164 matches
-
Vi s-a întâmplat vreodată să uitați ceva, de exemplu un număr de telefon, care apoi mai târziu, fără să vă mai gândiți la asta, v-a apărut brusc în minte? Deși există tot timpul sunete în jurul dvs, cum este ticăitul ceasului, de multe ori nu le auziți. Vă amintiți momente în care un braț sau un picior v-au amorțit? Ați observat că atunci când vă simțiți bine timpul trece repede, iar atunci când sunteți plictisit timpul trece foarte încet? Vi s-
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce revin în carte este precaritatea propriului chip: "cum merg,/ de departe semăn totuși/ cu un buldozer. așa îmi spun/ ca să mă simt a naibii,/ ca să nu mi se-audă ticăitul inimii/ o bombă cu ceas plasată/ în chiar sacul de piele ce sunt". Chiar atunci când are impresia că întunericul și moartea o cuprind în totalitate, când mai exact granițele între viață și ne-viață, între lumină și întuneric se estompează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființa ta va supraviețui. La vârsta a treia, cunoști toate răspunsurile, dar nimeni nu te mai întreabă nimic. Igrasia vieții poate proveni din ratarea copilăriei. Pentru că ne este frică de trecut, stăm cu spatele la viitor. Când ești fericit nu mai auzi ticăitul ceasului. Nu mi-i pot imagina pe Rimbaud și pe Esenin pensionari. Nici pe Ioana D’ Arc crescându-și nepoții. Pe unii îi sperie atât de mult trecerea timpului, de parcă ar fi pește proaspăt. La bătrânețe, trebuie să tragi un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în adâncile hrube ale Mitropoliei, când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul lor meremet. Știau sfinții părinți tocmala Cotnarului mai dihai ca sfintele scripturi și-ți potriveau grasa, feteasca și țârțăra, după vechi și strașnice rânduieli. Era atunci și o fetească roșă, care acum nu se mai află că s-a istovit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
maghiare din Transilvania, Janos a găsit-o pe când era mic într-un sertar cu multe lucruri nefolositoare din casa devenită atelier de pantofărie a bunicului său, povestea tabacherei mi-a spus-o Janos altă dată, și-o închide cu un ticăit sec și o strecoară în buzunarul pantalonilor, întors pe jumătate către mine, trage cu nesaț primele fumuri din țigară apoi sloboade cu încetineală fumul din piept, aș aprinde o țigară îmboldit numai de simplitatea sacră a gesturilor sale tot astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea însăși urma să intre pe scenă. Ah, ar fi dat orice să fie în camera de pregătire chiar acum. Bucuroasă, încrezătoare și foarte agitată, simțea bătăile accelerate ale inimii cum anticipează, în timp ce secundele rămase până la spectacol sunt marcate de ticăitul ceasului. Nicio senzație din lume nu se compara cu aceea. Râse tristă pentru sine. Iată că reușise să ajungă la Cirque Fantastique. Însă doar cu o misiune precisă. Se întreba acum în sinea ei: oare sunt suficient de bună? În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În casa lăsată Într-o rână sub acoperișul coșcovit. Doar o foșgăială, ca niște șușoteli, ca o tupăială de șobolani, ca niște gemete. Dacă o fi taică-tu acolo, te biruie gândul În timp ce te uiți pe gaura cheii. Nimeni. Doar ticăitul ceasului C.F.R. cu clopot. Deasupra ta se scutură flori albe de corcoduș. Aștepți până ce tanti Angela o să se Întoarcă de la serviciu. În acest timp, te joci cu pisica, te uiți la cer și te gândești la Gagarin. Când ea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frică. Știu că nu pot s-o uimesc, dar asta nu mi se pare chiar atât de groaznic. Absența uimirii ne dă siguranță, ne îndreptăm spre o stare de bine distribuită în manieră echitabilă. Este un adagio precis ca și ticăitul unui ceasornic pe noptieră. Trupurile sunt calde, sexele, mușchi bine educați, pulsează blând. Dar în partitura asta, iubita mea, există ceva mort, mă gândesc, în timp ce părul tău îmi intră în gură, și te strâng cu putere, pentru că în noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu. —Supraveghez biroul ca să aflu ce pune la cale Kieran. Vino cu mine. Am urmat-o până la un taxi parcat undeva mai sus. Șoferul citea The Sun și păru să ignore sosirea mea, fără îndoială încurajat în muțenia