984 matches
-
care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei". Între anii 1974-1978, efectuează studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova și activează în calitate de colaborator. În anul 1977, este consemnată apariția primei plachete de versuri a lui
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
se înăsprise mult în perioada tipăririi în Occident a romanelor lui Soljenițîn și a activizării mișcării disidente "Solidaritatea" din Polonia. Timp de doi ani nu este angajat nicăieri. În anul 1983 este numit director al cenaclului literar "Luceafărul" de pe lângă revista "Tinerimea Moldovei". Apoi, după doi ani, i se oferă conducerea secției de Literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor din Moldova. La Plenara din 18-19 mai 1987 este ales membru al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, precum și secretar al
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
studiile secundare în orașul natal, la gimnaziul "Alecu Donici", promoția 1916. Din acea perioadă avem o informație din cartea lui Eugen Dimitriu, "Orașul Muzelor": ""De numele lui Leon Bancilă se leaga succesul deplin al elevilor gimnaziului din Fălticeni la concursul Tinerimii Române în mai 1913, la București. Printre ei, violonistul Aurel Mihăilescu, care mai tarziu avea să-i urmeze la catedră lui Ion Chirescu la Liceul "Nicu Gane"; elevul Teodor Țâțos, care a obținut Premiul I cu cunună pe țară, pentru
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
Monumentul lui Panait Donici este opera sculptorului român Oscar Späthe (1875 - 1944), membru fondator al societății Tinerimea artistică. Monumentul a fost inaugurat în anul 1914. Realizat din bronz, bustul este așezat pe un soclu înalt de piatră. Pe partea frontală a soclului, pe o placă de marmură, este dăltuită următoarea inscripție: Panait Donici (1825-1905) a fost un
Monumentul lui Panait Donici din București () [Corola-website/Science/332742_a_334071]
-
În anul 1926 luna nov.7 s-a zidit această piatră a spitalului «Iubirea de Oameni» - care va sluji obștei din Capitală și din toată țara românească, fără deosebire de nație și credință, pentru prevenirea boalelor, însănătoșirea norodului și învățătura tinerimei medicale”". În anul 1945, după 19 de ani de activitate, spitalul avea la activ peste un milion de consulțatii și tratamente efectuate în mod gratuit la aproape 400.000 de bolnavi. În "Bilete de papagal" din anul 1928, Tudor Arghezi
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
și reviste publicate de Nicu D. Miloșescu, sau pentru alte cărți tipărite la Editura Minerva din București. Din 1895 a desenat și la revista umoristică din Târgu-Jiu, "Ardeiul", căreia i-a fost redactor. A mai desenat și pentru revistele "Amicul Tinerimii", "Șezatoarea săteanului", "Lumina satelor", "Amicul copiilor" ale lui Bogdan Petriceicu Hașdeu și Z. Arbore. Ca artist plastic s-a remarcat prin introducerea în premieră de motive folclorice gorjenești în ilustrația de carte și reviste, astfel intrând în grafica românească vignetele
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
cu tricolor au fost depuse în 1899, 1924 și 1943. Cea din 1899 a fost depusă la 31 decembrie de studenții Coriolan Steer, Georhge Novacovici și Ioan Scurtu și pe flamura cu tricolor are inscripția „"Dormi în pace! Noi veghem! Tinerimea română lui Avram Iancu"”, gest pentru care au fost anchetați, judecați și exmatriculați. Inițial, mormântul era de pământ, conform obiceiului, Crucea de la căpătâi a fost donată de preotul Ioan Tisu (al doilea), care pregătise crucea pentru propriul său mormânt. Mormântul
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
comuna Negureni, raionul Telenești, din RSS Moldoveneasca (astăzi, Republica Moldova), fiind fiul lui Teodor și al Anastasiei Butnaru (n. Munteanu). Este licențiat în jurnalism și filologie al Universității din Moldova (1972). A activat în presa periodica, de la redactor la redactor-șef: „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”, „Moldova”. A debutat cu placheta de versuri "Aripa în lumina" (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie același an, este eliberat din redacția ziarului "Tinerimea Moldovei" pentru promovarea spre publicare
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
de la redactor la redactor-șef: „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”, „Moldova”. A debutat cu placheta de versuri "Aripa în lumina" (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie același an, este eliberat din redacția ziarului "Tinerimea Moldovei" pentru promovarea spre publicare a unui eseu despre M. Kogălniceanu care contravenea liniei ideologice oficiale. În perioada 1990-1993 a fost vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. 1998-2005 - președinte al Filialei
