179 matches
-
muri gazați. Am bătut iarăși în ușă și în pereții dubei și-am strigat din răsputeri. Pereții erau dubli, ca zgomotele să nu se audă afară. Totuși milițienii au deschis vizeta. Noi am vârât un capăt de scândură din capacul tinetei, blocând închiderea ei și am cerut cu disperare să stăm de vorbă cu securiștii. Unul a apăsat pe un buton și duba a tras iarăși pe dreapta. Ne aflam în câmp. Ofițerului i s-a raportat că nu se mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că nu vor mai da drumul la gaze dacă nu vom mai cânta. Le-am răspuns că nu vom mai cânta, dacă se aerisește duba, pe drum să ni se lase vizeta permanent deschisă și să ni se dea capacul tinetei. Mulțime de oameni se adunase în jurul dubei; milițienii îi țineau la distanță cu armele și unul dintre ofițeri încerca să le explice că în dubă sunt criminali periculoși. Oamenii clătinau din cap, dar în fața armelor se retrăgeau cu pași înceți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
oficiu, fie pentru vreun raport. „Morga” avea o cameră mai largă în care cobora scara și din care se intra în trei celule mai mici. Am fost împinși în camera de lângă scară, prăbușindu-ne pe cimentul umed. Într-un colț, tineta obișnuită. În ușa de lemn, foarte veche, erau fisuri prin care vedeam ce se întâmplă în camera mare. În centrul ei era un stâlp puternic în care erau încastrate belciuge. Aici erau legați cei supuși la pedeapsa flagelării. A doua
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
încercase și maiorul Munteanu în 1944. Cei care aveam experiență am sesizat intenția diabolică, amintindu ne de anii terorii antonesciene. Nu mâncați! Veți muri dacă mâncați! Veți face ocluzii intestinale și nu vă vor scoate la spital! Aruncați mâncarea în tinetă!, am avertizat. Nu era ușor să te abții. Simțurile fuseseră excitate, văzul, mirosul și gustul, secrețiile toate intraseră în funcțiune, așteptând împlinirea unei satisfacții mortificate, cu sau fără voie. Milițienii pândeau. Văzând că nu mâncăm, ba mai mult, că transmitem
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dureri ca de cuțit îți străbăteau muș chii și oasele). Noaptea ți se scoteau doar cătușele, patul pliant de pe perete era lăsat la ora 22 și te puteai întinde pe scândura înghețată; fereastra așezată aproape de plafon era permanent deschisă și tineta fără capac. Dacă celula era caldă, te prăbușeai când oxigenarea nu se mai realiza, în funcție de sănătatea inimii și a plămânului. Atunci se deschidea ușa pentru 10-15 minute și chinul începea din nou. Hrana varia în funcție de dispoziția călăului Gheorghe Crăciun: la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
servici fiecare într-o zi. Adică ce însemna asta: luam gamelele și turtoiul ăla și le dădeam la colegi când ne repartiza mâncare, și-așa mai departe, și la sfârșit, trebuia să adunăm gamele și să le spălăm; aveam o tinetă acolo în care aruncam apa... și dup-aia le luam și le ducea la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care nu au acceptat... i-o băgat la izolare. Eram într-o cameră puțin mai mare ca asta și am fost vreo 35... cu geamurile blocate cu scânduri, cu ușa închisă. La un moment dat nu mai încăpea nimic în tinetă, curgea pe de-o parte... Dimineața ne dădea drumul să mergem la veceu ș-atunci nu mai știam cum să ne ușurăm... Stăteam lângă ușă, care era primul să fugă la veceul din curte... Era o goană nebună. Ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zile, toți ăștia, fiecare într-o celulă. Și după ce s-a împrimăvărat ne-a dus împreună cu alții... Și vara am stat și câte 14 într-o celulă. Acolo era regula ca în fiecare celulă să se afle două vase, zise tinete, dar unul pentru apă și unul pentru necesități. Dar la ăla pentru necesități vara nu-i dădea intenționat capac și, în aglomerația aia, în căldura verii, era imposibil de trăit... Fermentau ăstea și nu puteai să trăiești... Și așa ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
