262 matches
-
Iată deci cadrul general, schema piesei intitulată Axion. Zece soprane și opt altiste alcătuiesc corul, iar instrumentistul adaugă acestuia timbrurile saxofonului tenor, alto și sopranino într-o înșiruire de secțiuni în care valențele expresive ale instrumentelor sunt subordonate unei palete timbrale complexe. Sacrul este o componentă intrinsecă a majorității lucrărilor lui Ștefan Niculescu, dar se manifestă diferit în cadrul fiecăreia. Muzica Axion-ului prezintă un limbaj disonant, rezultat din suprapunerea unui număr variabil de voci. Sopranele și altistele sunt divizate pe traseul
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
semnat de Daniel Kientzy îi era binecunoscut lui Ștefan Niculescu, devenind între timp o carte de referință pentru orice compozitor care abordează saxofonul. În consecință, sunetele multiple își găsesc locul în cadrul Axionului, integrându-se în context din punct de vedere timbral. Instrumentul începe să se evidențieze din ce în ce mai mult pe măsură ce tipul saxofonului utilizat se îndreaptă spre registrul acut. Așadar, saxofonul alto îl înlocuiește pe cel tenor (măs. 65-122). Fiecare intervenție a sa poartă indicația poco in rilievo<footnote În traducere: puțin în
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
exemplul nr. 10 ar putea constitui dovada celei de a treia posibile categorii de ison: isonul spațializat (măs. 179-180). Din punct de vedere teoretic, intonarea aceluiași sunet de mai multe voci decalate în timp, nu fac decât să amplifice calitatea timbrală a sunetului - ison. Rolurile se inversează, corul asigură acum un fundal mai mult sau mai puțin static, așa cum îl realizase anterior saxofonul. Isonul inițial (măs. 179) pe sunetul sol este expansionat prin adăugarea treptată a altor sunete precum fa (măs
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
general Vf este un discontinuu-pe- fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont că dimensiunii teoretice de câmp (mod) al Vf îi corespunde concret continuitatea sonoră, pe un aspect sau altul. De exemplu, o piesă pentru pian se derulează cert în câmpul continuității timbrale a respectivului instrument. Adesea, diferitele moduri de instrumentare muzicală, în aspectele de: articulare instrumentală (staccato, legato); dinamică (p, f, crescendo), tempo (adagio, presto) sau agogică (accelerando, ritenuto) ori chiar de percepție subiectivă (precum etosul unui mod), pot constitui stări de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
și coordonate de instrumentare muzicală: transpoziția într-un alt registru octavic sau treaptă dintr-o scară temperată - pe coordonata ambitusului de înălțimi; modotempia, ca schimbare de tempo (valoare/treaptă de pulsație) - pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata conformațiilor timbrale/instrumentale; armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata unui sistem de selecție și organizare a înălțimilor (modal/tonal/cromatic). Toate aceste interpretări sunt moduri de înfățișare sau
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
același mod, o succesiune de obiecte sonore pendulând prin diferite registre spațiale (de înălțimi, timbruri sau intensități) generează impresia unei distribuții pe mai multe voci. Subliniem însă că nu punem în sinonimie conceptele de voce formală și voce instrumentală sau timbrală. o Nuanțe sintaxice (dramatizare la-orizont) Considerând mono- și pluri-vocalitatea ca registre cantitativ- generice ale Vf pe coordonata de masă, putem clasifica o serie de nuanțe ale acestora, în perspectiva orizontului. De fapt ele sunt aspecte sau moduri de tipologie sintaxică
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
Cavaradossi cere până și hârtie, (ex.7) pentru a-i scrie iubitei sale FloriaTosca. patru violoncele susțin momentul, o combinație deja cunoscută și de mare efect, folosită de Verdi în duetul de dragoste Otello- Desdemona. Același motiv în aceeași combinație timbrală reapare și atunci când Cavaradossi începe să scrie și amintirile îl copleșesc (ex.8) și va fi apoi reauzit în îngrijorarea Toscăi. Cu rapiditatea derulării acțiunii pe scenă și cu universul sonor exotic, complex și complicat din Madama Butterfly, G. Puccini
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
materie de recitative, dezvoltat pe parcursul evoluției sale componistice, va atinge în Aida o înaltă perfecțiune. Aici întâlnim modele de echilibru perfect între expresivitatea verbală și cantilenă. Aceeași preocupare o vom întâlni și la Puccini, care va pune culorile orchestrale și timbrale la loc de frunte, în construcția expresiei muzicale. Puccini, oscilând între lirism și dramă, fără însă a fi lipsit de umor, va ocupa locul central, definind curentul verist, ecou post romantic al operei italiene.
