496 matches
-
orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel”. (Răzvrătire). Nici tîrgurile moldovenești, pașnicele așezări în care scriitorii români văzuseră modele de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
pune condițiile, dictînd expresia convenabilă. Miza poeziei o constituie mărturia în măsură a contura o ființă și o biografie. Așa încît tabloul urbei radiază de un lirism doloricsarcastic, de-o tonalitate aparent lîncedă, în fond mustind de contrarietate: „orășelul dormitează/ tihnit și senin în propria-i insipidă,/ incoloră, sudoare.// A morții? A sorții?/ Ferestrele sînt oblonite/ în calea luminii de început de veac,/ cățelul fără stăpîn pare bine hrănit” (Dumnezeu într-un rol infantil). Locatară a unui apartament cocoțat la etajul
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
fibră vitală pe care nu ezită a o aduce în scenă. Retractilitatea e doar un contrapunct stilistic al unor reacții suficient de energice. În primul rînd față de fauna umană rebarbativă, întrupată într-un „neica nimeni”, care „se plimbă sătul și tihnit// prin orășelul de pe malul stîng/ al apei aproape curgătoare, presărînd/ pe urmele lui vagi hîrtii sclipitoare”, fiind totodată „stăpîn/ pe coada vacii nebune,// pe ștampila primăriei/ și pe destinul meu -/ doar atît” (Neica nimeni). Autoarea are puterea imaginativă de a
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
cu silabe lustruite temeinic în nădejdile și deznădejdile mele, ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea surprinzătoare, copleșitoare... Reîncep timid, fericit că pot ține în mînă, strîns cu cele trei degete ale rugăciunii, pixul fluid, alunecător în blîndețea aparent tihnită a paginii line de hîrtie albă. Neliniștit, voi căuta să scriu despre liniște. Și nu anul în întregul lui (cifrei acesteia uluitor de simetrice în desenul ei de talisman i-aș sălta literele întruna, încercînd să explic frumusețea, enigma)... nu
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
consolatio animi 3) Venum album Montis-Magni, tristitiae antidotum 4) Vinum rubrum Nicorestensis, mirabile, juventutem redendum 5) Vinum spumosum Rhein, nec plus ultra, hypochondriae hostis! Song de duminică Un guguștiuc - același din copilărie -, cu țipetele-i scurte, cam stridente, descumpănește orizontul tihnit al acestei duminici: când unul, când altul, neatent se izbesc de singurătatea-mi, iar ea clinchet scoate. Adun diferitele songuri, le cerc la ureche, le transcriu pe curat în mapa de partituri pentru vechiul armoniu. Vă ies înainte. Nu-i
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
un bărbat în putere, vajnic și care n-ar pregeta să mai calce și strâmb, în afara căminului conjugal. Timpurile sunt ale lui, cum au fost și cele mai vechi: pensia e mare, iar privilegiile castei, intacte. Treptat, însă, în existența tihnită a protagonistului se insinuează semnul de întrebare al unei enigme. Profilul unui necunoscut cu un "nas subțire ca un cuțit, cu nările aproape străvezii și fremătând în chip ciudat" începe să-i apară în fața ochilor. Singurul care îl vede este
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
mai dificil dintre romanele lui Sorin Titel. Critica l-a plasat într-o tetralogie, ale cărei prime părți sunt: țara îndepărtată (1974), Pasărea și umbra (1977) și Clipa cea repede (1979), romane cu care are în comun lumea bănățeană, atmosfera tihnită a vieții de altădată. Spațiul privilegiat se conturează în apropiere de Lugoj, fiind invocate localități rurale ca Făget, Margina, Mânăștiur, mănăstirea de la Radna, târgul de la Balta Caldă. Timișoara nu e departe. Provincia are specificul, farmecul și pitorescul ei. Un univers
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
fără a adopta calea unei proze de investigație și fără obsesia adevărului. Sorin Titel scrie o proză de reflecție melancolică, încorporată în povestiri ce vizionează cu uimire panorama vieții obișnuite. Dramele sociale și euforiile senzoriale, echilibrele și dezechilibrele unei provincii tihnite sunt ridicate la rang de evenimente ale întregului univers și derulate în viziunea unui realism nostalgic, feerie a vieții cu inserturi de coșmar, mult atenuat, al timpului devorator. Romanul începe cu visul premonitoriu al unei mame despre fiul său și
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
a fi în toate felurile enumerate, devenind - Doamne ferește! - o scorpie acră, mereu grăbită, mereu în criză de timp și fără chef de conversație sau de glume. E bine ca femeia să fie oricând gata de-o glumă, de-o poveste tihnită a aventurilor din armată, la un pahar de vin, de-un joculeț spiritual și sprințar, de vizionarea cu interes a unui film plictisitor cu avioane, de-o bătaie jovială cu perne sau chiar de-o sănătoasă sesiune de gâdilături. Ai
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
planete... Te poate costa scump de tăt!... - Chiar așa?! zic eu, cu încăpățânare. - La ce folosește toată tevatura aiasta, bre? Ai? Tot mai bine-i să te faci colea gospodar, în satul aista liniștit... să ai casă ș-un trai tihnit!... N-aveam argumente și nici chef să-l contrazic, așa că mă pregăteam să-mi văd de urcuș, zicându-i: - Rămâi cu bine, nene! Mă grăbesc s-ajung la cabană. - Mergi sănătos, Mariane! Și omul continuă să-și vadă de gardul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
