186 matches
-
ducă personal dl. Dănilă; și să mă aducă tot el la Iași. A fost tensionat drumul, zău! La fel, statul o noapte în Chișinău (la un hotel în care nu se putea încuia ușa camerei). Masa de după nu mi-a tihnit, fiind cam pe fugă; iar sărbătoritul urma să conducă mașina pînă la Iași și înapoi. M-am bucurat, însă, că am putut fi lîngă el într-un moment important. Altfel, deși trecuseră cincisprezece ani, relația mea cu Basarabia rămăsese la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
zori, ca niște gospodine Cămașa să-mi cârpească cu pielea de pe mine O noapte și-nc-o zi, o clipă și-o vecie Să-mi țină-n frigul spaimei și-n chin tovărășie. Durerea veche cheamă spre seară o surată Și stau tihnit de vorbă la mine-n beregată Frânge-le, Doamne, acul și râvna lor mieroasă Și pune mila Ta de răni să mă descoasă. Psalm Privirea Ta, Părinte, e limpede și grea O simt ca pe o umbră de fulg pe
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
ore și vieți în atelierul tău, numai ca să mă uit la tine lucrând, mai mult în aer decât în materie, umblând cu mâna pe deasupra cutiilor tale mici. De mult toată lumea îi zice Graziela. d) complementul de agent: Lui nu-i tihnea țigara decât fumată singur. Dintre aceste patru tipuri sunt frecvente construcțiile referitoare la subiect și la complementul direct. Pentru propozițiile dublu subordonate simultan, analiza sintactică elementară prevede numai identificarea propoziției corelate, a cuvântului corelat, și precizarea funcției în frază (este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a ascunselea sau de-a hoții și vardiștii; uitam că în sinagogă se oficia câte o slujbă religioasă și ne trezeam țipând în gura mare: - Te-am văzut, ptiu pentru tine! Sau: - Mâinile sus! Ești arestat! Bieților evrei nu le tihneau înmormântarea. Ne mai alungau, ne mai spuneau din gură vorbe multe, răstite, pe care nu le înțelegeam, în virtutea rugăciunilor rostite în ebraică uitau de limba română și ne dojeneau în străvechea lor limbă, dar la urmă, după ce mortul era pus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai bine, pe jos, Zamfira. — Zamfiro, dacă afli și-mi spui cine-l vinde pe domn la văduva lui Șerban Vodă și la sârbii ei de peste Dunăre, te plătesc cât îmi ceri. — Nu-s sârbi, sunt haiduci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care se naște rapid din ciocnirea noilor valori și tehnici, noilor raporturi geopolitice, noilor stiluri de viață și moduri de comunicare, reclamă idei și analogii, clasificări și noțiuni cu totul noi. Nu putem înghesui lumea embrionară de mâine în spațiile tihnite de ieri." (id., p. 35). Una dintre principalele revoluții specifice celui de Al Treilea Val constă în schimbări la nivelul structural și funcțional de guvernare. Pentru a edifica noi sisteme de guvernare, este nevoie, în Al Treilea Val, "să regândim
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Ești de acord? -Da vreau-răspunse micuța Marta. Zilele treceau în liniște și pace, totul se derula normal, Marta învăța și se juca, bătrâna citea și dirija treburile palatului, gnomii în mare armonie își rezolvau problemele cu conștiinciozitate și hărnicie. Viața tihnită de la palat, de pe acele meleguri a fost tulburată într-o zi de invazia lui Melchior și Ariel. Cerul se întunecă. soarele, luna, stelele au dispărut în noaptea neagră ca smoala. Vijelia șuera la ferstrele palatului, lovind cu putere. Atacul infernului
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mă mai obosi să mă spăl pe mâini. Vii la lojă diseară Bruce? Întreabă Ray În vreme ce o iau pe Royal Mile. O să mergem la sediu prin Leith: mai pierdem umpic vremea. — Nee... poate joi, pentro rundă de biliard. — O seară tihnită cu soția? Mda, zic eu, strălucind de mândrie, Carole gătește ceva special astăzi. — Mi-aș dori să am și eu pe cineva să-mi gătească ceva special, spune Ray, În vreme ce mergem pe Easter Road trecând pe lângă Tinelli’s Restaurant, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spun că trebuie (re)creată "cultura urbană", revalorizată arhitectura specifică, atrași aleșii, funcționarii publici și profesioniștii în transformarea orașelor. Alain Lipietz în La société en sablier considera că a trecut vremea în care orășenii aveau salarii bune, viața le era tihnită dar plină, întreprinderile n-aveau grija că nu-și pot vinde produsele sau că nu mai au clienți; astăzi cu toții sunt îngrijorați, fie de scăderea profiturilor, fie de insuficiența veniturilor, nu mai trăiesc în lux și mulți își fac griji