boltă în care pica apa din tavan pe ici pe colo, că-ți dădeai seama după lacurile care se formaseră, și 7 zile și 7 nopți trebuia să te plimbi, să ocolești lacurile ălea și nu stăteai decât pe o tinetă unde îți făceai și necesitățile. Mâncarea în ce consta? Mâncarea era așa: dimineața un fluturaș de pâine cu apă sau cafea, când se îndurau ei, caldă... La prânz n-aveai nimic și seara tot așa, îți mai dădea câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
bucată de turtoi. Și asta era totul. Apă aveai, că îți dădea într-un vas să bei acolo. Și tot timpul trebuia să te plimbi, că n-aveai ce să faci, că de stat nu puteai să stai mult pe tineta aia că avea o margine subțire, și dacă stăteai prea mult îți amorțeau picioarele. Și 7 zile și 7 nopți am mers, m-am gândit, mi-am recitat poezii, rugăciuni, amintiri. Am avut tot felul de gânduri. Au trecut 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
scurți... Plus frigul de acolo... Pe jos nu puteai să stai că era ciment, era umed, pereții erau umezi... Deci trebuia numai să te plimbi dintr-un colț în altul pe întuneric, că era beznă... Nu vedeai nimica acolo... Pe tinetă nu puteai să stai, că n-avea capac, și tot timpul numai te plimbai. Și când am fost dus la celulă, la expirarea pedepsei, am făcut hemoptizie, și am început să dau sânge în lighean câteva zile, până ce m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de părete, și aerul vinea numai pe sus și soarele... dacă era, încolo nimic... Și odată, o făcut un lot, ne-o mutat și eram într-o cameră mare, și era mai bine că te puteai plimba. Pentru necesități aveați tinetă? Numa’ atâta loc era în cameră, la capătul paturilor, cât era tineta. În aia ne făceam și treaba mică și treaba mare. Și ne-am reglat stomacul cam toți să facem treaba mare numa’ dimineața... Păi acolo nu făceam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
încolo nimic... Și odată, o făcut un lot, ne-o mutat și eram într-o cameră mare, și era mai bine că te puteai plimba. Pentru necesități aveați tinetă? Numa’ atâta loc era în cameră, la capătul paturilor, cât era tineta. În aia ne făceam și treaba mică și treaba mare. Și ne-am reglat stomacul cam toți să facem treaba mare numa’ dimineața... Păi acolo nu făceam în fiecare zi, făceam la două sau la trei săptămâni și când făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
îl băga în cameră la noi în Galați sau în Jilava, sau dam peste el, sau mă rog... Și odată deschide gardianul ușa la celulă... Noi la ofițerii ăștia de la Galați le zicem căcănari, că ăia venea cu noi cu tineta, o goleam tineta, mergeam în celulă... Și deschide ușa, și zice: Care ești tu ăla Pop Ioan? Eu. Data nașterii? Spun data nașterii... Zice către mine: Da’ cine te-o băgat aici? În pușcărie? Nu, aici în celulă. Ce cauți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cameră la noi în Galați sau în Jilava, sau dam peste el, sau mă rog... Și odată deschide gardianul ușa la celulă... Noi la ofițerii ăștia de la Galați le zicem căcănari, că ăia venea cu noi cu tineta, o goleam tineta, mergeam în celulă... Și deschide ușa, și zice: Care ești tu ăla Pop Ioan? Eu. Data nașterii? Spun data nașterii... Zice către mine: Da’ cine te-o băgat aici? În pușcărie? Nu, aici în celulă. Ce cauți dumneata în celulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost așa. Frontieriștii o avut o cameră de 150 de persoane, și nu avea’ veceu în cameră. Restu’ camerelor toate aveau veceuri, dar acolo era veceu separat. Și administrația, ca să-i bâzâie, le-o-nchis veceul și le-o băgat tinete... Și-apoi ăștie o dat afară tinetele, ăștia iară le-o băgat și nu le-o deschis veceul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea înfundate, scândură la scândură, și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de 150 de persoane, și nu avea’ veceu în cameră. Restu’ camerelor toate aveau veceuri, dar acolo era veceu separat. Și administrația, ca