1,015 matches
-
nu vreau să le Încurci pe toate și să faci În cap un talmeș-balmeș! Scrie-le din nou și Încearcă să scrii cuvinte cu litere mici. Ascultător, Va așa a făcut până seara și zilele următoare au continuat după același tipic, băiatul lui Victor, mai greu, mai ușor, ajunse să poată Încropi cuvinte cu litere mici de tipar și de ziua sa, de Blagoviștene (așa cum spunea bunica Ileana) sau Buna Vestire (așa cum spunea Victor, iubitorul și cunoscătorul ...și de religie!), să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ce fel de răsplată să-mi dea nostalgia /... Când trăirile-mi intense până mai acum / s-au nivelat în fel de fel de prestații / un pic câte-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase și insalubre ale gândirii provin aceste scâlciate combinații de cuvinte? Iar versurile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în fel de fel de prestații / un pic câte-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase și insalubre ale gândirii provin aceste scâlciate combinații de cuvinte? Iar versurile citate nu sunt singurele. Răsfoind cartea, descoperim numeroase alte încercări ratate de a face poezie: „Un mofluz se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
câteva zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
structurilor familiale grija asigurării nevoilor membrilor lor. În Grecia, se consideră ca o rușine plasarea unui părinte sau a bunicilor în aziluri de bătrâni, ca să reluăm o expresie a lui Symeonidou (1977, citat de Paquy în 2004). Al doilea model, tipic francez, este al politicii familiale integrale. Dacă în Germania politica socială vizează mai ales munca, dacă în Regatul Unit, ea vizează lupta împotriva sărăciei, în Franța ea vizează natalitatea. Politica familială franceză are trei obiective amestecate care o fac greu
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
țâșni din lemn; pietrele vor vorbi; femeile vor naște monștri; apele dulci vor prinde gust de sare; buna rânduială și buna-cuviință vor dispărea și nedreptatea se va întinde pretutindeni. Așa se termină prima viziune. Următoarele două sunt construite după același tipic: profetul pune întrebări tulburătoare legate de soarta sufletelor după moarte, de sfârșitul lumii, de judecată și de criteriile judecății etc. etc., iar Dumnezeu, prin Uriel, îi dă răspunsuri mai degrabă înfricoșătoare decât consolatoare. Părțile a patra, a cincea și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din stânga, faptele rele. Purtătorul balanței este arhanghelul Dokiel 116, „care cântărește binele și răul după dreptatea lui Dumnezeu”. În sfârșit, posesorul trompetei se numește Pyruel 117 și are același grad, în ierarhia divină, de arhanghel. Judecata se desfășoară după un tipic destul de simplu. Testamentul... relatează însă un caz mai delicat, intenția autorului fiind în primul rând aceea de a pune în evidență și calitatea de intercesor pe lângă Dumnezeu a lui Abraham. Așadar, sub ochii patriarhului se derulează următoarea scenă: un înger
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de la Vasilica și Ionuț, care aveau obligația să-i supravegheze cu rândul pe parcursul jumătății lor de zi când se aflau acasă. Nimic neobișnuit în toate acestea, că viața, după cum se vede, se desfășoară într-un fel absolut firesc, după un tipic străvechi potrivit căruia la casa săracului cu mulți copii aceștia se cresc unii pe alții, mănâncă unii de la alții, cei mici se îmbracă cu ce rămâne de la cei mari, cei mari îi apără pe cei mici în cazul unor neînțelegeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să salveze situația. Este fericit că a ajuns aproape de capătul misiei lui: "Mortul. Pe mort cum îl trec?"... Pălăriosul ieșit din minți nu mai înțelege nimic: "Ăăăă? Cum adică?"... Roboțelul ruginit nu se lasă: "Scriu una bucată mort? Așa-i tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
facă fiecare membru al familiei. Acestea sunt întărite prin educația care se face la școală, educație orientată prioritar către sfera publică și doar sporadic și conservator către sfera privată. În manualele alternative, care funcționează în prezent, familia este prezentată după tipicul familiei din secolul al XIX-lea. În cazurile ceva mai apropiate de realitatea imediată a copiilor, modelul familiei tradiționale este predominant: tata tocmai vine de la serviciu (întotdeauna unul important, el apare în multe ipostaze admirate de copii, ca aviator, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
