16,850 matches
-
ei "joacă bine"! Mai normal și mai verosimil evoluează "secundarii" Eusebiu Ștefănescu, Ilinca Goia, Silviu Petcu. Iar singurul actor al filmului care reușește să fie adevărat e Ioan Niciu, în postura unui bătrîn din generația celor care "au trecut de la tinerețe direct la vîrsta a patra". De punerea în pagină a acestui personaj se leagă și unicele momente de inspirație regizorală din film (de pildă momentul cu cele două scaune "stil", urcate, la o mutare, spre fereastra unui bloc mizerabil, și
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
și redevin cast [...] Și totuși zac în mintea mea numai imagini din dragostea trecută. Forma, șerpuirea, mirosul tuturor ungherelor trupului tău." Aș putea cita totul. l Dl Șt. Borbély se ocupă de un aspect azi aproape uitat al operei de tinerețe a dlui Matei Călinescu: poezia. Cine, dintre tinerii critici, mai știe că dl Călinescu a publicat, înainte de a emigra, trei plachete de versuri? Iată-le: Semn (1968), Versuri (1970) și Umbre de apă (1972). La care se adaugă cele atribuite
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
păguboasă a celui ce greșit se vede frânat și depinzând de voia celorlalți: "nu-mi răstigniți cuvintele/ pe trunchiurile voastre de lemn/ nu-mi țintuiți mâinile/ învățate să mângâie/ vântul pe cer// lăsați-mă să alerg liber/ prin singura mea tinerețe". În zadar, acum, regretele! Trebuia să fi insistat la vreme și să fi publicat atunci, chiar într-o revistă de provincie, poezii precum asemeni troiei, rug de poezie sau copilărie, emoționante cu siguranță în zorii lor, dar, la crepuscul, cenușa
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
Mulțumind pentru cartea cronicilor și pentru revista în care semnătura dvs. apare glorios, fără îndoială, dar mai ales pentru dezvăluirile pe care le-ați considerat necesare, vin și vă subliniez la rându-mi că reacția mea la poeziile dvs. din tinerețe a fost corectă și definitivă. Înțeleg că n-ați mai scris versuri de multă vreme, astfel că relația noastră epistolară se va relua cu plăcere atunci când vă veți întoarce, neapărat cu har înmulțit, la poezie (Dan Predescu). * Afirmativ ori negativ
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
decât un mărunt pas, ce poate fi săvârșit chiar și pe nesimțite. înseamnă desfrâu, iar desfrâul - vorba lui Neagoe Basarab - "în bucatele cele multe se ațâță", așa cum "cu lemnele cele multe se face foc mare". Se spune ca omul la tinerețe trebuie să se ferească de desfrâu. Dar omul matur? Ori cel bătrân? Sunt ei oare absolviți de pândele voluptății frenetice, luxuriante, consubstanțiale acelui egoism ce omoară tot ce-i blând și elevat? Ba bine că nu! Mai ales că oamenii
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
ca o consolare acordându-mi leafa pe o lună înainte - gest care cu o altă serie de magistrați nu s-a mai repetat. A urmat apoi o "aventură" la Canalul Midia... - Ajungem și acolo. Haideți să mai zăbovim la anii tinereții. - Așadar, "marche arriere"! - Haideți să mai rămânem în sfera familiei dumneavoastră. Cum era ea? - Am un bunic matern - cel din fotografia de pe perete. A participat în 1877-1878 la cucerirea redutei Grivița - colonelul - atunci maiorul - Eftimie Ulescu. Se căsătorise cu Smaranda
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
pagina scrisă nu mai sînt); de pildă, Ovidiu Gologan, povestind cum i-a spus lui Enescu în ce măsură aparatul de filmat "poate filma creierul și toate gîndurile omului și tot murmurul ființei lui"; sau monteusa Iolanda Mîntulescu, amintindu-și că în tinerețe "Liviu dorea să devină cîntăreț de operă", drept care, în pauzele de montaj, cîntau împreună romanțe!; sau Victor Rebengiuc, povestind ce șoc a avut cînd, după ce în rol fusese distribuit altcineva, Ciulei l-a chemat și i-a spus "fără nici o
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
politică nu sunt cu nimic mai breji decât bătrânii securiști convertiți la afaceri și democrație, parcă-parcă ideea nu mi se mai pare absurdă. Ce altceva decât pactul cu diavolul și teroarea generată de pact să-i împingă, încă din prima tinerețe, la slugărnicie, ură pentru orice deviere de la ordinul șefului, la ticăloșie și la nesimțire? Un mini-securist care în 1985, avea, să spunem, cincisprezece ani, astăzi abia a trecut de treizeci. Și sunt din ce în ce mai mulți. Îi recunoști dintr-o ochire: sunt
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
