1,242 matches
-
care nu cobora să sape parcela de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită, n-are decât să-și răcească gura cât o vrea. Dar mă supără, mă intrigă. Duca-se dracului, nu? Marcu respira ușurat când se sfârșea totul și timpanele lui intrau în relaxare. Nu știa ce s-ar fi făcut dacă i-ar fi cerut sprijinul într-o problemă mai dificilă, el nu avea forța de a decide atunci, pe moment când era vorba de familia sa, nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nedormit de două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar, când am ajuns la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându-se în depărtare. Am apăsat clapele mici și negre de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-se sub tremurul slab al unui hohot de râs. — Da, așa cred. După câteva secunde în care hainele ni se încălziră, în care am respirat același aer și inimile ne-au bătut la unison pulsând în vârful degetelor și-n timpane, ea șopti: — Pot să-ți spun ceva? Mda, sigur. — E-un sfat, de fapt. E stânjenitor, așa că o să ți-l spun în șoaptă. Se întinse și își schimbă poziția, trăgând tivul sacului de dormit aproape de urechea mea odată cu ea. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-a trimis scrisori cuneiforme", îmi șoptea, înfiorîndu-mi timpanul. Cufundarii încearcă să ne retransmită mesajul de acum trei milenii". Cum să nu-l fi crezut, dacă era atît de incredibil? Își împărțea cu mine toate comorile: penarul cu greieri cîntători, perele pădurețe cele mai bune, piatra roșie cu gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul Iordan, după jarul Iordan? Și cînd capturam o gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele lui. Triluia la mine-n timpane cu Tartini, cu Brahms, cu Schumann. Cu concertul în cinci părți de Rameau. Sămînța de floare carnivoră care-i pătrunsese și-i crescuse-n plămîni l-a lăsat fără suflare. A murit la 4 noiembrie, cu optsprezece ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci sonore". Mai încet, tot mai încet. Făceam prea mult zgomot. Așa-i cînd trăiești peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai și gemi de durere. Într-o noapte cu vînt, între pocnetele oberlichtului lăsat deschis, am înțeles că resemnarea are un substitut, acceptarea. L-am acceptat așa. Căsătoria ultimă putea fi un alibi pentru legătura puțin incestuoasă: nepoata cu 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici nu pricep nimic din gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu degetele. Un lătrat îngrozitor, strident, disonant îmi arestează timpanele, ce încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile. Totul nu are nicio noimă... Tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
diversității pentru că a întrupat frumosul în forma lui pură, care ești tu, compozitor, interpret, naiul, vioara albastră a cerului, coardele violoncelului, vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea ei înseamnă amputarea drapelului ei, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o fată, urâtă și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus, numai clipele acelea! Șapte viori albastre, sălbatic de frumos înfățișând prin sunete sfârșirea tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste, iar la unison, două piane cu coadă la care cânta când dirijorul tânăr, când același dirijor, bătrân, păsările abia prididind să strângă în gâtlejurile lor divinele acorduri pe care urmau să le ofere puilor odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
foșnind viața grâului, informațiile cuprinzând evoluția acestei ființe de la germene până la maturitate, sensul existenței sale, viziunile întregului din parțialitate și individualitate, forța ca undă a aceluiași scop mesianic, în aceeași octavă, pe partitura simfoniei universale, orga de vânt, tuba furtunii, timpanele tunetului, harfa ploilor, violoncelul Pământului, pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire, zumzetul razelor de Lună, pianul care le măsura legănarea prin alunecare a valului după val, țipătul fotonilor solari aruncați drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pus pe așteptat, eram cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace de ani buni, nimic nu se petrece întîmplător, îi spuse Bătrînul. Roja simți că încep să-l doară urechile, că muzica îi zgîrie timpanele. Să nu te mire că aflase de toate combinațiile, își aminti cuvintele lui Dendé, știa și că mica noastră afacere se va duce de rîpă, dacă stai să te gîndești puțin nu-i mare filozofie. Fii pe fază, rezolvă-ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l cum adulmecă, așteaptă ceva, locul ăsta-i destinat să găzduiască întîlniri importante. Allegretto, menuetto, moderato, și