1,621 matches
-
Ed. Imago, Sibiu, 2010; Eternități de o clipă, volum colectiv, Ed. InfoArt Media, Sibiu, 2010; Puncte de reper, volum colectiv, Ed. Ardealul, Târgu Mureș, 2011; Vânare de vânt, versuri, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Visând viața, proză scurtă, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Singurătatea pământului, roman, ed. a II-a, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013. Premii literare: Premiul pentru debut acordat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor pe anul 1978, pentru romanul Nisipul memoriei; Premiul național pentru creație literară pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fost prezenți în festival compozitori din diaspora. Am avut bucuria de a-i fi reîntâlnit pe Corneliu Dan Georgescu sosit de la Berlin, pe Eugen Wendel de la Köln, pe Costin Miereanu de la Paris, pe Liviu Marinescu din Los Angeles, pe Sever Tipei de la Universitatea din Illinois, din Statele Unite. A putut fi audiată muzica Adrianei Hölszky și a Violetei Dinescu din Germania. Au evoluat în fața publicului soliști de mare anvergură artistică europeană, cum sunt saxofonistul Daniel Kientzy, clarinetistul Aurelian Octav Popa, flautistul Ion
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
sală!). Mazilu era la trei metri de mine și-i făcea curte unei doamne teribil de atrăgătoare. Era ușor ebrietat, și nefiind nici prea atrăgător, femeia-i respingea, tenace, avansurile. La un moment dat scriitorul se enervează și, aflînd că tipa e profesoară de franceză, Îi aruncă un comic/distrugător verdict: „ Am cunoscut-o pe Brigitte Bardot, duduie: era și mai frumoasă ca dumneata, și vorbea și mai bine franțuzește!”. Ergo: cînd nu scria, Mazilu rămînea propriul său personaj. Nici nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pentru că n-am asistat nici, io nici dumneavoastră la ea, am aflat la a doua mână doar această întâmplare, asta putem presupune. Atmosfera s-a înviorat însă când la masă a venit o femeie sau o doamnă, mă rog, o tipă, din nou aproximăm, care a dat de veste despre un lucru absolut surprinzător. Era extaziată, tu, fată, ce chestie, ai văzut că francezii ăștia au fântână arteziană până și-n baie? Hai, fată, ești întreagă, unde ai mai pomenit așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
De fapt, nimeni n-a reușit. Și respectivul zicea că în asta stă geniul lui Jimi Hendrix. Că Dumnezeu nu se uită unde aruncă cu har. Mă rog, ce trebuie să rețineți e că era aglomerație. Și că pe tricoul tipei de lângă geam scria: „Limited sport USA“. Lângă ea se așezase o babă cu un pulovăr negru de lână pe care nu scria nimic. Pe tricourile celor care stăteau pe bancheta mea nu puteam vedea ce scrie. Și pun pariu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care stăteau pe bancheta mea nu puteam vedea ce scrie. Și pun pariu că nici nu vă interesează. Dar am mizat pe faptul că, pe căldură, toate înscrisurile astea vor crea un efect halucinatoriu. Un real excentric, sărit de pe fix. Tipa de lângă geam nu avea doar un tricou cu „Limited sport USA“, ci și o geantă. Și vreo treizeciși de ani. Și nu călătorea singură. Ci cu un balon. Avea un balon. Pe grătarul de deasupra. Printre papornițe și valize îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
rotund ca un titlu de carte sau ca un clișeu al comentatorilor de sport. Avea așa, ceva diafan, o fustă vaporoasă roz. Nu transpirase mai deloc. Baba, în schimb, da. Nu degeaba se îmbrăcase ea cu pulovărul ăla de lână. Tipa avea ceva antipatic. Pe cuvânt. Era tunsă scurt și de-aia mă enerva. Sau ăsta e doar un pretext. O scuză ceva, acolo. Un nod în papură. În sfârșit, ce să ne căciulim pe un lucru de nimic! Ce contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care le-a avut Noe când a hotărât ce trebuie să urce pe arca lui. Și ăștia doi nu aveau unde să-și pună rucsacul. Rucsacii. Rucsacele. Mă rog, gențile. Din cauza balonului nu aveau loc. Și au rugat-o pe tipă să-l ia de acolo. Să-l dezumfle. Să-i facă ceva. Și asta s-a oțărât. Că de ce? Cum adică? Ea toată ziua a umblat cu balonul prin București, înțelegi ce-i aia toată ziua? Și pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