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
complet greața. Ce preferințe ai? Bucătărie italiană? Franțuzească? Chinezească? —Mă crezi sau nu, aș da gata niște carne de porc cu sos dulce-acrișor. Și eu, speram să spui asta. Ador mâncarea chinezească, zise Ruby. Mâncărurile alea franțuzești rafinate nu-mi tihnesc nici pe departe așa de bine. Are... Are... — Chestia aia, rostiră ei Într-un glas și se puseră pe râs. În drum spre Chinatown, trecură pe lângă un McDonald’s și Ruby măsturisi că Big Mac-urile erau viciul ei secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-și adăpostise bătrânețile într-o mănăstire de maici, într-o chilie spațioasă și confortabil mobilată care invita la dialog. În cursul convorbirii, am evitat orice conflict pe ogorul arat de catolicism. Ute, fiind protestantă, a fost puțin uimită de existența tihnită de zi cu zi a bătrânului domn în mijlocul acelor femei care-și duceau traiul lor monahal, pe care numai la sosire le-am văzut la față, în straiele acelea ce acopereau totul. Cochet, așa cum nu se arătase niciodată ca profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fete gemene, care-mi plăceau amândouă, una în mod special. Au venit de la Berlin cu puținele lucruri salvate în orașul ocolit de război, sănătos și care, cu aerul vechi pe care i-l dădeau construcțiile de cărămidă, părea atât de tihnit, de parcă și de acum înainte toate acțiunile de luptă aveau să se consume la mare depărtare. Deoarece marile cinematografe funcționau cu aceeași regularitate ca pe timp de pace, consumatorul de filme se folosea de permisia de la sfârșitul săptămânii. Cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urâtu. Io nu trăncănesc așa, de-un pamplezir, ca Barcina, că iera să-mi fie cumnată, sau ca bărba-su, care să bagă-n vorbă, da n-a văzut câtu-i hău o minge dă football număru cinci. Vreau să vă faceți tihnit planu dă bătaie. Ieram gata să-mi pun pirostriile cu Pumita, care avea și ea pandaliile ei, da iera o gagioală. Nitam-nisam, ni s-arată ghiftuită cu ceanură, isprăvită, ca s-o zic p-a bună. Mai Întâi se clevetesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Simt cum mă plîng și alții. Elena, mai ales dar plînsul ei e humă, e fierberea cărnii ce vrea să se înmulțească. Cît aș dori, Doctore, să nu te mai doară! Să faci, cumva, ca lacrima limpede să se adune tihnit în sicriul sufletului meu, acumulată lent de ploi stelare. Eu sînt cuprins de înserare, nedumerit. Îngrețoșat. Nu mă mai regăsesc în niciuna din propriile imagini iar trupul din pat îmi pare un manechin. E o emoție apăsătoare căci știu că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
primul cec. Crede-mă, Charles, ne-am gîndit la tot. 20 În căutare de noi vicii Lumina soarelui aurea crăpăturile fine ale piscinei, ca și cum plonjonul meu În apă ar fi eliberat-o din adîncimile sticloase. Am Înotat cît mi-a tihnit fără să obosesc, apoi m-am sprijinit de marginea piscinei și m-am săltat pînă la trambulină. Valurile pălmuiră laturile piscinei, refuzînd să se potolească, parcă nerăbdătoare să-l aplaude pe următorul Înotător matinal dornic să-și facă poftă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină pe glasuri tinerești cântate surprinsă în trecere despre o petrecere reușită, toate fac parte dintr-o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de euro, în bună parte pentru artiști străini!) să fie instituit un concurs care să poarte numele autorului “Fanfarei militare”, care defila în fața copilului de altădată pe bulevardul orașului de la Dunăre... Ultima parte a vieții n-a fost din păcate tihnită pentru Temistocle Popa. În Ungaria sau Slovacia, de pildă, nu există această aberantă lege a restituirii în natură (la noi s-au confiscat școli, spitale, muzee, incredibil!), ci statul a oferit o sumă modică tuturor celor în drept (la noi