spre ultima dintre stațiuni - ca să folosim un termen din liturghia Patimilor - unde, sub semnul lui Orfeu, se consumă și apare mors-amor, ca în Camera luminoasă, scrisă după moartea mamei sale, a cărei fotografie alternează cu altele din genealogia, copilăria și tinerețea lui, alături de cele care ilustrează lumea proustiană căreia i-a consacrat un seminar. Că Lucifer a creat în același timp moartea și amorul? - iată cuvintele care servesc drept fond anunțului pentru Vita Nova, titlu, exhumat din Dante, al ultimului proiect
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
seama că lumea trăiește încă, gîndește liber, se bucură de jocurile spiritului - nu este îngropată ca noi în mormane de lozinci și literatură «angajată»." Cred că era o mare durere pentru un cărturar să nu aibă ce citi. - Da. În tinerețea mea, împreună cu colegii de generație eram devoratori de literatură, de reviste și studii occidentale, în special franțuzești. Noi ne-am format la cultura franceză și am trăit numai în spiritul ei. Ne puteam abona și la reviste (de stînga, de
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
ea, în aprilie trecut, după un voiaj magnific la Paris și pe Coasta de Azur, în iulie-august 1931... Cît de tîrziu ne învață viața să prețuim sentimentele la adevărata lor valoare!... Cu cîtă înverșunare ne risipim, toți, frumoasa și înșelătoarea tinerețe, care nu mai revine niciodată... Cu cîtă dărnicie risipim aurul curat, în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare... Ah! dacă aș fi știut toate acestea, așa cum le știu azi, atît de tîrziu!... În haosul creațiunii, ne înșelăm aproape întotdeauna, cînd la imboldul sufletului
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
noului limbaj de lemn care se răspîndește cu o repeziciune uluitoare, ca gripa, este locație. De la Ministrul Turismului pînă la studentele de la Litere, de la reprezentanții agențiilor imobiliare pînă la solistul vocal al formației Iris, de la nord la sud și de la tinerețe pînă la bătrînețe, toată lumea rostește cu un soi de mîndrie culturală noul cuvînt. Ca orice buruiană de gen și locația mănîncă seva altor cuvinte, infinit mai frumoase, mai precise și mai fragile, le omoară și le ia locul. Că fiecare
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
schimb, poetul care transcrie întâmplarea cu pricina, o face într-un mod pueril, efectul alunecând masiv din grav în comic exasperant. (Ciprian Ban) * Remarcabilă tensiunea mărturisirilor brutale, patetice, pline de cruzime și totuși vagi: Pentru câțiva arginți/ mi-am trădat tinerețea./ Visele le-am înghesuit/ în cuvinte nerostite,/ scorojite de arșiță,/ înmuiate de ploi,/ îndârjite de crivăț./ În fâlfâiri de aripi/ printre roțile Carului Mare,/ cu luna pernă,/ învelit cu noaptea,/ admonestat cu litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
reținută ziua de 12 iunie a anului 1993. Una, ușor solemnă, în foaierul mare al teatrului brăilean "Maria Filotti", prilejuită de lansarea romanului Casa cu migdali, al cărui personaj principal este orașul Brăila, și a ediției Panait Istrati, Publicistica de tinerețe (1906-1916). Autorul romanului, conceput ca monografie a locului, este scriitor, după cum de la sine se înțelege. Nu mai puțin, muzicolog, dar în preocuparea sa de zi cu zi, medic. Realizatorul ediției, Ion Ursulescu, este la rândul lui, dramaturg, în palmaresul său
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
Al. Oprea, Panait Istrati, București, 1964; S. Semilian, Istoricul presei brăilene, Brăila, 1927; S. Semilian, Panait Istrati la "România Muncitoare", Brăila, 1936. Avansul în credibilitate îl deține totuși cercetarea directă a periodicelor, efectuată de Ion Ursulescu în ediția Publicistica de tinerețe (1906-1916) și Publicistica de maturitate, în curs de apariție. Un tablou sprijinit pe ceea ce Ion Ursulescu intitulează Grupaj selectiv de pseudonime corelate cu scrierile respective și Cronologia articolelor reproduse în volum, între 1906 și 1921, încheie această lucrare, asupra căreia
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
invention du monde (1993), Port-Soudan (1994, Premiul Fémina), Méroé (1998) sau povestiri de călătorie (En Russie, 1987; Mon galurin gris: petites géographies, 1997). În Tigru de hârtie personajul-narator, Martin, îi povestește Mariei, fiica celui mai bun prieten al lui din tinerețe, supranumit Treize, mort acum, fapte și întâmplări „de demult", adică din Franța anilor ’60-’70, când un grup de tineri anarhiști din care amândoi făceau parte, îndoctrinați până peste poate cu teoria maoistă - în accepția căreia imperialismul american era un
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