să-i bâzâie, le-o-nchis veceul și le-o băgat tinete... Și-apoi ăștie o dat afară tinetele, ăștia iară le-o băgat și nu le-o deschis veceul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea înfundate, scândură la scândură, și n-ai mai primit aer, numa’ pă deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai fusesem. Avea 8 metri patrați și erau șase paturi, iar noi, la un moment dat, eram 17 persoane. Era un adevărat infern. Dormeam pă jos. Vara era foarte cald, iar iarna foarte frig... Într-o parte era un hârdău, tinetă, cum îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar în alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă de arpacaș și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am dormit câte doi în pat. Cum era regimul de detenție în închisoarea de la Pitești? Regimu’ de pușcărie... dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla în cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram în palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sus de la 4, apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dăi... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic, atât doar: șters, veceu, tinetă. Era tinetă înăuntru, nu te scotea la veceu decât odată pe zi, dimineața... Foamea!? Nu mai zic de foame... că era zi de zi. Dacă 20 de inși mâncam dintr-o pâine de 2 kile... Deci nu-ți venea nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
4, apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dăi... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic, atât doar: șters, veceu, tinetă. Era tinetă înăuntru, nu te scotea la veceu decât odată pe zi, dimineața... Foamea!? Nu mai zic de foame... că era zi de zi. Dacă 20 de inși mâncam dintr-o pâine de 2 kile... Deci nu-ți venea nici o sută, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
serii de câte treizeci de deținuți care primeau cel mult jumătate de oră pentru necesități și pentru a se spăla; cum mulți nu ajungeau la rând, își făceau nevoile în gamelele din care mâncau, întrucât în celulă era doar o tinetă de 20 de litri pentru urină 3. Pe 22 iunie, Dumitrescu, ajutat de câțiva gardieni, a efectuat o percheziție la camera 1-corecție, găsind niște mărțișoare făcute de Onișor, fapt care a constituit pretextul pentru anchetarea în ziua următoare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care mânca, fără să aibă dreptul de a le arunca ori de a le spăla, astfel că unii deținuți își îngurgitau fecalele de bunăvoie, pentru a putea primi mâncare. Regimul necesităților nu era perfect unitar, în unele camere existând o tinetă în care acestea erau depozitate. Dormitul era și el un chin, victimele fiind obligate să stea pe pat întinse pe spate, cu pătura până la piept și mâinile deasupra păturii, ca să nu poată să se sinucidă. Dacă vreunul adormea și se
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
timp în care era apelat cu aceiași termeni, față de care a găsit puterea să protesteze: „Băteți-mă, schingiuiți-mă cât vreți, călcați-mă în picioare, dar nu îmi mai spuneți așa”. Bătăușii s-au oprit brusc, l-au pus să care tineta, să șteargă cu limba stropii de mâncare din jurul gamelei și au continuat să-l jignească cu aceiași termeni, crezând că îl rănesc mai tare așa, dar nu l-au mai bătut 2. A participat la mizanscenele cu caracter blasfemic din
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
deținut având mai puțin de un minut pentru a-și satisface necesitățile firești și a se spăla. Cum mulți nu ajungeau la rând, erau constrânși să își facă nevoile în gamelele din care mâncau, întrucât în celulă exista doar o tinetă de 20 de litri pentru urină 1. De asemenea, erau supuși unei înfometări severe, încât ajunseseră niște schelete cu reale probleme de deplasare, mulți cântărind, la momentul începerii brutalităților, nu mai mult de 35-40 de kilograme. Rolul tuturor acestor restricții
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]