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
de zâmbete și deodată - basta, s-a ales praful din toate, a rămas singură ca... o muscă acolo, purtând din veac stigmatul blestemului. Și iată că, în sfârșit, Dumnezeu a chemat-o la el. Odată cu asfințitul soarelui, într-o seară tihnită de vară își ia zborul și bătrânica mea, firește, aici nu se poate să lipsească o intenție moralizatoare, și chiar în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dependență benefică, de frumusețe și desăvârșire. Bine ar fi dacă lumea ar putea fi mereu Ăre)gândită și Ăre)percepută astfel! Înminunată și înfrăgezită, izbutind, cred, să îi trezească la viață până și pe cei mortificați, sceptici, cusurgii! Jaguari lipiți tihnit de bătrâni și copii înțelepți cu ochii închiși, elefanți dansând în fluviu cu fete îmbrăcate în sari alb, un șoim binecuvântând o dănțuitoare în templu, ochiul polifemic al unui elefant pe care stă adormit capul unei tinere fete, dansul fluviului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
acelei (viitoare) lumi. Celălalt, Îmbuibatul, Își așteaptă - cu mâinile’n sân, c’așa Îi e feleșagul - sfârșitul... din acest punct de vedere. Anesteziat de sațietate... Evident, seara care a urmat, deși aniversând ceva decenii de la absolvirea liceului, nu mi-a tihnit. Amintindu-mi că, pe atunci, deși la fel de sărac, am putut să-l urmez, iar apoi o facultate, ajungând ceea ce - mult, puțin? oricum optimul, sau maximul posibil - sunt astăzi. Doctoratul Îl las deoparte căci, În vechiul regim, mă obliga la a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la vale, pe Stadion, că e liber! Nu vi-i vouă milă, că unii dintre oamenii din bloc au fost în tura de noapte, vor să se odihnească, ori alții-s bătrâni, ca mine, și vor și ei să le tihnească, să citească... Ei, mânca-v-ar norocul!... Văzând eu toate acestea, m-am tot frământat și, împreună cu alți colocatari din bloc ne-am implicat, atât cât a fost posibil, încât am elaborat și afișat un "program de joacă" pentru copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău... — Reșou’, reșou’, bolborosește stăpâna noastră cu furie Îndurerată. — Luna trecută a plătit fiindcă am sudat mult, dadă Leontino. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Întinde-mi brațele Tale, Doamne! Și du-te și uită-te la contoar, dadă Leontino, să vezi că nu se mai Învârtește deloc. Ea ne fixează pe-amândoi peste pervaz cu o privire perplexă. E peste puterea ei de Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
flori, la care părințelu’ flutură din mână. Vedeam bine că nu-l doare nicăierea, de vreme ce avea bani ca să cumpere tot localul ăsta. — Zici că suntem ca și scăpați, am spus, da’ nu te-ai gândit?... Acuma lasă-mă să-mi tihnească, Relule, ce naiba... Sosiseră berile, băbătia le lăsase nedestupate pe masă, iar după prostu-i obicei Andrei le smulgea capsele cu dinții. Gura i se strâmba Într-un rictus amarnic și-i scrâșneau dinții pe tabla capsei, de-ai fi zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dinții pe tabla capsei, de-ai fi zis că acuma sar țăndări În toate părțile, și chiar mă gândeam că-n definitiv n-aș avea ce să-i reproșez, el n-are nici i vină. Lasă-l, vere, să-i tihnească, mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui de curviștină nătângă În ciorba pe care o toarnă În el de-a valma cu bere, da, Andrei are banii, cu ăsta se duce, trebuie la o adică să vegheze să-i tihnească. — Să mănânce, vere, mâncați și să vă tihnească, nu vă țin io de gură și nici voi pe mine. Da’ nu-mi dau seama dacă te duce capu’, Andrei, că cine l-a omorât pe moșu' și l-a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]