săptămână. Era neagră, tapisată cu piele și catifea roșie, iar vizitiul nu stătea pe capră, mânând cele două catârce, ci călare pe una din ele, cum se obișnuia la acest tip de vehicul. Careta avea un aspect solid, dar discret, tipic proprietarilor care se bucurau de o bună poziție socială, dar nu aveau dreptul, ori dorința, de a se Împăuna cu ea. Ceva propriu negustorilor Înstăriți sau Înalților funcționari care, fără a aparține nobilimii, dețineau posturi importante la Curte. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Filip, galant cum era În anii tinereții, să hotărască a organiza acolo prima Întâlnire de la distanță, oficioasă, nu oficială, Între sora lui, infanta, și cutezătorul pretendent englez. Totul trebuia să decurgă, desigur, conform protocolului Curții spaniole, ale cărui reguli și tipicuri erau atât de stricte Încât Îi impuneau dinainte familiei regale tot ce avea de făcut În fiecare moment al zilei, anului și anilor vieții ei. Nu este de mirare, așadar, că vizita neașteptată a ilustrului aspirant la starea de cumnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a Investigațiilor lui Ion Vianu, în care, decriptând convenabil trei surse, cu instrumente fin psihanalitice, eseistul vede, în rodnicul - istoricește - an 1916, engrama unei crime neînfăptuite. Cartea de căpătâi a adolescentului Mateiu, Arivistul lui Félicien Champsaur are în centru, după tipicul melodramatic de sfârșit de secol al XIX-lea, un omor bine ticluit și încă și mai bine mascat. Subiectul, așa cum îl rezumă Vianu, e simplu, urmărind felul în care un avocat sărman și pus pe căpătuială, Claude Barsac, o ucide
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
familia, marea iubire ), trecut încetișor, pe nesimțite, de la statutul de mare speranță cu viața în față la cel de matur deziluzionat, cu privirea îndreptată tot mai des spre opțiunile greșite ale trecutului". Viața i se pare a se derula după tipicul unui cinovnic din clasicii ruși, mișcată de un automatism birocratic, vag consolată de reflexele unor neverosimile speranțe. Avînturile, tot mai puține, apar jugulate nu numai de rigiditățile unui program, ci și de obstacole lăuntrice, de neînlăturat, enigmatice precum orice fatalitate
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
ba chiar trivializare - a formelor de existență religioasă. "Soborul de preoți" fără de care nu mișca nici musca (exact cum pe vremea comunismului nu se putea face nimic fără "soborul de activiști"), luptele pentru putere în sânul bisercii, desfășurate exact după tipicul respingător din viața politică, lipsa evidentă de har a atâtor purtători ai sutanei preoțești sunt pe cale să lichideze orice urmă de credință autentică. Sigur că nu Dumnezeu e vinovat pentru că lucrurile au evoluat în această di-recție. Așa cum spune minunata formulă
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
problematică, frecvent contradictorie, a ființei scriitoricești. Din capul locului, Dora Pavel tentează o „demistificare“ a acesteia. Declară a o interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
orizontului cultural englez, ca și a antropologiei, a mitologiei etc. Nu mai este o coincidență, ci o condiție necesară alegerea traducătorului, Virgil Stanciu, membru al comunității universitare, ca și romanciera, ca și câteva dintre personaje, așadar familiarizat cu viața, concurența, tipicurile unei lumi cu propriile moravuri, mentalități și reguli scrise ori nescrise. Cu atât mai mult cu cât Virgil Stanciu a tradus și primul roman din "trilogia universitară", Schimb de dame, care l-a impus la noi pe David Lodge, studii
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
zelosul său colaborator. A fost un memento pe care Leonte Răutu l-a luat în serios. Drept rezultat, s-a ploconit cu augmentată slugărnicie față de noul stăpîn, simulînd a-i însuși toate "indicațiile prețioase", a-și face "autocritica", așa cum pretindea tipicul birocrației de partid. La cîteva luni după Tezele din iulie 1971, la Plenara CC al PCR din 3-5 noiembrie 1971, cînd Ceaușescu lansase aluzii la abuzurile din politicile culturale ale anilor '50, Cameleonea proba că nu-și epuizase excepționalele resurse
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