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
BM „B.P. Hasdeu”. Din 1997 este redactor, iar din 1998 - redactor și coautor la Calendar Național.; din 2006 - redactor la rev. Tyragetia a Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Colaborează la diferite ziare și reviste de limba română din Chișinău: Tinerimea Moldovei, Viața satului, Literatura și arta, Tara, Flux, Timpul, Jurnal de Chișinău etc.; Moldova, Femeia Moldovei, Nistru (ulterior Basarabia), Orizontul (Columna), Viața Basarabiei, Clipa siderală ș.a. Publică în periodice de la București (România Liberă, Flacăra, Luceafărul), Iași (24 de ore, Cronica
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
Petrică Jean, membrii acestei societăți într'un timp relativ scurt, au progresat într'un mod demn de admirat. Noi nu putem de cât a ne arăta bucuria noastră atât ca cetățeni cât și ca ziariști, văzând că o parte din tinerime își consacră orele de recreație spre a se instrui în ale musicei, una din cele mai plăcute ocupațiuni." (Brăila, 23 febr./7 martie 1887) La 12 iulie 1887 a avut loc examenul elevilor de Școala de Muzică Lyra care s-
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
Artistice „Theodor Aman” din Craiova. Devine intim în atelierul din Depot de Marbres a lui Jean-Paul Laurens cu Auguste Rodin și Antoine Bourdelle. Începând din 1906 urmează o serie de expoziții, prima fiind la Salonul Oficial de la Paris, urmată de Tinerimea artistică și Expoziția Jubiliară unde obține medalia de aur. Expozițiile sale la Salonul Oficial de la Paris devin o obișnuință până în anul 1911 când obține Mențiunea de Onoare pentru tabloul "Țiganii la drum". În anul 1936, Eustațiu Stoenescu este numit în
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
cirilice ed 1632, Psaltirea de Râmnic cu cirilice ed 1747, Cazanier și Ciaslov de Iași. Se mai află aci două lavițe pe lângă perete, una masă pentru parastase, una cădelniță de aramă, un sfeșnic mare de lemn, 4 prapori și corul tinerimei.”" "„Biserica femeilor/tinda: este despărțită de naie prin un părete de lemn, în care se află una măsuță cu una cruce pe ea și una laviță pe lângă perete.”"
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
După instaurarea puterii comuniste, familiile părinților au fost expropriate de autoritățile statului comunist. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chișinău (1984) și a Facultății de Jurnalism a Universității de Stat (1990). Debut absolut - 23 octombrie 1983 în "Tinerimea Moldovei". În 1993 redobândește cetățenia română și se stabilește la București. În 2009 se mută la Mogoșoaia. Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Italia, Suedia, Israel, Federația Rusă, SUA, Bulgaria, Albania, Turcia, Țara Galilor, Macedonia, Republica
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
și pentru firea lui de poet romanic și plin de sensibilitate. Această atmosferă este accentuată după moartea, la 22 iunie 1913, în spital, a lui St. O. Iosif. La 28 ianuarie 1914, Natalia Negru devine membru asociat la expoziția societății „Tinerimea artistică". Datorită firii lui Anghel, căsătoria Nataliei cu el cunoștea frecvente certuri violente, de regulă provocate de gelozie. George Călinescu descrie astfel pe Dimitrie Anghel: „Cine privește fața lui Anghel înțelege aceste furori orientale: ochi migdalați, blânzi și fini, însă
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui Codrescu, multiple, nu sunt susținute totdeauna de o pregătire corespunzătoare. Cu toate acestea, el a știut să răspundă cu promptitudine diverselor necesități culturale ale epocii. A redactat o Mică gramatică franceză pentru învățătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus alte gramatici franceze, a alcătuit un dicționar francez-român și un altul german-român. Împreună cu D. Gusti a tipărit un abecedar, un catehism, o carte de citire, o istorie a românilor - toate, manuale frecvent folosite la vremea lor
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău " În piele de șarpe" de T.Williams, după piesa „Orfeu în infern” (2007). Este autorul cărților "Nuvele cinematografice" () și „Amore e guerra (moartea necunoscută a unui soldat italian)”; publică în revistele «Nistru», «Codrii», «Tinerimea Moldovei», «Ecranul și scena», «Arta cinematografiei», «Scenarii de filme». [[Categorie:Nașteri în 1948]] [[Categorie:Actori moldoveni]] [[Categorie:Regizori moldoveni]] [[Categorie:Moldoveni în viață]] [[Categorie:Oameni din raionul Strășeni]]
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]
-