lui de ticăitul aparatului de taxat. Ce dracu’ faci? am repetat eu, incapabilă să articulez ceva mai inteligent de-atât. —O să-ți arăt. Lisa își scoase mobilul și formă numărul de la birou. Din avanpostul nostru vedeam direct prin fereastra biroului. Mark răspunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acum la ce-am mai scris atîtea cărți, eu, încurcatul? Ca să-i mai năucesc și pe alții? Rostuirea lor e frumoasă dar, singură, devine un copil ce crește monstruos. Are nevoie de un tată.” Liniștea e vie. Și Judecătorul tace. Ticăitul ceasului de la mîna mea sună molcom. Reiau: „-Am înțeles tîrziu. Inteligența n-are nimic de împărțit cu mîntuirea. Ea se opune ei. Ar vrea veșnicia aici și acum. Și o clădește, o șlefuiește sub forma unui ștreang. Chiar dacă monumental... Cărțile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e destul pentru luna asta, curiozitățile ajung guvernanți, vinovații, nevinovați, nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția e printre noi, dar ține cu ei, atenție la ticăitul minții, Întoarceți ceasurile, cu forță, mintea rămîne Înapoi, e prăpăd! Consemnări sporadice despre Întîrziații mintal se găsesc În numeroase lucrări de specialitate cu caracter medical, istorico-religios, datînd Încă dinaintea erei noastre (sau Î. C., cum e mai modern, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
perdelele grele, încât să pătrundă lumina și de la răsărit și de la apus, s-ar trezi din nou într-o casă pustie, încărcată de mobile moștenite din veacul de dinainte, trosnind fără rost în catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în papucii de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din capul ei, ațipea adesea, legănată de îndoielile din ea și de glasul plăcut al lui Andrei Vlădescu, tresărea brusc și iar ațipea, uita ce gândise, nu mai urmărea șirul vorbelor celuilalt, rostite cu pauze în care abia se distingea ticăitul ceasornicelor acoperit de respirația orașului. O cuprinsese oboseala. Se simțea moleșită. Îl auzea ca printr-o ceață, vorbindu-i despre nevoia de înzdrăvenire, despre cât e de important să gândești la propriile acte; apoi pierduse șirul și i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care tânărul ăsta e imposibil să nu-l facă în absența stăpânei. Fiica doamnei Marga Pop plecase. Casa era liniștită, cu urme vagi de mirosuri de bolnav. Părea pustie. Telefonul suna rar și cel mai adesea erau apeluri greșite. Ticăitul diferit al ceasurilor și ornicelor răsuna ca lovituri de ciocan în tăcerea încăperilor cu mobile vechi pe care se așternea praful. Primul lucru pe care Andrei Vlădescu îl făcea când se întorcea acasă era să deschidă larg ușa-fereastră a balconului-terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de schiță pentru o carte și un început, nu mai mare de trei sferturi de pagină. După care s-a oprit. Gândul îi zbura în permanență la altceva, spațiul gol al casei devenea apăsare, i se părea ostil până și ticăitul rar al ceasului electric. Și-a zis că e inutil să insiste și că multă vreme, chiar și după ce se va fi rezolvat într-un fel oarecare problema casei, încă nu va putea scrie. Însemna că tot ce gândea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
culcare. S-ar putea să nu adoarmă o oră sau chiar mai mult. O să stea să asculte respirația liniștită a lui Helen prin Întuneric. S-ar putea s-o ia pe Helen de Încheietura mîinii și să-i simtă miraculosul ticăit al pulsului. Era extraordinar cum În Închisoare reușea să se mențină liniștea la această oră a nopții; era fantastic, dacă te gîndeai la numărul de oameni care stăteau acolo - numai În localul În care era Duncan se aflau trei sute - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trădeze faptul că era treaz. Apoi Însă, Își dădu seama că nemișcarea Îi ascuțea simțurile: acum auzea respirația lui Fraser, mai aspră de data asta, Îi mirosea transpirația, chiar putea surprinde, credea el, sunetul slab, regulat și umed - ca un ticăit de ceas - al vîrfului pulei lui Fraser care se ridica ritmic... Nu se putu abține. Își simți propriul cocoșel cum tresare și Începe să se Întărească. Mai stătu un minut, perfect nemișcat, ignorînd carnea aceea dintre picioare care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
