418 matches
-
disperarea familiei, mai ales a lui Albert, care s-a deplasat personal ca să-și "salveze" odrasla și, în perspectivă, tronul. Deja slăbit, pe un fond de sănătate precară, Albert s-a îmbolnăvit și a decedat (s-a spus) de febră tifoidă în același an. Regina Victoria îi va reproșa fiului ei toată viața moartea părintelui său, considerîndu-l responsabil moral. Au fost perioade cînd a refuzat să-l mai vadă sau să-i audă numele rostit în prezența ei; în 1870, într-
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
moștenitor s-ar fi numărat printre amanții ei. Pînă să se pronunțe Justiția, Eduard a fost huiduit cu ocazia cîtorva apariții publice. Incidentul a fost repede dat uitării în momentul cînd, în 1871, Eduard s-a îmbolnăvit grav de febră tifoidă și a fost la un pas de moarte, ceea ce i-a atras simpatia și compasiunea populației. Eduard mai traversase un moment greu cînd, în vizită la Bruxelles, însoțit de Alexandra, un tînăr de 16 ani (Jean-Baptiste Sipido), ucenic de tinichigiu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de Royal College of Music de pe Prince Consort Road, o zonă numită popular "Albertopolis". Din păcate, avînd din tinerețe o sănătate precară, a murit la castelul Windsor în ziua de 14 decembrie 1861 (mai probabil de cancer decît de febră tifoidă, cum scria în certificatul de deces), înainte ca aceste construcții să fi fost finalizate. Înmormîntat inițial în capela St. George a castelului Windsor, rămășițele lui au fost ulterior transferate în mausoleul regal de la Frogmore, un parc adiacent cu cel al
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
polițiști la casa cu nr. 74 din cartierul ultraselect Mayfair. Proprietarul casei era Sir William Gull, medicul personal al reginei și al prințului de Wales, pe care îl salvase dintr-o situație limită atunci cînd acesta fusese bolnav de febră tifoidă, ca și tatăl său. Doctorul nu a recunoscut nimic, dar după această vizită (coincidență sau nu) crimele au încetat. Ziarele au avansat și alte nume de potențiali criminali (v. infra), printre care cel al ducelui de Clarence, Albert Victor, fiul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
alimentația eronată, admitea și cauze psihice, identificate unor demoni, blesteme, represalii divine, situații în care se făcea apel la practici vrăjitorești, droguri, licori specifice, amulete, formule impresive etc. Pe lista bolilor mai frecvente, se află afecțiunile abdominale, oftalmice, renale, febra tifoidă, erizipelul. Medicii, considerați trimiși ai zeilor de care am vorbit, se bucurau de o deosebită atenție. înainte de îmbălsămare ei scoteau organele interne, le igienizau și le așezau într-un vas al cărui capac avea în miniatură capul zeului protector, Osiris
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lucrurilor infectate. De contagione et contagionis morbis („Despre contagiune și bolile contagioase“, Veneția, 1546) devine o carte de referință valoroasă. Descrieri clinice, clasificări, căi de transmitere, agenți patogeni, relevă pe savantul care, pe lângă maladiile amintite l-au preocupat și febra tifoidă, gripa etc., pentru fiecare boală și pacient căutând remedii, stabilind diagnostice, recomandând izolarea lor (carantina). Fracastoro și-a onorat profesia aducând contribuții în domeniul bolilor contagioase, a epidemiologiei acestora și a tratamentului. Poate fi considerat părintele epidemiologiei și al patologiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Sănătatea popoarelor europene e pusă în pericol. Ciuma traversează secolul, cu puseuri maxime, în Italia (1630), în Anglia (1665). Variola o acompaniază ajungând în 1670, la starea de endemie. Aceste maladii sunt dublate de bolile mizeriei: tuberculoza, holera, difteria, febra tifoidă etc. Luesul a mai diminuat dar nu eradicat. Morbiditatea e mare. Mortalitatea infantilă face ravagii. Alimentația este precară, apar anemii, febre, sunt medicamente puține. Instrumentarul medical este insuficient și rudimentar. Medicii sunt la datorie, fac imposibilul. Quinquina scoarței arborilor peruan
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ales printre copii și bătrâni, tusea convulsivă. Medicii Laghi și Mangar îi demonstrează contagiozitatea, nu și originea. Tabloul său clinic complet va fi realizat, ca și al scarlatinei, spre jumătatea sec. XIX. Același lucru se poate spune și despre febra tifoidă, atent studiată de Morgagni (1761) și considerată o boală a mâinilor nespălate, care va fi stopată odată cu descoperirea medicației antibiotice la jumătatea sec. XX. Paludismului, bolilor cardiace, vechii tuberculoze, afecțiunilor hepatice ca și afecțiunilor reumatismale, tot în secolele următoare, li
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
