276 matches
-
prezența. Cu toate că e un poet solar, poezia lui Teo Cabel este nostalgică, se simte în ea un soi de blazare, zbatere, uneori chiar o letargie, bântuie amintiri-fantome, „Într-un viitor fără cuvinte”, ceva din „cutia Pandorei”, apatia norilor, rece, „pe tipsia zilei”; urme de pași pe alei pustii, amintirile care se întorc mereu la aceleași cuiburi, precum păsările primăvara, care nu sunt altceva decât „tablouri fără semnătură”; un „timp de zbucium, /timp de erou fără redute cucerite”; „Durerea crengilor care / Trosnesc
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
fi asumat această stupefiantă substituire??! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a unei crime. Într-o diagonală elocventă trei capete teribil de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urlă și se zbat într-un noian de suferință, în fioroase flăcări mistuindu-se, 750 În fiare și în temnițe încercuiți 335 de ne-ncetate focuri, În hrube și genuni și umbre ale morții, în chipuri de amărăciune și de suferință; Tipsiile, Șuruburile și Rotile de cazna, Ferăstraie, frînghii, focuri și potopuri, Crudă bucurie a fiicelor lui Lúvah, care cu bice și junghére Jertfele-și sfîșie, și jocul cel de moarte al fiilor lui Lúvah. 755 Viori și tamburine se veselesc în jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
domn, oameni de să jăluia de luările acelea”: „Cluceriu, când te-am trimis în țară cu slujbe, fiind cu boierie, dreptate am poruncit să faci au nedreptate și jafuri?” La încercările de justificare ale acestuia, că „un covor și niște tipsii și tingiri ce au fost luat mită, de au făcut nedreptate săracilor, zicea că le-au dăruit mânăstirii Strehaii”, Brâncoveanu ripostează cu umor: „Auziți, boieri, cu jafuri și nedreptăți face pomene!” Cu atât mai neașteptată și nedreaptă s-a dovedit
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
pe cînd „speranța” are memorie bună: „Mai Îndatorat Îți este cel ce așteaptă ceva de la tine, decît cel ce Îți datorează recunoștința. Cine și-a astîmpărat setea, Întoarce spatele fîntînii din care a băut, iar portocala stoarsă ajunge, de pe o tipsie de aur, În lada de gunoi. CÎnd dependența s-a dus, se duce repede și buna purtare și cu ea se sfîrșește și considerația”. În sfîrșit, Gracian ne arată cît de important este să nu intrăm În jocul jignirilor, Încercînd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
preț, rochii, sucne, ghiordii, brâe, zăvaste, pe toate strălucind aurul și pietrele prețioase), așternuturi (plăpumi, cearșafuri, perne, covoare etc.), fețe de masă, șervete, „o măhramă de mâini cu flori de fir și 3 măhrămi de mâini cusute cu flori”, veselă (tipsii, talere), tacâmuri („24 de linguri și 12 cuțite și 12 furculițe și o solniță tot de argint, taleri 150”), obligatoriile lighene cu ibricele lor pentru spălatul mâinilor, sfeșnice și, evident, „1 burduhan și 1 ghiuluptan de argint”. Stanca îi mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rezervate bunurilor mobile și imobile, inventariate la 1 noiembrie 1692, această dotă cuprindea așternuturi (plăpumi, cearșafuri, perne, covoare etc.), fețe de masă, șervete, „o măhramă de mâini cu flori de fir și 3 măhrămi de mâini cusute cu flori”, veselă (tipsii, talere), tacâmuri („24 de linguri și 12 cuțite și 12 furculițe și o solniță tot de argint, taleri 150”), obligatoriile lighene și ibricele lor pentru spălatul mâinilor, sfeșnice, „1 buhurdan și 1 ghiuluptan de argint”, „calul de ginere”, o caretă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îndemână decât solicitările făcute de Doamna Voica, soția lui Mihnea cel Rău, cândva între august 1508 și mai 1509, prin care le cerea brașovenilor carne - trei porci și doi purcei, „o chilă de făină”, orz, condimente și zahăr, cuțite, căldări, tipsii, ibrice, „un ciur pentru fușei”). Aici trebuie să se fi făcut multe dintre dverele. (draperii brodate ce marcau ușile împărătești), zăvesele (perdele - de felul celei ce înfățișa Adormirea Maicii Domnului, care l-a încântat pe Paul de Alep, brodată - probabil
