celulele. Corpul, cu memoria lui de elefant...) Veni primăvara anului 1923. Bunicului meu, obișnuit cu multiplele conjugări ale verbelor din greaca veche, engleza, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În sfârșit, a băgat mașina În viteză, eram deja cu toții ușor amețiți. Am plecat pe Seminole, pe lângă casele vecinilor noștri, luându-ne de pe-acum rămas-bun de la Indian Village. La colț, Milton a pornit lampa de semnalizare și aceasta a ticăit, numărând secundele până la apropriata noastră plecare. Fleetwoodul din ’67 a fost primul Cadillac al tatălui meu, dar aveau să mai existe multe altele. În cei șapte ani care au urmat, Milton și-a schimbat mașina cu una nouă aproape În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înăuntru (afară burnița) miros de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai multe. Și căscat. Picotit și adormit și coate trase pentru a trezi pe unul sau pe altul. Liturghia noastră fără sfârșit; propriul meu corp, imun la legile timpului. Și, drept În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am luat cina cu părinții Obiectului. În acea seară am fost prea tristă ca să-i farmec pe adulți. Am mâncat În liniște și după aceea m-am așezat În sufragerie și m-am apucat să citesc o carte, chipurile. Ceasul ticăia. Noaptea se urnea cu greu, scârțâind din Încheieturi. Când am simțit că o iau razna, m-am dus la baie și mi-am dat cu apă pe față. Mi-am ținut un prosop cald pe ochi și mi-am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt convinși că realitatea e una singură, doar frații fiind de două feluri, mici și mari; frații mici nu bănuiesc că frații mari au făcut în trecut tot felul de lucruri cot la cot cu îngerii și spiridușii lor; ceasornicele ticăie independent de voința fraților; fiecare vârstă are miracolele ei, fiecare miracol are martorul lui, fiecare martor are un frate (sau a fost pe cale de-a avea). Prin urmare: frații pot scrie împreună o carte, dar nu pot întâlni deodată aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine?, nimeni, vă zic precis, nimeni. Miracolul D: D13, cu patru scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]