284 matches
-
întocmeam epistolele prințului, ci pentru a prezenta, laolaltă cu vreo câțiva dintre oamenii de vază din familie, urările pentru Râs-es-Sana. Curtea sultanului, majlis, care se întrunea cu acel prilej în sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
domeniile cunoașterii. Pentru a se deosebi de gloată, unii își înfășurau turbanul în jurul unor calote înalte și ascuțite, asemănătoare acelora pe care aveam să le văd purtate de medici, în cursul șederii mele la Roma. Noi, învățăceii, aveam o simplă tichie. În pofida științei și veșmântului lor, profesorii noștri erau mai toți oameni plăcuți, cu răbdare la explicații, atenți la talentele fiecăruia. Câteodată, ne pofteau la ei acasă, ca să ne arate biblioteca; unul avea cinci sute de lucrări, altul o mie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văzuți mai cu seamă armeni, greci, italieni și evrei, aceștia din urmă veniți uneori din Andaluzia după căderea Granadei. Nu sunt mai puțin de patruzeci de mii și cu toții recunosc și aduc laude echității sultanului. În suk-uri, turbanele turcilor și tichiile creștinilor și ale evreilor se învecinează fără ură și fără resentimente. Cu câteva excepții, străzile orașului sunt înguste și noroioase, astfel că oamenii de calitate nu pot circula decât purtați în spate de alții. Mii de oameni fac această penibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toată lumea, prinț sau servitor. Diplomatul făcu o pauză, nu atât pentru a cugeta, mi se părea mie, cât pentru a da mai multă solemnitate cuvintelor ce aveau să urmeze. Stătea pe unicul scaun din încăpere și avea pe cap o tichie roșie care se mula pe forma capului, dându-i aerul unui conspirator. Eu eram așezat pe cufăr, la un pas de el. Se aplecă în față, țintind spre mine un nas cu înfățișare prădalnică. — Messer Hassan, venirea dumitale aici este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
face un brainstorming ce ne va permite să ne servim mai bine clienții. Se va ține vineri, la ora 7 a.m. și ne va oferi șansa de a gândi liber. Fac cinste cu micul dejun, oameni buni, așa că aduceți-vă tichiile de gânditori și nu uitați: „Marile descoperiri și progrese necesită Întotdeauna cooperarea mai multor minți“. - Alexander Graham Bell. M-am holbat la email atât de mult Încât ochii au Început să-mi joace În cap. Oare insistența cu care folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bell. M-am holbat la email atât de mult Încât ochii au Început să-mi joace În cap. Oare insistența cu care folosea sintagma „oameni buni“ și referirile constante la „gândirea liberă“ erau la fel de enervante ca și folosirea ideii de „tichii de gânditori“? Compunea și trimitea emailurile astea doar ca să sporească deznădejdea atotcuprinzătoare și deșertăciunea care-mi dominau zilele? Am cântărit ideea asta o clipă, pentru că-mi doream cu disperare să mă gândesc la altceva decât la ședința de la șapte a.m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în mâncare de câini. Buzz ducea arma într-o cutie pentru jaluzele înfășurată în hârtie de cadouri de Crăciun. Rabla lui închiriată era parcată pe marginea trotuarului, un pic mai la sud de Sunset. Parcarea din fața magazinului era ticsită cu tichii evreiești și porci cu puști. La ușa din față stătea un paznic care îi îndepărta pe potențialii clienții. Tipul staționat la ușa din dos părea pe jumătate adormit - stătea pe un scaun și se bronza la soarele arzător al dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca să-l recunoască lumea dintr-o privire? — La vernisajul expoziției lui Hundertwasser - un artist extraordinar de talentat - a venit tot Parisul, iar 91 PREJUDECĂȚI domnul autor a sosit deghizat în pictor. Avea un fel de pălărie înaltă, cum ar fi tichia bucătarului, doar că era din catifea albastră și verde, purta un costum asortat, tot de catifea. Publicul l-a detectat imediat. — E greu să te afirmi ca femeie