proverb ceh. O limbă, vorba lui Mark Twain, mai aproape de o boală a gâtului decât de vorbirea articulată. Toate limbile necunoscute par penibile. Asta voiam să spun. Dar iar am luat-o prin miriște. Oricum, când cei doi au plecat, tipa și-a aruncat părul ăla scurt pe spate cu o mișcare din care am dedus că s-a tuns de curând și că așa țâfnos reacționa de fiecare dată când nu-i convenea ceva. Apoi, cu o voce din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul de culoarea pâinii pe care o vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus ”mulțumesc, tanti Filomela!”. Avea buza de sus despicată, tanti Filomela, și o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cojan Petruța, profa de mate (Năsoasa, Cârma, Scârțâitura). Zbiera la noi pițigăiat, printre eternele-i răgușeli, și ne lovea cu cartea de algebră peste cap, atunci când eram scoși la tablă și Încurcam formulele matematice. Era foarte slabă, exagerat de slabă, tipa asta, cu niște mâini atât de subțiri, de te așteptai să se rupă din clipă În clipă. Și totuși, spre disperarea noastră, nu se rupeau deloc. Ba, mai mult, pot spune că avea o forță În ele care ne Înspăimânta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
patronul o ținea acolo pentru „Înfrumusețarea decorului”. Că, cică, aducea un plus de farmec și de noroc. Că, de când apăruse ea, barul era mereu plin si lumea se simțea bine „admirând peisajul”. De fapt, nimeni nu prea știa de unde venea tipa asta și care era menirea ei În acel loc. Pleca fix când voia, revenea după chef și ... cam asta era tot. Era, Într-un fel, “protejata” patronului, deci... a Divinității. Nu l-am suportat din prima clipă pe barman. Am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fie prezentă la asemenea escapade. Când a spus cuvântul inginer, m-am gândit la tine. Te văzusem de câteva ori plimbându-te pe bulevard cu ea și atunci mi-a căzut fisa. - Ești sigur că era Olga!? - Te mai îndoiești? Tipa e cunoscută nu numai în cercul nostru, ci și în alte companii. A dobândit blazonul de fată bună la toate! După o pauză, în care cei doi în lipsa cuvintelor se priviră întrebători, George continuă: - Am reflectat privitor la diversele situații
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prostie, dar uite o chestie care, dincolo de o grămadă de naivități și pompoane, are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă abțin și-mi dau în petic. Nu, nu!", surâde tipa. "E cu altceva. Mai bine nu-ți spun nimic, tocmai ca să nu pornești cu idei preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună spiritul tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să nu se manifeste și spiritele mele cele îndoielnice. E
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oricărui bețiv cu capsa pusă sau a vreunui aurolac în vrie. Dar n-aveam timp acum de adâncirea unor asemenea reflecții M-am cățărat rapid pe roată, după aceea pe aripă, și țuști înăuntru, pe fereastra deschisă, profitând de neatenția tipei care-și punea centura de siguranță. M-am ascuns în spate, după o tetieră și am așteptat. Știam eu că ăștia, el sigur, mie-n sută, lucrează pe undeva, tot prin centru, pe lângă Universitate. Nu-mi rămânea decât să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și cum adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite: tu citești toate declarațiile fotbaliștilor, antrenorilor, patronilor de cluburi sau a mai știu eu cărui șef de galerie. Da?" "Ăhă. Așa, și?" "Păi, tu crezi că brunețelu' ăla de la Steaua, ăla care a dat două