de lemn..." După anul 1918 caricaturistul Petrescu a rămas același boem incurabil, dar numărul de caricaturi pe care le-a făcut s-au împuținat, nu mai erau așa de numeroase ca înainte. Nicolae Petrescu-Găină a fost membru asociat al Societății "Tinerimea artistică", dar nu a expus niciodată în expozițiile pe care aceasta le-a organizat. În schimb Petrescu a expus, în perioada 1921 - 1926, în cele cinci sau șase saloane ale umoriștilor care au avut loc în București alături de Ion Bărbulescu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
a urmat școala în orașul Cahul, exceptând ultima clasă de liceu, pe care a absolvit-o în Bolgrad. Debutul literar, confirmat și de Uniunea Scriitorilor din România, a fost data de 24 ianuarie 1932 când, în primul număr al revistei "Tinerimea Moldovei", profesorul de limbă română Constantin Radu, care era și directorul liceului „Ion Voievod”, i-a publicat lui , în vârstă de 11 ani, prima poezie, având ca temă "Unirea Principatelor Românești". Atunci a semnat prima dată cu pseudonimul Robert Cahuleanu
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
al lui Jean-Antoine Injalbert. Între anii 1898 - 1899 studiază în cadrul Academiei Julian, în atelierele lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier. Debutează în 1894 la Expoziția artiștilor în viață, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările "Cercului artistic" și ale "Tinerimii artistice". În 1919 se află printre membrii fondatori ai Societății "Arta română". Operele îi sunt prezentate în expoziții personale în București, în 1907, 1922 (împreună cu Cornel Medrea), 1930. A participat de asemenea la expoziții de artă românească deschise la München
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
a studiat la "Liceul Aron Pumnul" din Cernăuți (capitala regiunii Bucovina și sediul județului interbelic omonim), care era parte a României interbelice. A devenit membru al "Societății Steluța", o organizație culturală dedicată culturii românești și editor al revistei liceului, "Ecoul tinerimii". Cu alți trei colegi publică unicul număr al revistei "Caietul celor patru". În 1929, urmând cariera tatălui, devine student la teologie al "Universității Regele Carol I din Cernăuți", ale cărei cursuri le-a absolvit în 1934. Fiind student, a contribuit
Mircea Streinul () [Corola-website/Science/337314_a_338643]
-
Scleroza multiplă. În plină perioadă de tinerețe creatoare, la 33 de ani Luchian a trebuit să se lupte cu paralizia și în timp, era amenințat și cu pierderea vederii. Veșnic optimist, în spital fiind, Ștefan Luchian a aderat la Societatea Tinerimea artistică împreună cu Constantin Artachino, Nicolae Vermont și Gheorghe Petrașcu. În primăvara lui 1902 a participat la prima expoziție a Tinerimii artistice cu opt tablouri, dintre care s-a ramarcat capodopera "După ploaie la Băneasa". O dată cu venirea verii, Luchian a părăsit
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
și în timp, era amenințat și cu pierderea vederii. Veșnic optimist, în spital fiind, Ștefan Luchian a aderat la Societatea Tinerimea artistică împreună cu Constantin Artachino, Nicolae Vermont și Gheorghe Petrașcu. În primăvara lui 1902 a participat la prima expoziție a Tinerimii artistice cu opt tablouri, dintre care s-a ramarcat capodopera "După ploaie la Băneasa". O dată cu venirea verii, Luchian a părăsit spitalul și a mers la Govora și apoi la Poiana din Bărăgan unde a făcut o mulțime de schițe. La
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
ar fi atmosfera, obiectele, anotimpul, totul nu este doar sugerat, ci foarte precis indicat. Nici un artist român până la Luchian, nici Andreescu și nici Grigorescu, nu a evocat cu mijloace simple, cu aceeași tărie, frunzișul mișcător al copacilor. Începând cu expoziția Tinerimii artistice din anul 1908, unde a participat cu mai multe tablouri cu flori (Garoafe, Trandafiri și Anemone), creația artistică a lui Ștefan Luchian a fost marcată progresiv, ca și boala care avansa, de prezența tematicii florilor. Le iubea coloritul și
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de trupuri, ci se circumscria "paideia", conceptul educațional ce urmărea cultivarea spiritului uman. Tinerii copii de sex masculin erau mutilați, la o scară foarte de extinsă, prin castrare și transformarea lor în fameni. Solon, celebrul legislator atenian, a reglementat moravurile tinerimii și s-a opus practicării prostituției de către băieții atenieni, dar nu a interzis vânzarea tinerilor sclavi destinați depravării. În "Amoruri" (25-26), Pseudo-Lucian arată în mod expres: Perioada în care adolescenții erau considerați dezirabili se întindea de la pubertate până la apariția bărbii
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]