întreținerea unei astfel de încăperi ar fi băgat-o la balamuc pe Martha Stewart. —Alo! am strigat. E cineva acasă? În timp ce așteptam, m-am descălțat. Podeaua de piatră mi-a răcorit plăcut picioarele umflate. Singurul sunet care se auzea era ticăitul strident al unui ceas aurit de deasupra șemineului. N-a apărut nimeni. Casa e-atât de mare și are atât de multe intrări și ieșiri încât îmi închipui că familia Swyre n-ar ști neapărat cine intră și cine iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ciudat, o pată de sânge se lățește pe pieptul lui. Nu trebuie să fii mare specialist în medicină ca să realizezi că este mort. Geamurile închise, cu jaluzelele de pânză trase, opresc zgomotele de afară. Domnește o liniște străpunsă doar de ticăitul unui ceas metalic, ruginit pe alocuri, care măsoară nepăsător trecerea timpului așezat pe colțul mesei acoperită cu o mușama veche și decolorată. Lângă el, o lampă afumată și prăfuită, accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
manele (e bine, ține-ți-o pe si!) singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu știa pașii, dar toți dansam (de, noi dansam Tango italiano, țineam fata lângă noi, îi simțeam răsuflarea și-i auzeam ticăitul inimii, nu ca voi, cu partenera la trei metri!). Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă și am descoperit internetul (voi, prima Coca-cola, noi, ultima cană de bragă, cât despre virtuțile comunicării... ehei! Ca să telefonezi la București, așteptai la rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sunt copleșitoare și la un moment dat nu le mai acordăm atenția cuvenită considerându-le parte de rutină a vieții. În timpurile străvechi, în școlile de mistere sunetele făceau parte din cultura inițiatică, fiind instrumente de vindecare. Observarea bătăilor inimii, ticăitul pulsului și ritmul respirației întăreau credința că trupul omenesc vibrează cu o frecvență particulară. Ei au înțeles că tonuri specifice caracterizează arii specifice ale corpului și că prin intonarea unor tonuri poate fi pornit un proces de vindecare care să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ani a bunicii. Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce topeau pământul, Mura, eroina povestirii noastre, caută în zare cu privirea. Teama de a se fi pierdut face să îi bată inima în piept ca ticăitul ceasului vechi de pe masa bunicii: tic-tac, tic tac, tic - tac... Dar, să vă povestesc pe îndelete ce s-a întâmplat... Ce greu îmi vine să descriu toate cele aflate după mulți ani de zile. Poate, ca și Mura, lacrimile mă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce urmau să topească pământul, Mura, eroina povestirii noastre, căuta în zare cu privirea. Voia la bunica! Teama că s-ar fi pierdut, face să îi bată inima în piept ca ticăitul ceasului vechi de pe masa bunicii: tic-tac, tic - tac, tic - tac... Niciunde nu va fi mai bine decât în patul ei cu salteaua lui de paie și cu picioarele lui înfipte în lutul galben de pe jos, unde se ascundea uneori să
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
mișcarea garantând În acest fel precizia ceasului. Și na mai fost decât un pas până la apariția ceasurilor electronice, orologii ultrasofisticate sau afișajele de pe desktop-ul computerului. Și asta pentru că astăzi trăim În "era vitezei". Oare ce ne-am face fără ticăitul secundarului sau alarma ceasului? Inventarea unei carcase perfect etanșe și prevăzută cu sticlă a făcut posibilă realizarea de ceasuri antiacvatice: primul, Oyster a fost construit În Elveția În 1926 și testat În 1927 de englezoaica Mercedes Gleize cu ocazia traversării
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
lipește de cristalinul ochiului meu stâng. Dau de câteva ori din cap, de la stânga la dreapta și-napoi. El își ia privirea de la mine și citește mai departe. Baba-oarba Ai douăzeci și cinci de ani. Și dormi bine noaptea. Te enervează puțin ticăitul ceasului de perete. Dar asta nu-i vreo mare problemă. Iar apoi, omul îți iese în cale, pur și simplu. Iar pe tine te mănâncă-n fund să-i arunci semnalele alea roz bombon. Și-o faci. Mai întâi zâmbești
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]