pictor? — Da. Teribil de greu. Cu mai mulți ani în urmă, deschisesem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a întâmplat. Gripa și-a făcut efectul foarte repede. Ca și restul lumii, nu are timp să jelească, pentru că în momentul acela oprește o tonga chiar în fața conacului familiei Razdan. Din ea, coboară un bărbat îmbrăcat elegant, în achkan și tichie brodată. Are barba îngrijită. Poartă ochelari cu ramă de metal pe nasul său aristocratic. Pran Nath se năpustește spre el cu speranță și bucurie. — Unchiule! Unchiule! Pandit Bashkar Nath Razdan, fratele mai mic al avocatului decedat, îl privește dezgustat. — Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de secrete. Instinctele o împinseseră întotdeauna spre fantastic, iar acum descoperea că realitatea era diametral opusă față de tot ce gândea și reprezenta Andrew. Siguranța lui, cândva atât de atragătoare, părea acum îndrăzneală copilărească. Cum cuteza? Cum putuse să-și pună tichia de bufon și puritatea lui frumos mirositoare înaintea misterelor infinite ale universului? Pe măsură ce mica lor constelație se destrăma, Andrew, împins de forțe opuse, începu să vorbească de știință și religie rațională și de superioritatea minții europene asupra celei asiatice. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fapte, opinii, bani sau iubire în timp ce scriam acest roman. Pagină separată Cuprins Prah Nath........... Rukhsana........... Băiatul cel alb......... Pretty Bobby......... Jonathan Bridgeman.... Bridgeman, J.P. (Barab.)..... Iluzionistul................ Forrester the forester, în original. Forester înseamnă pădurar (în engl.). Un tip tradițional de tichie, cu calota în patru colțuri, de obicei din piele de antilopă, folosită în țările tropicale împotriva soarelui. Baie turcească. Termen folosit pentru a desemna o casă particulară în regiunea Rajastan, India. Rug din lemn folosit la arderea cadavrelor, ca parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un pictor ca să-l recunoască lumea dintr-o privire? — La vernisajul expoziției lui Hundertwasser - un artist extraordinar de talentat - a venit tot Parisul, iar domnul autor a sosit deghizat în pictor. Avea un fel de pălărie înaltă, cum ar fi tichia bucătarului, doar că era din catifea albastră și verde, purta un costum asortat, tot de catifea. Publicul l-a detectat imediat. — E greu să te afirmi ca femeie pictor? — Da. Teribil de greu. Cu mai mulți ani în urmă, deschisesem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu mai demult de seara trecută, își strânseseră coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri festive și tichii de curte. Arcurile stăteau deoparte, lăncile și halebardele erau învelite în huse, iar samuraii mergeau în dezordine, spre castel, cu îmbrăcămintea care nu trezea nici o suspiciune. Oamenii care urcau la castel nu erau numai din clanul Shibata, desigur, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puse și el din băutură într-un pahar de hârtie și o gustă. După cum anticipase, avea gust de cidru amestecat cu alcool metilic și suc de portocale. Wilt își roti privirea prin grădină. într-un colț, un bărbat cu o tichie de bucătar și cu suspensor gătea, adică ardea cârnați pe un grătar cu cărbuni. într-un alt colț, vreo zece indivizi stăteau în cerc, întinși pe jos, și ascultau înregistrările de la afacerea Watergate. Ici și colo se ițeau perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Kaldor se putea găsi un răspuns... Wilt își goli cel de-al patrulea pahar de băutură și se porni s-o caute pe Eva. Se săturase de petrecere. Se văzu oprit din drum de un strigăt venit de la omul cu tichie de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită arsă și un smârculeț de salată de varză cu morcovi, totul pe o farfurioară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am tutuit, tinere. Poate nici tânăr nu ești. Mde, vorbe nepotrivite... vederea mea... ce vrei, vârsta, vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul. Aceștia poartă, pe tichiile de fetru, Însemnul de un verde pal al ahdath-ilor, străjile orașului Samarkand. De Îndată ce i-au văzut, agresorii s-au Îndepărtat de Khayyam; dar, ca să-și justifice purtarea, s-au apucat să strige, luând mulțimea drept martor: — Alchimistule! Alchimistule! În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea lor. Câți ibvnici crezi tu oare că există În acest oraș, care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e cea care șușotește, poznașă. Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care suspină, câte femei mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său, că eu sunt acela care i-a Îndepărtat pe ceilalți pretendenți și i-a pus pe toți răzvrătiții cu botul pe labe? Că datorită mie este ascultat și cinstit până la marginile pământului? Mergeți să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul, un cuvânt i se pare nelalocul lui. Mâna caută pe dibuite, prinde cartea. Și, deschizând-o, Omar descoperă scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bogăției. America acelor ani consimțea cu greu la asemenea abateri, acolo schimbarea de secol se făcea cu o ipocrită circumspecție. Poate că nu la New York sau la San Francisco, dar În orașul meu cu siguranță. O mamă franțuzoaică și o tichie persană reprezentau un Înalt grad de exotism pentru Annapolis. Asta sub aspect negativ. Sub aspect pozitiv, acea toană mi-a adus, numaidecât, o reputație nemeritată de mare explorator al Orientului. Directorul ziarului local, Matthias Webb, care aflase ceva despre preumblarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să nu mai fie folosit niciodată un expert străin fără a se obține, În prealabil, consimțământul legațiilor rusă și britanică. XLVII La sediul Parlamentului, cei șaptezeci și șase de deputați așteaptă, unii cu turbanul pe cap, alții purtând fes sau tichie; unii „fii ai lui Adam”, dintre cei mai militanți, sunt Îmbrăcați chiar după moda europeană. La ora unsprezece, prim-ministru urcă la tribună ca pe eșafod, citește cu glas stins textul ultimatumului, apoi amintește sprijinul acordat de Londra țarului, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Hristoase”, zise Amparo. „Se zice Oxalá”, Îi șoptii eu atingându-i urechea. „Fii calmă, no pasarán”. Ialorixá ne arătă o serie de măști pe care niște Învățăcei le duceau În templu. Erau un fel de bautta mari de paie, adică tichii, cu care aveau să se acopere medium-ii pe măsură ce intrau În transă, pradă divinității. E o formă de pudoare, ne spuse ea, În unele terreiro cei predestinați dansează cu fața descoperită, arătându-și patima În fața celor prezenți. Însă inițiatul trebuie protejat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
burtă! Nici de ceas nu mi-e trebuință. El nu greșește nici o dată.” Ieșisem deci, În lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă pe umărul stîng. Oameni cît să nu zărești acareturile, mulți mascați, alții cu fețe boite, cîțiva cu tichii pline de clopoței... Priveam carnavalul..., acasă dădusem cu ruj pendula, Îi lipisem pene multicolore de papagal, ornasem timpul... Unii care se trăgeau din pești au spus că nu e bine, alții care socoteau Întunericul pe degete au spus: "dimpotrivă...!" Pendulam
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dischidi o dugheană !... Pruncii dormeau adânc și Golda soție și Eli soț nu reușeau să strângă cei douăzeci de lei. Om bogat, Iancu Creștinu da bani cu camătă. Din tinerețe se lăsase de negoț, ajungând stâlpul comunității. La șabăs purta tichie de mătasă și toată lumea știa că ascunde în candelabru galbeni. Dolfi Pălărieru era, cu Beno Hascalovici, amândoi, fanții cartierului. Mai ales Dolfi ținea la eleganță : totdeauna cu baston, ieșea în ghetre cu clape de culoarea mâlului și zâmbea galeș fetelor
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]