173 matches
-
de mahon sunt pline de roci detritice din cultura lumii, un amețitor dispozitiv de obiecte destinate tuturor folosințelor sociale. A umplut un caiet cu o singură listă lungă, sinuoasă, detaliind capsulele de semințe magice, instrumente chirurgicale, bețe chinezești de joc, tigve Naga cu coarne, un hăitaș, un pandantiv cu jad, o cască făcută din pielea unui porc țepos de localnicii din Insula Gilbert, o hârcă într-o sticlă din Gloucestershire, un fluier din os de Arapaho, un set de chakre Sikh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viață. Oamenii intră și ies, dar bătrânul nu se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge și bere de mei, ceea ce face dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urechii este precisă, trasată fără nici o ezitare. Urmează zgomotul făcut de trepanul, mânuit cu dexteritate și precizie, și care pare să fie atenuat și el de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și practicat o mică incizie în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
e un lucru foarte mare“: „Purtați fiind efemer / De-un val în van ce piere, / Ne zbatem existența / În vis, dor și durere. // Și după noi rămâne / Din tot ce-am fost cândva / O mână doar de oase / Și anonimă, tigva.“ Victor Petru Vulcan a descoperit, așadar, că, după o viață de zbucium, murim cu toții, fără scăpare. Ne uimește această revelație a sa, noi credeam că ne este dat să trăim la nesfârșit. Bineînțeles că despre caracterul efemer al existenței și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ridicol. Sufletul lui își uita învelitoarea trupească, și rezultatul era un fel de maimuță lirică. Mini aruncă asupra lui Rim o privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită de părul care, fără chelie, începea să o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut. Ochii albaștri miopi, subt ochelari de baga
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura lumină a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei carne de ceară erau însemnate orele zilei și ale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț, pe care-l dosea În tigva de bostan. De-a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe care Nicanor pictase În culori stridente un SfântIlie umblând cu capu-n nori, o mulțime de monede, unele mai mari, altele mai mici. Când se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se amplifica. Dacă făcuse el o astfel de orgie, era posibil ca, la rândul ei, Mathilda, văzând că Noimann a dispărut de acasă, să fi aranjat una și mai și... Gândindu-se la petrecerea de la cimitir, stomatologul se Întrebă dacă tigvele În care Își turnaseră șampanie, coniac și alte băuturi și pe care apoi le umpluseră cu mucuri de țigară rămăseseră la locul lor sau dacă Satanovski le luase la plecare, Îngrămădindu-le În geantă, cu intenția de a le folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
El nefiind în stare să digere carnea. Toate pungile de Mylar umflate cu azot erau aranjate pe sortimente, vârâte în cutii maro de carton striat. În cutiile marcate „Desert” se găseau pungi cu fursecuri uscate zuruind ca semințele într-o tigvă uscată. În cutiile marcate „Aperitive”, aripioare de pui dehidomnișoaratate zornăiau ca niște oase vechi. De frică să nu se-ngrașe, Miss America a găsit toate cutiile pe care scria „Desert” și a găurit fiecare pungă folosind cuțitul Bucătarului Asasin. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
crimele lui. Discuția în sala-club, undeva după colțul coridorului, lângă celula lui Gavrilă. Banda înregistrată e presărată de zgomote de cuie bătute. Piele și os, pori imenși, de bețiv, mișcări încete. Mustață pe oală. Plete rare, pe spate, lipite de tigvă. Pe palma stângă tatuaj Jeny, pe dreapta, pe pielea dintre arătător și degetul mare, cele cinci puncte, semnul captivității. Iese rar din celulă. Face icoane bune de protocol. Zâmbește blând și ironic. Da’ ce bătaie! Aoleu! Bătaie... N-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară la noi, inconturnabilă, m-aș putea exprima dacă nu mi-ar fi rușine. Într-o legendă de-a noastră, mai de-acasă: «Ce faci, heruvime? râde mititelu’ de să se prăvălească de pe podișcă, linciurind o tigvă pe băț, scormonind cu gheruța-n găvane. Ce năpasta ai acolo-n mână? - Vai, nene Aghiuță, asta nu-i coastă! Ce-am furat de la Adam?». Te-anunț pe această cale că am început procesul de zugrăvire a bisericii din Frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. Burtosul ducea un braț de stegulețe tricolore din hârtie, cum sunt acelea care le poartă demonstanții la defilere. Aveau și acestea câte o gaură în locul stemei. Vandaxon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale, din nailon, din pânză de păianjen, oale de noapte, de zi, de cer plumburiu, de strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tabăra centrală. Apa ploii de dimineață se uscase sub soarele fierbinte, oamenii și caii erau plini de sudoare și praf, iar armurile și blazoanele colorate se albiseră complet. Singurul a cărui strălucire mai răzbea prin arșița zilei era stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