intră, Ștefan simți cum o boare ce adunase de pe câmp miros de romaniță și de fân, de albăstrele și soare pătrunde o dată cu ea în odaie, sorbi pe nări mirosul adâncindu-l în el ca într-o altă lume, o lume tihnită și blândă, cuprinsă într-o pieliță vie, inervată, încetă să se scălâmbăie și chiar înțepeni, pentru că Luciia nu era ca alte slujnice, nu era îngâmfată și greoaie și nici nu râdea niciodată, ci doar plutea, aluneca la un deget înălțime
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Întâmplări mai vechi l-au aruncat în închisoare, de unde a fost eliberat, cu dorința de a deveni un om cumsecade. Locuiește la Berlin. Frantz Biberkopf chiar reușește să intre în rând cu lumea. Stă bine cu banii, duce un trai tihnit, dar „se pomenește implicat într-o adevărată luptă cu ceva venit din afară, ceva care e incalculabil și arată ca un fel de soartă“. Rezistă loviturilor destinului în trei rânduri, dar în final cade. Biberkopf realizează că însăși viața lui
Agenda2005-28-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283937_a_285266]
-
Peer Gynt“ de Henrik Ibsen, la Ariel/Târgu Mureș. Drept e că, de-o epocă întreagă, profesorul Cristian Pepino domină netulburat spectacolul de păpuși în România. Montările sale au așezarea unei experiențe greu de egalat în branșă și, vizibilă, pulberea tihnită a acestei așezări. O rețetă îndelung verificată, și consecvent aplicată, dă montărilor sale un soi de istorică predictibilitate: „Pepino e Pepino: ai văzut două, ai văzut nouă“, vorba unui meșter din breaslă. Dintre cele văzute la Arad, remarcăm, însă, „Mica
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
spații de depozitare, către locurile de parcare. - Fraților, este pe sfârșite ziua noastră de muncă... Mai sunt doar zece minute. Un ultim control din vedere, să fim siguri că lăsăm totul în ordine și ne retragem frumușel într-un loc tihnit. Un sfert de oră sau, să zicem, o jumătate de oră, că nu crapă nimeni de dorul nostru. Eu fac cinste, că... - Nu, domnu’ șef! interveni agentul Brumă. Cred că e bine să... - Este bine să taci, de data asta
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
obișnui cu noua țară. Cel mai greu a fost pentru veniții din fostele țări ex-comuniste. Altă climă, altă mentalitate, alte obiceiuri, altă orânduire, altă limbă... Dar cei care au fost puternici și au perseverat și-au făcut o viață mai tihnită și mai liniștită... Și apoi, omul sfințește locul! S-au obișnuit... și culmea, majoritatea mor în țara de adopție! Deci nu se mai reîntorc la bătrânețe în țara de unde au venit. Cu toate că mulți și-au jurat, atunci când au emigrat, ca
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot dinadinsul, ci pentru că mergeam mai repede decât ea. Când am ajuns în dreptul ei și când, dând s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gîndului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite-n stînga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
eu ție, Să sperăm că problema asta o să se rezolve rapid, vă mărturisesc că mă simt ca și cum aș fi rătăcit în mijlocul unui câmp minat, Omule, fii liniștit, nu există nici un motiv de îngrijorare, uită-te la străzile astea, observă ce tihnit, ce liniștit e orașul, Păi, exact asta mă neliniștește, domnule comisar, un oraș ca ăsta, fără autorități, fără guvern, fără supraveghere, fără poliție și nimeni nu pare să se sinchisească, e ceva aici foarte misterios pe care nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Naaa-ni (și-l rupe pe „na-ni” în două atât de măiestru, că ți se rupe inima), bucuria mea/ Na-ni, ochi de albăstrea./ Naniiii, tu n-ai să mai plângi/ Numai flori să vrei să strângi./ Liuliu lai, somn tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
albăstrea./ Naniiii, tu n-ai să mai plângi/ Numai flori să vrei să strângi./ Liuliu lai, somn tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata adormise suspinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să strângi./ Liuliu lai, somn tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata adormise suspinând. Maestrul se ridică ușor, nu vrea s-o trezească, ca un descântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și cu pământul, cu lumea, știi tu ce înseamnă să lupți cu lumea, cu vorbele și cu privirile? Nu știi, pentru că, dacă ai fi știut, ai fi venit. Ai fi fost aici și mi-ai fi cântat: „Liuliu, lai, somn tihnit să ai”! Cântecul ar fi pătruns în mine ca un drog și aș fi adormit, știi că, de 36 de zile, aproape nu am avut somn?, l-am pierdut pe drum, a fost și s-a terminat somnul meu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oamenii ăștia importanți... Amory a roșit ușor și i s-a părut că Ferrenby, un candidat Învins, schițase o grimasă. Firește, Kerry glumea, dar de acum Încolo era bine să nu mai pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și imagineze oceanul și lungile și netedele Întinderi de nisip, precum și acoperișurile roșii atârnând deasupra apelor albastre. Pe urmă au străbătut În viteză orășelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]