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu părerea despre lecturile lor. E acolo o gagică, una tare de tot, Terorista, care să dea dracu' de nu citește și cinci romane pe săptămână și după aia le mai face și critica, cum s-ar zice. Mă, Bebe, tipa are audiență mai mare decât tiraju' lu' Românica literară, mă!" "Ei, na!" "Pe bune!" "Nu-mi vine să cred. Cum, dom'ne, ăia, cu tot cu mulțimea aia de pagini de mică publicitate și n-o răzbește p-aia?" Coletuța face o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca matale. Dă-mi mata un nume!" Spusese "deșteaptă", deci își asuma condiția feminină, așa cum intuisem. Și gândăciță, gândăciță, dar părea unsă cu niscaiva alifii. Ori eram eu prea bănuitor? În sfârșit, o să văd eu mai încolo ce fel de... tipă e. Nu-mi era tocmai simpatică, așa că am început să mă gândesc la un nume mai haios și care să i se potrivească. Ia să vedem ce nume să-ți găsesc eu?", am făcut sobru. Am fixat-o majestuos cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că acu' oi fi și tu deșteaptă!" "Sunt, da", afirmă dumneaei cu convingere. Se întoarse imediat către mine, reverențios și cu un ton catifelat: "Sigur, nici pe departe ca Șefu', da' sunt și eu un picuț deșteaptă." Asta era o tipă care voia să ajungă departe. Cred că deja începuse să aibă viziunea unei cariere. Pentru început, îmi închipui că o funcție de first assistent manager cred că era un obiectiv la îndemână. Sau îndegheară, după cum se prezenta situația. "Iar eu sunt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ei trebuie să stea să le facă pe plac la toți, după cum i se scoală fiecăruia." Îmi închipuiam că Săvuleasca o să-l consoleze, spunându-i că el nu era în pericol de a fi inclus în categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa, vata și tifonul pe care i le vârâse ORL-istul în nări o să se îmbibe în curând. Până să întrebe de un pat, apărură doi tineri. Erau stagiari în primul an sau studenți în ultimul, un tip și o tipă. "Ce faceți, fetelor?", încercă o întrebare amabilă nou-sosita. "Mersi, bine", răspunse cam în doi peri Delia. Încercă să mai îndulcească replica: "Uite, stăteam și noi de vorbă...". Imediat apare și radiologul. Pare indispus: "Ce-i cu tine, mă, aici?", mârâie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dacia, țineți-o tot așa. Dacă vreți vilă și merțan, faceți cum vă zic eu, flăcăi!" Da, Jeni, exact astea au fost cuvintele lui. Și acum, pă bune, zi tu că n-are dreptate omu'!" " Mi se pare penibil", făcu tipa cu un ton iritat. "Ce dracu', băuse sau ce?" "Ei, băuse. A spus-o pe șleau. Mie tocmai asta îmi place la el, că nu se dă maica Tereza. Și e tare de tot. Ca profesionist, nimeni nu poate să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
doi lei." Râse zeflemitor: "Nu-mi băga mie texte! Să nu-mi zici acuma că tu te-ai apucat de facultatea asta ca să te dedici luptei cu boala întru binele oamenilor. Luptă, luptă, dedicație, dedicație, da' moca?!" "Eee, nu...", recunoscu tipa încurcată. "Și normal că nu moca! Da' oricum, mai finuț, frate! Nu ca ăsta de aici, de la chirurgie toracică de-i spunea lu' moșu' ăla că atunci când îi vine pensia, să treacă pe la el pentru operație. Las-o dracu', nici
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
doua n-are. Iar pe anestezist l-a făcut din cuvinte. I-a spus că moșuleagu', pensionar amărât, a marcat doar zece milioane de lei-tramvai-Românica-banana. I-a dat trei lui și de restu' l-a pupat pe basc." "Mișto!", făcu tipa. "Ei, mișto. Așa a crezut și el. Da' când a văzut cu ce Qiu-șase a venit fii-su să-l scoată din spital, i-a căzut fața. Înțelegi?" "Vai de mine, da' chiar c-a fost pervers, moșu'! "Vezi? P
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atâta suflet din prima ședință, la primii stimuli. Nu i-am rămas dator: "EȘTI DOAR O BABĂ SFERTODOCTĂ, APUCĂTOARE ȘI PROASTĂ", veni imediat răspunsul, afișat prompt pe zid. "Sunt profesor universitar, șef de catedră, membru corespondent al Academiei Române, tâmpiților!", răcni tipa, pătrunsă până-n adâncul inimii de onoarea ei de cărturăreasă română, făcută la apelul de seară. "LASĂ CĂ ȘTIM NOI CUM AI AJUNS ÎN FUNCȚIILE ASTEA. ORICUM, TOT O DOBITOACĂ ȘI O ȚOAPĂ PARVENITĂ AI RĂMAS." "Mă faceți pe mine dobitoacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]