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1991, când iese ca serie nouă, afiliată la Asociația Umoriștilor. Colectivul redacțional: Aurel Baranga (redactor-șef, 1949-1979), Manole Auneanu (redactor-șef adjunct), Niculae Stoian (redactor-șef, 1983-1986), Mihai Ispirescu (redactor-șef adjunct, 1986-1989), Tudor Popescu (redactor-șef adjunct, 1989), Ion Tipsie (director, 1991-1999), Rodica Tott (redactor-șef, 1991-1996). În acord cu programul implicit în titlu, care o și situează în descendența unei pleiade de publicații satirico-umoristice ce debutează în secolul al XIX-lea, revista îi va „urzica” pe cei „leneși, mincinoși
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
MOFTUL ROMÂN, revistă de satiră și umor apărută la București, bilunar, din ianuarie 1990, editată de Ministerul Culturii. Din colectivul de redacție inițial fac parte Mihai Ispirescu (redactor-șef), Gh. D. Constantinescu (redactor-șef adjunct), Ion Tipsie (secretar general de redacție), Lucia Illes, Marius Tupan, Valentin Munteanu, Elena Drăgușin Popescu, Mihai Crișan, D.R. Popescu, Ioan Lăcustă. M. r. se vrea continuator al publicației omonime a lui I.L. Caragiale, dar este mai curând un urmaș al „Urzicii”. Revista
MOFTUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele, la fel ca și puntea, scoteau un miros urât de putreziciune, iar bătăile clopotului se auzeau la fiecare două minute printr-o perdea lăptoasă. Uneori, un soare ca o tipsie albă răzbătea prin negură, dar era îndată acoperit de următorul nor de ceață groasă. Când soarele pătrundea prin pâclă, marinarii spanioli își pregăteau în grabă sextantul și încercau să stabilească poziția vasului. La o săptămână de când corabia intrase în norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu Nueva España. Prin urmare, însărcinarea care le fusese încredințată, la fel ca și călătoria aceasta - toate nu mai aveau nici o însemnătate și erau în zadar. Lunga lor călătorie. Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce? pentru ce? Aceste cuvinte îi răsunau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lacul la nouă sute și mai bine de metri înălțime. Cu cât te apropii de el, cu atât te fascinează, plin de vrajă, ca un ochi sticlos ce privește țintă. Adăpostit cum e, rar se învălurează. Pare mai degrabă o imensă tipsie de argint cu reflexe variate după bătaia soarelui. Din vreme-n vreme, ici și colo, se nasc cerculețe care se pierd repede. Sunt semnele vieții ascunse-n adânc. Ochiul pământului cată fix, fără clipiri, spre bolta de deasupra. Soarele îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Nu era dispus să-i cheltuiască banii lui Elya Gruner. Totuși vizitase Nazaretul și luase un taxi până În Galileea, pentru interesul istoric al lucrului, de vreme ce era În vecinătate. Pe un drum nisipos, găsise un gaucho. Sub o pălărie ca o tipsie strânsă sub bărbie, În pantaloni largi argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dat seama că se pricepe la capitolul ăsta. La paisprezece ani, era foarte flexibilă. Își arcuia trupul într-o parte, își muta un picior în partea cealaltă, iar Bill se comporta de parcă Irene i-ar fi oferit lumea pe-o tipsie, ca și când niciodată n-ar fi putut să-i găsească vreun cusur. La numai câteva zile de la debutul relației, Irene a început să-l încurajeze să se cațere pe munți sau să sară de pe podul Karawatee, numai așa, ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
numai câteva zile de la debutul relației, Irene a început să-l încurajeze să se cațere pe munți sau să sară de pe podul Karawatee, numai așa, ca să vadă dacă e în stare. Însă atunci când Irene nu-i oferea lumea pe-o tipsie, Bill era de nesuportat - era înnebunit după sporturi, bea bere și era prost ca noaptea. Își petrecea timpul fie leșinat, fie sugând la scobitori, fie vorbind despre echipa profesionistă de fotbal în care cu siguranță avea să fie primit, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Partea întâi 1. Pe drumul de țară, șareta primăriei - ultima din secol - înainta stârnind praful eliberat de sub copitele calului, în bătaia soarelui de vară. Tropotul se deslușea clar, lovind pământul, ritmic, și nici un alt