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
să conducă cu inteligență vocile. El rămâne un maestru absolut al teatrului contemporan. Distribuția a beneficiat de mari nume. Bryn Terfel a fost un Wotan convingător și artist, printr-o interpretare extrem de nuanțată. Deși el nu dispune de acea culoare timbrală cerută de partitură pentru acest rol, el a știut cu inteligență muzicală să aducă rolul la glasul său, impresia generală fiind excelentă. Deborah Voigt este o soprană dramatică iubită la Met de public și extrem de muzicală. Din păcate, probabil din cauza
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
fost un spectacol onest, cântat cu grijă, dar fară să-mi dea acea emoție specială pe care o așteptam de la opera straussiană. Ariadna a fost soprana Violeta Urmana, o artistă, după opinia mea, care nu și-a definit încă culoarea timbrală. În prima parte a fost chiar ștearsă și fără acel fior liric specific lui Strauss. Spre sfârșit, dar mai ales în duetul cu Bacchus, respectiv cu Robert Dean Smith, un mare tenor wagnerian, a răspuns elegant cerințelor partiturii, ea nefiind
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
Luțescu care a construit un personaj jucăuș și copilăros, veridic. La al doilea spectacol am revăzut-o cu aceeași bucurie pe Mihaela Stanciu, o soprană cu o voce extrem de frumoasă, bine condusă muzical care a știut să-și moduleze culoarea timbrală cu sensibilitate, extrem de subtil pentru a se impune ca o copilă îndrăgostită și dornică de viață. Se simte că ea cântă și interpretează cu plăcere orice partitură. Pentru a căpăta culoare se apelează la o echipă de pantomimi aparținând companiei
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
ineditul muzicii compozitorului francez. La bis, dou- ul pianistic a interpretat cu fantezie și eleganță o altă creație a lui Poulenc, intitulată Vals-Musette. Prestația celor doi admirabili interpreți caracterizează excelența pianistică: o interpretare originală, remarcabilă prin varietatea paletei dinamice și timbrale, care devine un veritabil mijloc de comunicare cu publicul, o tehnică a expresiei poetice rafinate, capabilă să transforme cântul pianistic în metaforă și să-i lărgească limitele, să întruchipeze un miracol, simultan clipei.
Excelen?? pianistic? by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84209_a_85534]
-
respectivă de compoziție, dominată (...) de lucrările dramatice" (pag.17). Simfonia a 2-a, op.20 reiterează "aceeași glorificare a unei teme (aici mai mult decât data precedentă, glorificarea fiind reală, ducând la împlinire, nu la anihilare), același tip de strategie timbrală, același caracter recapitulativ al finalului. Deosebit aici: conductul sonor în genere mai compact, aceasta însă din pricina dominantei stilistice pop" (pag.29). Simfonia a 3-a, op.22, mustind de ambiție constructivă și energie creatoare, se dovedește a fi un proiect
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
ascunse. în fond, frazarea lui Horia Andreescu are o triplă descendență, axându-se pe conceptele lui Hugo Riemann despre timpul "greu" și timpul "ușor", pe disparitatea dintre accentele tonice și cele expresive surprinsă de Vincent D^Indy ori pe consecințele timbrale ale fenomenologiei muzicale dezvoltată de Geiger sau Ingarden și distilată atât de prielnic și cu atâta consecvență de către Sergiu Celibidache. De aici eleganța, naturalețea și, de ce nu, simplitatea alcătuirilor sonore iscate de bagheta lui Horia Andreescu. Un mod de a
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
a le oferi posibilitatea de interpretare a lucrărilor în condiții excepționale, după lucrul experimental și aprofundat cu membrii unei formații. Istoria muzicii noi este scrisă în bună parte din colaborarea compozitor-interpret și sondarea limitelor unui instrument, a combinațiilor și efectelor timbrale posibil de obținut. În acest sens, Profil poate îndeplini oricând rolul unui atelier de creație. Calitatea interpretativă a membrilor ansamblului este coordonata esențială: garanție stau numele unor membri ai Filarmonicii bucureștene Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), Emil Vișenescu (clarinet), Sorin Lupașcu
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
au fost conturate temele (de structură melodică diferită, diatonică ori cromatică, caracterizate prin salturi intervalice neașteptate), expresivitatea cu care a fost reliefat fiecare detaliu în parte, naturalețea și continuitatea cu care a fost condus discursul muzical, precum și efectele dinamice și timbrale rezultate din colaborarea celor două instrumente. În continuare, au fost prezentate Variațiunile Gemini pentru vioară, flaut și pian la patru mâini, opus 73 de Benjamin Britten, în care, alături de violonista Raluca Voicu- Arnăuțoiu au evoluat pianiștii Corina Răducanu și Eugen
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