astă dată pornind spre miazănoapte. Hideyoshi își ducea armata principală la castelul său din Nagahama. Castelul era în siguranță. Nu se zărea nici urmă de inamic, iar trupele aliate intrau deja în curtea castelului. Când fu înălțat stindardul comandantului, cu tigvele aurite, oamenii din cetate nu-și mai încăpură în piele de bucurie. Umplură străzile pe unde trecea Hideyoshi, în drum spre castel. Femei, copii și bătrâni se prosternau în țărână ca să-l salute. Unii plângeau, alții nu puteau nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de oameni. Când auzi glasul lui Hideyoshi, termină repede și alergă spre el. — Sunteți gata? îl întrebă nerăbdător Hideyoshi, abia lăsându-i timp să îngenuncheze. Dacă sunteți pregătiți cu toții, porniți. — Da, stăpâne, suntem gata. Luând în grija lui stindardul cu tigve aurite al comandantului, care stătuse rezemat într-un colț al porții, îl duse în mijlocul rândurilor și încălecă rapid, pentru a se alătura trupelor. Hideyoshi porni călare, însoțit de pajii săi și de vreo treizeci de călăreți. În acel moment, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
succesorul firesc al lui Nobunaga. Dintr-o dată, absolut pe neașteptate, o mică armată începu să se adune la poarta din față a Templului Sokoku. Soldații soseau din apus, din miazăzi și de la miazănoapte, pentru a se strânge sub stindardul cu tigve aurite, până când, în centrul orașului Kyoto, se adună o oștire destul de mare. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ajunse la Nagahama, iar, în cea de-a șaptesprezecea, trupele sale porniră pe drumul șerpuitor de pe malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangardei. Nu peste mult, zăriră zidurile castelului. În castel, oamenii se simțeau, lucru firesc, extrem de încordați. Văzute din vârful fortului, coloanele de soldați și stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi păreau atât de aproape, încât le-ar fi putut atinge. Ordinul de oprire încă nu fusese dat. Și, întrucât Hideyoshi se afla în mijlocul lor, soldații din avangardă erau siguri că avea să înconjoare imediat castelul. Înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu de comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stârnit de mica armată se ridica precum o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant cu tigvele aurite. — Probabil Hideyoshi e înconjurat de vasalii lui. Honda și oamenii săi, care călăriseră fără oprire, priveau spre malul celălalt, arătând cu exclamații zgomotoase și punându-și mâinile streașină la ochi. Cu toții tremurau de emoție. Distanța era atât de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
miște de parcă oamenii ar fi propriile lui mâini și picioare. O fi el dușmanul nostru, dar trebuie să-i recunoaștem meritele. M-am uitat un timp la ei. Crezi că Hideyoshi e acolo, unde se vede stindardul de comandant cu tigvele aurii? — Nu, nu. Sunt sigur că se ascunde undeva, în mijlocul unui alt grup de oameni. N-o să iasă la vedere, unde ar fi în bătaia puștii oricui. — Soldații inamici se mișcă repede, dar se tot uită încoace, bănuitori. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
crocant din came de porc și ouă numit Hamlette, care putea fi un baptist sau o ruladă sau un erou. Am avut la dispoziție un teatru și total s-a filmat pe scenă. Era și un actor în negru, cu tigva și globul, boscorodit de fătuca pe care o împinsese în păcat. Când, deodată, apare o prospătură în chiloți și sutien, care aduce o tavă cu doi hamleți aburinzi. Ea îi face semn cu ochiul - și gata-i treaba. Toate reclamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altceva. Donna Iulia și-a dus mâna pâlnie la ureche. Doar vuietul. A stat un timp așa. ...Vânătorul de lupi albi a fost găsit în primăvară; oasele. Târgoveții au recunoscut sacul albastru, zdrențuit, și căciula; armele, atinse acum de rugină. Tigva se înverzise ușor într-o parte. Un strat fin de mușchi; nordul. Roiau furnici. La câțiva pași, doi lupi albi, putreziți. Mai încolo, încă patru. Până într-o sută de metri, alți trei. Vânătorul se abătuse din drum, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
doar pășesc prin deșert spre Marea Oază pe care cei mai puțin înțelepți o numesc moarte vă zic mâine o să plouă peste uitări Fata Morgana soarele își răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]