jumătate a sec. XIX se impun clinicienii Jean-Baptiste Bouillaud (1796 - 1881), care, numai în 5 ani examinează 25.000 de bolnavi precizând raportul dintre inflamațiile reumatismale și leziunile cardiace; Pierre Charles Louis (1787 - 1872), cercetător original al tuberculozei, al febrei tifoide, creator al metodei numerice și cel care introduce în medicină calculul probabilităților, prin care se afirmă ca unul din precursorii statisticii medicale. El este un adept fidel al lui Laënnec deși, două luni frecventează și lecțiile lui Broussais, care publicase
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Corvisart și de Cuvier este Pierre-Fidèle Bretonneau (1778-1862), un clinician cu orientare anatomo-clinică și care îl anticipează pe Pasteur. Fost și medic de țară, pasionat de studiu și cercetare în clinică, Bretonneau dobândește o bogată experiență, mai ales în febra tifoidă și difterie. La 37 de ani își ia doctoratul în medicină. În spitalele din Tours și Paris practică și chirurgia, face autopsii, aprofundează anginele maligne și publică Traité de la diphtérie. Doi din elevii săi și-au impus numele peste ani
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fie lecții model. Admirator al maeștrilor Bretonneau și Laënnec, renumele său, ca și al lor, ajunge și pe alte continente. Tratatul său de terapeutică, scris în colaborare cu Pidoux va cunoaște numeroase ediții, ca și lucrările sale privind traheotomia, febra tifoidă etc. Relația sa medicalumană cu pacienți din toate straturile sociale a intrat în legendă. Urmașul său, Georges Dieulafoy (1839 - 1911) după studenție ajunge intern, pe lângă Trousseau. Teza asupra morții inopinate în febra tifoidă are ecou. Renumele său crește odată cu inventarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca și lucrările sale privind traheotomia, febra tifoidă etc. Relația sa medicalumană cu pacienți din toate straturile sociale a intrat în legendă. Urmașul său, Georges Dieulafoy (1839 - 1911) după studenție ajunge intern, pe lângă Trousseau. Teza asupra morții inopinate în febra tifoidă are ecou. Renumele său crește odată cu inventarea aparatului de toracenteză care îi poartă numele și are utilizare în vindecarea pleureziilor interlobare și ale marii cavități pleurale. Ca novator în semiologia clinică, Dieulafoy pune accent pe urgența medico-chirurgicală. Ca și Trousseau
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și cercetată de Koch în Alexandria - Egipt (1883) unde bântuia. Călătorește în Africa, Indii, Java, SUA, Japonia, făcând studii de bacteriologie. Numele său circulă în lume, fiind considerat fondatorul microbiologiei, alături de Pasteur. Dar secolul este bântuit de numeroase maladii: febra tifoidă, malaria, febra galbenă, adusă din America, boli venerice, boli cardiace, reumatism. între toate însă tuberculoza are un statut îngrijorător de dramatic. Germenele ei nu alege clasa socială, nici organul pe care să-l atace. Descoperirea acestui bacil înseamnă descoperirea cauzei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
agenții patogeni cunoaște un ritm neobișnuit. Norvegianul Hansen descoperă agentul leprei în 1875; Roux, colaboratorul lui Pasteur, pe al febrei puerperale - 1879; germanul Neisser îl descoperă pe al blenoragiei - 1879; francezul Laveran pe al paludismului - 1880; germanul Eberth pe al tifoidei - 1880. în timpul descoperirilor lui Koch e descoperit bacilul difteriei de Edwin Klebs - 1883 și atestat la un an de Friedrich Löffler. Tot în 1884, rusul Nicolaev Artur descoperă agentul tetanosului; francezul Yersin după 10 ani îl descoperă pe al ciumei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
boli, cancerul e urmărit prin studii complexe ca și HIV. În general, bolile infecțioase, regresează vertiginos, recidivând în țările lumii a treia. Variola și tifosul au dispărut. Holera nu mai este epidemică. Difteria, tetanosul, poliomielita regresează simțitor datorită vaccinărilor. Febrele tifoide diminuează grație igienizării publice și antibioticelor. Bolile infantile ca rujeola, scarlatina, tusea convulsivă s-au retras în țările slab dezvoltate. Cei mai mulți oameni se bucură de vârste înaintate, cea medie pentru femei fiind de 79 de ani (1986) și pentru bărbați
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Bordet, după o perioadă de activitate în Institutul Pasteur din Paris, înființează și conduce din 1901 - 1940 un Institut Pasteur du Brabant în Bruxelles. Contribuția sa la progresul serologiei a condus la descoperirea multor organisme patogene, ca cele ale febrei tifoide, sifilisului, și împreună cu Gengou a bacilului tusei convulsive. Pentru diagnosticul atâtor maladii infecțioase și pentru descoperirile sale cu rol în imunologie J. Bordet a primit, în 1919, Premiul Nobel. Prin chimie s-a ajuns la analiza compușilor urinei, a naturii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Y. Koyama (1958). Lista deschisă a acestor produși biochimici sugerează spectrul larg al germenilor infecțioși, unii cu rezistență recidivantă. în 1962 