violonista Raluca Voicu- Arnăuțoiu au evoluat pianiștii Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu și flautista Ana Chifu. Creația deosebit de originală și bogată în semnificații, a oferit interpreților posibilitatea de a-și etala calitățile personale, de a valorifica plenar valențele expresive și timbrale ale instrumentelor și de a colabora artistic la cel mai înalt nivel. Am apreciat firescul și dezinvoltura cu care a fost realizat dialogul instrumental, precum și frumusețea discursului muzical, în care fiecare membru al formației a avut un rol distinct, hotărâtor
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
realizat cu eleganță și fantezie un fascinant caleidoscop muzical, în care piesele cu tentă nostalgică, evocatoare, au alternat cu cele impetuoase, energice, marcate de dinamism și strălucire. Am apreciat coordonarea fructuoasă a duo-ului în realizarea contrastelor dinamice, a diferențelor timbrale, bunul gust și flexibilitatea manifestate în conducerea tempo-ului (fără exagerări de rubato). În încheierea recitalului, violonista Raluca Voicu-Arnăuțoiu și pianista Manuela Giosa au prezentat 3 piese din Suita op. 6 pentru vioară și pian de Benjamin Britten, creație de
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
duo-ului alcătuit din distinse cadre didactice, care predau disciplina muzică de cameră. Colaborarea armonioasă a celor două interprete a impresionat prin frazarea subtilă și inteligentă, prin integrarea detaliilor în liniile ample ale discursului muzical, printr-o paletă dinamică și timbrală diferențiată cu rafinament și bun gust, prin claritatea, dezinvoltura și sinceritatea exprimării. Întregul recital s-a desfășurat sub semnul calității; protagoniștii seratei muzicale sunt valoroși interpreți și de pedagogi, aspect care influențează benefic cele două domenii. Îngemănate admirabil, arta, știința
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
apare ca fiind salutar pentru un public hrănit de noianul producțiilor tv., producții ce fac apel la un uimitor arsenal al procedeelor tehnice. Cuplul Gheorghiu - Alagna este magnific. Am în vedere prospețimea, veridicitatea relației muzical dramatice, frumusețea glasurilor, splendoarea coloritului timbral al acestora, determinarea muzical-dramatică a complexului de nuanțe cromatice ale fenomenului vocalității. Este drept, ambele glasuri dispun în acest moment de o dominantă fundamentală lirică. Ambele roluri, în schimb, solicită resurse dramatice importante. Angela Gheorghiu nu a produs încă acest
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
Ambasadei Franței, am avut prilejul de a fi discutat cu Angela Gheorghiu tocmai acest aspect privind compatibilitatea dintre starea fundamentală a glasului domniei sale și solicitările muzical-dramatice ale rolului, ale partiturii. Am convenit asupra faptului potrivit căruia manevrarea complexului de nuanțe timbrale devine în acest caz un factor hotărâtor, pe care - adaug eu - artista noastră îl stăpânește cu iscusită inteligență profesională. Angela Gheorghiu este ceea ce se poate numi o personalitate. Este agreabilă și comunicativă, volubilă, chiar percutantă, este diplomată și perseverentă. Talentul
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
profesionalism. Solist al Concertului de Felix Mendelssohn Bartholdy, violonistul Ilian Gârneț, originar din Chișinău, este o natură muzicală sensibilă, de temenică, de convingătoare implicare în actul adresării; nu forța, ci echilibrul interior, nu consistența șarjată a sunetului, ci transparența culorilor timbrale, siguranța reflexelor privind tehnica instrumentală, constituie împreună datele importate ale cântului său; ...cele care i-au adus distincții importante la marele Concurs "Regina Elisabeta" de la Bruxelles, la Concursul de la Sion, spre exemplu. Au cântat împreună, zilele trecute, la Bușteni - la
Orchestra tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7000_a_8325]
-
pian), Patru lieduri pe versuri de Tudor Arghezi, pentru soprană și pian (solistă - Bianca Manoleanu), Patru pastorale pentru clavicord și orgă, Monumentum II (solistă - mezzosoprana Antonela Bârnat). După cum se observă, autorul transcripțiilor, pianistul Sorin Petrescu, transformă claviatura în multiple surse timbrale: flaute (dar și percuție) pentru Ion Bogdan Ștefănescu, percuție (dar și vioară!) pentru Doru Roman și pian (preparat, percutat) sau sintetizor pentru sine-însuși. Pe lângă ideile morfogenetice, legile abstracte, matematice, aluziile la un folclor "planetar", muzica lui Stroe este guvernată de
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
percuție) pentru Ion Bogdan Ștefănescu, percuție (dar și vioară!) pentru Doru Roman și pian (preparat, percutat) sau sintetizor pentru sine-însuși. Pe lângă ideile morfogenetice, legile abstracte, matematice, aluziile la un folclor "planetar", muzica lui Stroe este guvernată de o debordantă imaginație timbrală. Pentru a putea surprinde acest profil, este evident că Sorin Petrescu a studiat cu pasiune întreaga creație a compozitorului, mecanismele stilistice pe care le-a putut aplica în adaptările realizate. Doar în acest fel, el demonstrează cum transcripția depășește prejudecăți
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]