moment cu aureolă poetică, prelungind o stare emoțională într-un prezent etern și indivizibil. Împlinindu-și vocația estetică sub zodia Moftului, infantilii lui Caragiale sunt moftangii. Personajul emblematic al acestei lumi este moftangiul Mitică. De unde știm că este un infantil tipic? În primul rând pentru că n-are vârstă. Ca și Peter Pan, Mitică „nu e nici tânăr, nici bătrân nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte", pe scurt, este indistinct, arhetipic. Peter Pan, și el, „are aceeași vârstă mereu"... Copiii
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
mai prețioasă decît încercarea, cu rost, a memoriei. Între exerciții lirice de tinerețe, împodobite cu toate nuanțele după care scotocesc, de obicei, începătorii, și dialoguri vii, de meșter bun, schițele fără umor sînt passe-partout-urile mahalalei, așezată în ele cu tot tipicul, sordid și, cîteodată, fraged, de lume dinainte de păcat, promisă, însă, lui. La coana Tecla, unde nimeresc într-o noapte amarnică doi liceeni, se consumă o scenă minimalistă, concentrată, între "dugheana-i închisă în as'noapte; dumnealui a murit!" și nevoia
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
mine: faptul că, prin constanță, am dovedit că nu au fost o întâmplare performanțele atinse, dar mai ales că am demonstrat că, într-adevăr, noi românii suntem o națiune cu real talent fotbalsitic. Reușita consider că a fost favorizată de tipicul instituțional al Federației de Minifotbal. Din start am vrut să construiesc FMR pe alte principii decât cele pe care funcționează FRF-ul. Aici corectitudinea, competiția reală și stimulativă, bucuria de a juca fotbal, meritocrația, respectul și cooperarea au făcut ca
INTERVIU cu Răzvan Burleanu, candidatul pentru FRF care ne-a făcut Campioni Europeni la Minifotbal: Cum speră să rezolve problemele Federației și cum vrea să revitalizeze fotbalul românesc - EXCLUSIV DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74482_a_75807]
-
ușurința unui vechi profesor, glisările în universalii, asocierile, luminile de bibliotecă însoțind faptele cele mai mărunte fac larghețea și, deopotrivă, adeziunea la subiect a acestui Jurnal de lector. Întregit cu o la fel de plăcută, cu toată bogăția-i de detalii, de tipicuri, de analize pe text, lucrare de istorie literară, Eminesciana. O pasiune pentru coincidență, ca și în Jurnal, e mai mult decît vizibilă în cercetarea lucrurilor mici din vecinătatea marii poezii. Nu rîvna scormonitoare a căutătorului de pete, ci, la fel de degajat
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
largi, glisînd spre literatură (psalmii lui Claudel, ale căror dificultăți de traducere le subliniază Cristina Hetriuc, sau traducerea în românește a termenilor religioși folosiți de Pascal, de care se ocupă Elena Ciocoiu). Pe lîngă acest dosar, cum e, de altfel, tipicul fiecărui număr al revistei, găsim un interviu, de astă dată al Marianei Neț cu Françoise Wuilmart, o profesoară foarte implicată în toate ale traducerii, un grupaj despre crezurile traducătorilor, portrete de traducători din lumi diferite - umanistul Jean Martin și apropiatul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7698_a_9023]
-
naște astfel un glas deasupra, care îi poartă pe amicii noștri spre aflare." Acum, cu toată echilibristica frastică făcută aici, paragrafele sunt destul de clare. Nu ridică probleme. Rămân accesibile. Avem în fond două poeme în jurul unui ritual de colaborare imaginară. Tipicul acestora ne duce cu gândul mai degrabă la manierisme (chiar dacă de factură suprarealistă) decât la suprarealism ca atare. Și Reichmann, și Dan Stanciu prestidigitează cu mai mult aplomb decât visează. Când e s-o recunoască, o recunosc cu absolut fair
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
cu o bază ontologică. Filosofia greacă i se pare "decepționantă" pentru că "nu caută decît ... adevărul", spre deosebire de filosofia indiană care "caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important". Incongruent atît cu statutul de sfînt cît și cu cel de filosof, după tipicul clasic, Cioran e înclinat spre un adevăr de uz personal, izvorît din eul său, unicul care exclude eroarea: "Nu vorbind despre ceilalți, ci analizîndu-te pe tine însuți ai șansa de a găsi Adevărul. Căci orice drum care nu duce la
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]