se înregistrează o epidemie restrânsă de variolă în Europa și, în 1963, în Elveția apare o epidemie de febră tifoidă. După 1970, în unele zone europene, cu populații malnutrite, recidivează tuberculoza. Pe laurii victoriilor medicii nu se pot odihni și nici biochimiștii, deși Frederick Bernheim descoperise PAS-ul contra tuberculozei și Domagk experimentase, între 1946 - 1950, tiosemicarbazida și hidrazida acidului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și prevenit. Am fost condamnat la douăzeci și cinci de lovituri. Nu-mi era atât de mare teamă de durere, cât Îmi era să nu fiu trimis la spitalul din lagăr, după executarea pedepsei. De vreme ce majoritatea pacienților sufereau de dizenterie și febră tifoidă, era un loc care trebuia evitat cu orice preț. Nici măcar SS-iștii nu intrau vreodată acolo. Mi-am spus În sinea mea că ar fi foarte ușor să mă molipsesc de ceva și să mă Îmbolnăvesc, și atunci nu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe față numără un stiv de gamele. În timp ce deținuții răniți treceau pe tărgile lor, Jim Înțelese că majoritatea celor din centrul de detenție fuseseră trimiși acolo pentru că erau fie foarte bătrîni fie urmau să moară de dizenterie sau de febră tifoidă, sau de orice fel de febră pe care el și soldatul Blake o luaseră din cauza apei murdare. Era sigur că majoritatea deținuților aveau să moară curînd și că, dacă va rămîne În centrul de detenție, va muri și el. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din seara aceea a premierei! Parcă pentru a Întări lecția, destinul mai avea o lovitură crudă de administrat. Pe 11 decembrie, Henry primi nefericita veste că Wolcott Balestier, atât de strâns legat de evoluția Americanului, murise pe neașteptate de febră tifoidă, În timp ce se afla la Dresda. Avea numai treizeci de ani. Henry făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar afirma că nu se plictisise de ea. Era puțin palidă și părea obosită, recuperată de puțin timp după un episod Înfricoșător cu boli În familie, ale cărui detalii complete Henry le primi acum. În aprilie, Trixy căzuse pradă febrei tifoide În timpul unei vizite pe Insula Wight, iar Emma se dusese la Shanklin să o Îngrijească, numai pentru a se Îmbolnăvi și ea de septicemie, drept care mama și fiica rămaseră la pat În Încăperi alăturate, cu Du Maurier incapabil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiica rămaseră la pat În Încăperi alăturate, cu Du Maurier incapabil să se grăbească a le acorda ajutor datorită angajamentelor privind conferințele. Henry, care avea și acum o slăbiciune pentru Trixy și căruia Îi era grozav de teamă de febra tifoidă de la moartea lui Balestier Încoace, ascultă această saga cu compasiune și Îngrijorare. Apoi Întrebă cum mergea noul roman. Prin contrast cu nerăbdarea de a obține cât mai devreme opinii pe tema lui Peter Ibbetson, până acum, Du Maurier ținuse acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
populaționale ale vechiului regim demografic erau apanajul mortalității crescute, pentru că natalitatea s-a menținut constant crescută. Al doilea factor limitativ al evoluției demografice au fost bolile infecțioase, implicate În ⅔ până la ¾ din cauzele de deces. Holera, ciuma, tuberculoza, tifosul exantematic, febra tifoidă, difteria, scarlatina, enteritele infecțioase, erau boli comune, iar În explozii epidemice devastau colectivități Întregi. Este suficient să amintim epidemia de ciumă de la 1238 care a decimat ⅓ din populația Europei pentru a ilustra efectul dezastruos al infecțiilor cu extindere În masă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
căsătorie etc, toate cu impact asupra natalității. 3. Medicina și sănătatea publică: Aplicarea progreselor medicinii și generalizarea asistenței medico-sanitare au modificat profund morbiditatea și mortalitatea, contribuind decisiv la creșterea duratei medii de viață. Boli ca malaria, pelagra, tifosul exantematic, febra tifoidă, difteria, poliomelita, holera, au devenit istorie. Pe lângă schimbarea radicală a profilului morbidității la fel de semnificativ a fost impactul asupra mortalității infantile, care s-a redus de peste 10 ori, contribuind astfel la creșterea speranței de viață la naștere. Opinia că până la 65
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
condiții igienice precare. Se adaugă la acestea poluarea, Întrucât centrele urbane sunt și centre industriale. Toate acestea fac ca unele boli sociale, cum ar fi tuberculoza, dar și alte boli cu caracter endemic sau epidemic (hepatita epidemică, epidemiile hidrice, febra tifoidă) să fie frecvente și chiar În creștere. Se realizează astfel o adevărată patologie a sărăciei. 2. Mediul rural - viața În mediul nostru rural are Încă un caracter tradițional arhaic, gospodăria țărănească păstrându-și În bună măsură trăsătura ei ancestrală. Riscul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]