zgomot nu se mai auzea pe tipsia aprinsă ca de jăratec a câmpiei. Totul părea o pictură din alte vremi - văzut dinspre linia ferată spre turla bisericii, departe, în inima așezării comunale. În șaretă era Lung, omul de serviciu al primăriei, bărbierit în dimineața aceea anume, încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să pleci de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar sânii se îndesau în iie gata s-o rupă!. Toți mușteriii ședeau cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața unui cal năzdrăvan din povești! Și ce ochi avea! Două flori de cicoare deschise în zori, pitiți sub niște sprâncene aruncate ca aripile rândunicii în zbor! ― De ce ai spus anume că ochii hangiței semănau cu două flori
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
De această dată, hangița era îmbrăcată într-o ie înflorată, cu mărgele măiestrit cusute în fel și chip și o catrință de îți fugeau ochii pe ea de frumoasă ce era.! S-a oprit pentru o clipă... Felul cum ținea tipsia cu cele cerute de lotru și cum privea semăna cu o statuie din străvechime... Cu pas maiestuos și ochi fierbinți, a pornit spre cel care o aștepta cu sufletul arzând ca un cuptor plin vârf cu mangal! Când a așezat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu cele cerute de lotru și cum privea semăna cu o statuie din străvechime... Cu pas maiestuos și ochi fierbinți, a pornit spre cel care o aștepta cu sufletul arzând ca un cuptor plin vârf cu mangal! Când a așezat tipsia pe masă, lotrul a apucat-o de mână, trăgând-o ușor spre el. Fixând-o cu privirea, a început să-i șoptească apăsat: ― Ascultă, frumoaso! Cât ai să mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangiței... A cam trecut vreme până ce aceasta să apară. Îmbrăcată într-o ie ca făcută din petale de flori de cireș și o catrință frumos așezată pe rotunjimea șoldurilor, și-a făcut apariția în ușă. Purta pe brațele dezgolite o tipsie cu o mămăliguță aburindă, alături de un copan de curcan rumenit și o ulcică plină cu vin roșu... Când a ajuns la masa lotrului, din privirea-i arzătoare de până atunci nu au rămas decât pleoapele plecate. ― Poftim - a rostit ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văi, Visând la clipe de amor. Și, de aș fi robul durerii, Doar umbra mea mă va nsoți; M-aș dărui din nou tăcerii, în mine iar voi adormi. Când va veni trimisul sorții Să-mi pună viața pe-o tipsie, Eu voi zâmbi în fața morții... Că ești a mea pe veșnicie! De-aș fi pe tronul lumii... Annei! Nu vreau s-adorm nicicând, căci mi-ar fi dor de tine, Chiar dacă ești în gânduri și-n visurile mele; N-aș
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Poarta furtunilor, povestiri, 1955, București, Inimi fierbinți, proză, 1956, București etc. MAMA I Aflat‐am pânʹși clipa și încotro a mers S‐ a risipit odată cu seara‐n univers, și trece prin noiane de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de miei și porumbei, Au picurat într‐însul, albaștri, ochii ei. Când vântul calm foșnește în satul meu natal Se‐ndeasă iarba țării
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
plăieșite în somn și vechi plăieși. II Binevoiți, lăuta mai dați‐mi‐o să cânt... Mereu și mai puternic eu te iubesc, pământ, Din ziua când de‐acasă măicuța mea a mers și a pierit odată cu seara‐n univers — și inima, tipsie cu roditori atomi, Aici a semănat‐o, din ea să crească pomi, și glasul ei în vânturi s‐a risipit — la noi Să fie și mai calde văraticele ploi. III Când te sărut, țarină cu flori și rădăcini, Sărut în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de un soldat; din temniță, Sfântul Ioan privește pe fereastra cu gratii; Irod stă la masă cu Irodiada; Irod bătrân stă la masă cu alți demnitari și o femeie servește la masă; Irodiada tânără stă în picioare și ține în tipsie capul Sfântului Ioan; Tăierea capului Sfântului Ioan de către un slujitor, iar altul ține tipsia; Înmormântarea Sfântului Ioan - în scenă este o construcție mare cu etaje, iar Sfântul Ioan este mort pe pământ; Prima aflare a capului Sfântului Ioan, într-un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]