apoi ce-o mai fi, aceeași temă festivă, care alunecă întîi către un patos sumbru, apoi către o melodie de marș acompaniată de timpane, tobe și cinele. Trăim într-o țară tristă, își reveni brusc la normal, ăsta e adevărul, spuse, ce poate fi mai trist decît să te simți mereu ca prins într-un clește din care n-ai nici o șansă să scapi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de un fascicul puternic de lumină. Nici n-am avut bine timp să-mi duc palmele la ochi ca să mă protejez, că vocea lui Gulie mi-a răsunat limpede în timpane. Știam c o să vă reveniți pînă la urmă, dom’ Roja, mi-a spus mutînd lumina lanternei în altă direcție, Dendé a zis să vă lăsăm în pace c-o să vă treacă în cîteva secunde și a avut dreptate. M-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult cîteva secunde o să ajungă să-mi spargă timpanele. Cu un minut dacă aș fi ajuns mai devreme, aș fi avut timp să traversez terenul și să-mi găsesc un loc din care să pot trage cu ochiul de o sută de ori mai bun decît butoiul ăla de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o veselie lipsită de grație. Chiar dacă autorul se situează pe o poziție politică judicioasă, susținând procesul de reconstituire a democrației în România după aproape o jumătate de secol de comunism, replicile pe care le atribuie interlocutorilor săi ne zgârie adeseori timpanul, fiind de o vioiciune forțată. Nu ni-l putem imagina, de exemplu, pe Corneliu Coposu exprimându-se astfel: „Vreau să spun că politica, oricât de cutră ar fi, presupune un anumit comportament.“ Fantezia nu înseamnă frivolitate, cum crede Mircea M.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să se / împrăștie putreziciunea“; „o moarte firavă / mi se strecoară pe sub ușă“; „aveai chipul înecaților / uriași pereți / în care intrau toate șoaptele / acea senzație de incertitudine uriașă / până îmi plesneau timpanele / asemenea unei încăperi înguste / ce mă asasinează lent“. Gelu Bogdan Marin își închipuie, probabil, că prin aceste scene terifiante se face remarcat de cititori. Cititorii îl remarcă, într-adevăr, dar îi și aruncă, îngroziți, cartea din mâini. Cum ar putea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un sfert. Oameni care să tragă cu nonșalanță draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer deloc senin, se mai găsesc și astăzi.“ „Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp.“ Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Grațianu, angajat într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tipos titirit, / da’bine matosit, / garnisit cu scofală, / stârnind ecouri, / cu eterul te-ai contopit / nas în nas“; „Mă cred uneori nenăscut, / întruna în căutare de trup, / târcolind soartă după soartă“; „Harfele și lirele / mimetesc confuzul. / Cinelele pun capace. / Timpănesc timpanele“ etc. Cartea are și o prefață la fel de greu inteligibilă, semnată de Viorica Răduță. Prefațatoarea scrie cu mai multă siguranță decât poetul, dar din cauza stilului prețios se încurcă în cele din urmă în propria ei retorică, agasându-l sau amuzându-l
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și cu cîinii. Ultima haltă Era un separeu cu o deschidere largă înspre o sală mare, cu o mulțime de clienți surprinzător de tăcuți. O muzică plăcută răzbea prin toate colțurile și, lucru neobișnuit în localurile românești, nu-ți spărgea timpanul. Chelnerii se mișcau alert printre mese și dispăreau frecvent după o ușă batantă. După niște geamuri, fără sticlă, se vedea personalul, care robotea la niște plite uriașe, preparînd bucatele, fiecăruia după poftă și gust. În separeul de șase locuri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cele două feluri de oameni cu stare. Șmecherul îmbogățit după '89 este un om care face abuz de grătar și de manele. Dacă grătarul nu supără pe nimeni, cu manelele este cu totul altceva. Parvenitul își cumpără scule pentru spart timpanele pe o rază de 2-3 km. Acesta dorește să se remarce în tot cartierul și folosește la maximum aparatura pe care o are. Manelele pe care le răspîndește în jur îți intră în creier, îți fac geamurile să zăngăne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei, s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său a făcut-o și mai lată. Da-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să audă, dar cum să se audă, când, dincolo de zid, din fiecare zid, țipete de pământ ars, de pământ mlăștinos, sfâșiau timpanele cu chemările lor de asalt? "Hai, trebuie să faci doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le!" La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât un sânge ce se caută în icoană. Cerul s-a zgâriat într-un vârf de brad deasupra bisericii, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]