simte din plin acest mod de a lucra destins și liber, cu o sinceritate și o franchețe a tonului exemplare. Fiindcă foiletonistul Nadeau nu vrea să ascundă nimic din crezurile sale, fie ele amendabile astăzi - cum este cazul "troțkismului" din tinerețe, pe care nu-l reneagă în esență, pentru că vedea în ideologul bolșevic în primul rând un adversar al dictatorului Stalin (care urma să-i și ordone asasinarea) și al dogmatismului catastrofal spre care a fost împins marxismul. Retipărindu-și acum
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
le spui Înălțimea ta. Recunoaștem, am greșit, da' nu suntem noi de vină! Liderul Îi mai privi odată pe sub sprâncene, Însă se vedea cât colo că-i mai trecuse supărarea. Eiii, erau și ei tineri, și cine nu greșește la tinerețe... Bine, duceți-vă să luați câte zece vergi la cur, apoi Înapoi la treabă, s-a 'nțeles! Cei doi se retraseră cu spatele, fericiți că scăpaseră ușor, mai ales că aduseseră mai multe butoaie de cognac din expediție și, cu
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
de cititori. În prezent, în Europa se lucrează febril la traducerea și editarea acestui best-seller. Memoriile Premiului Nobel columbian, concepute ca o trilogie, debutează cu acest volum de aproape șase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescența și o parte din tinerețea scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Răzvan Voncu (care, în urma observației mele că cronicile lui sunt suspect de acomodante cu autorii cărților, m-a împroșcat cu toate culorile paletei sale, gen "România Mare", făcându-mi în frunte și un zbenghi: aș fi o Iudă). Simptome de tinerețe impulsivă? Nu cred. Parcă e vorba, în aceste cazuri, de altceva... Dar aș fi nedrept să nu spun că am avut, de foarte multe ori, parte de reacții frumoase, unele emoționante. E important pentru un cronicar literar să aibă acest
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
au vizitat în timpul acesta, dar s-au statornicit în sufletul lui ca la ele acasă. De multă vreme s-a grijit de trecerea sa la cele veșnice. În cimitirul bisericii Oprișeni, din marginea Fălticenilor, pe care a zugrăvit-o în tinerețe, Ion Irimescu și-a rînduit locul de veci. Pe cînd își pregătea locuința veșnică i-a cerut primarului de atunci al Fălticenilor să i-l pardosească bine cu un rînd gros de cărămidă. Întrebat de ce-i trebuie așa grosime de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
o operă de dimensiuni ce pot părea miraculoase. E truda zilnică și cultivarea statornică a harului pogorît peste dînsul. Este împlinirea fără cusur a datoriei. E rupere de cele lumești și oficierea în altarul artei. Și asta se întîmplă din tinerețe și pînă azi, cînd meșterul se apropie de patriarhala vîrstă de 96 de ani. Așa a fost posibil să ajungă el însuși un patriarh al artei românești. Acasă La sfîrșit de februarie 2000, într-o duminică, mă aflam în cuibul
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
încă înainte de a muri, îl lasă sărac lipit, numai cu fotografiile pe pereți ale numeroasei familii a Sidei. Nu-i rămâne decât simbolica blană de focă, undeva bine ascunsă, podoaba cea mai de preț de altădată a Sidei, adusă în tinerețe din călătoria făcută în nord. Dar și pe aceasta i-o va răpi marinarul bătrân cu pipă, omul hain din vis, "cu privirea lui vagă, rece, rea". Ciudatul, implacabilul executor oniric, pare a-i transmite și un mesaj, în ceasul
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
meu a fost o criză de conștiință extraordinară și am spus că nu vreau să am nimic de-a face cu o mișcare socială care duce la asemenea dezastre umane" (p.41). Vladimir Tismăneanu nu încearcă să justifice idealurile de tinerețe ale părinților săi (chiar dacă recunoaște în cîteva rînduri că își adoră mama) nici nu se lansează, ca atîția alții (hélas, post festum) în rechizitorii iacobine la adresa defunctului sistem comunist. Ceea ce își propune el este să înțeleagă. De aceea tratează chestiunea
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
în care n-am mai văzut - foarte multe lucruri trebuie să mi le imaginez cum sunt și nu cum există ele în realitate. - Îmi închipui că vă refugiați deseori în trecut. - Au sporit obsesiile legate de anii copilăriei, de anii tinereții; m-au năpădit amintirile legate de viața de sat, de casa părintească. În vremea nopților care devin tot mai lungi mă-ntorc în sat, colind pe dealurile din jur, urc la pădure, văd drumurile în pantă pe care suiam altădată
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]