418 matches
-
cer mai este o pată Că se mai vînd păcate la kil sau la bucată Păcatul nu e crezul unui oligofren Din cer alte păcate, mai drastice, se cern 2 M-am rătăcit în bălării Cu flori amare și tîrzii Tivite-n vară de-o zăpadă Cu coapse dulci de damă fada 3 Și ce coapse desenate pe un cer muiat în lapte dulci și mult mai mătăsoase prin hogeacuri tenebroaase pe pre unde m-am pierdut eu, adolescent năuc, le
PE CRUCEA DIN CER MAI ESTE O PATA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359590_a_360919]
-
puterile. Dacă nu i-ar fi cedat vederea, înțepată de milioane de ori de sclipirea acului ce se înfigea nemilos în pînza molatecă a cămășilor, poate că ar fi trudit și acuma în fața acelei mașini de cusut, care parcă îi tivea simțurile. Un bărbat, într-o zi, o luase din fața fabricii, în mașina lui care uruia ca o rîșniță de cafea, și o dusese acasă. Cea mai banală poveste de dragoste! Romeo a complicat ritualul, cu serenadele lui onaniste sub balconul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
civilizat. Ai ce mânca. Am auzit că în România trebuie să te bazezi pe pachete de acasă. Aici și ceilalți băieți sunt ok. Bineînțeles cu mici excepții, ca peste tot...” Nu e trist, nici vesel. Nu pare apăsat de zidurile tivite cu sârmă ghimpată, nici de gardienii care par construiți într-o fabrică după altă scară decât a noastră. Nu îl poți citi. N-arată ca un infractor. Dacă l-aș vedea pe un fundal alb aș paria că poate fi
Majorat la 16 ani () [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
își întoarse puțin privirea de la fereastră, blana mea ! Dar Aysha, cea de-a patra și cea mai nouă dintre slujnice, îi anticipase deja porunca și, chiar în timp ce vorbea, țâșnise spre ea ca să-i aranjeze pe umeri mantia, un șal brodat, tivit cu zibelină. „Aysha se descurcă bine“, își spuse Safiye, concentrându-se din nou rapid asupra prezentului și aruncându-i un zâmbet fetei. Avea instincte rapide și capacitatea de a se gândi mereu cu puțin înainte la ceea ce se cerea de la
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
mai poate să ne-aline. Dară ultima speranță Dintr-o viață dezlînată E și ea o dimineață Cu rochițe vagi de fată Și cînd ne redau speranța Că nu sîntem doar o umbră, Malurile ne iau viața Într-un vis tivit cu umbre. 7 Unde-ai vrea să ajungi, Cînd nici nu ai venit. Merele cresc în pungi, Soarele-i la zenit. Dar de unde-ai crescut, Fără de rădăcini, Într-un timp ce-a trecut Numărînd mărăcini. 8 Dantele, cercei și farduri
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
smarald, În umbra lirei, dragostea-mi târzie... NINGE ÎNTRE NOI CU DIAMANTE Azi ninge între noi cu diamante, Necercetând cărările cu pasul. Doar umbre moi - sfielnicele-amante În trupul cast al serii își fac masul. Solfegii sparte-n crengi de lemn tivite Cu chiciuri reci - ce muzici ancestrale, Din două lumi cu doruri surghiunite În jariștea secundelor sacrale. O lume-a ta cu bolți de gânduri sure Și ochi de gheață cu priviri mirate, Crini degerați ce-au înflorit pe zgure, Voind
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
câteva lucruri:/ Ai tragedia simțirii pe plauri de rouă. De ce?/ Ai îngândurarea pietrelor descompuse-n cuvinte. De ce?/ Ai aurul lumii strâns în stoguri de patimi. De ce?/ Ai cupele inimii pline de impudoare și nesăbuințe. De ce?/ Ai perina sărutului sub cearșafuri tivite cu diamante. De ce?” Metafora centrală este aceea a Cuvântului ca ființă, care instituie o modalitate unică de existență prin Poezie ‒ mijloc de cunoaștere și devenire. Viziunea dinamică este, în acest caz, integratoare, primordială, constituind și un exemplu pentru evoluția evidentă
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul școlar sub care scria :”să trăiești, Măria Ta”! Ca în poza aia, și aici, dregătorii lui Izvortaș-împărat tăceau la fel: „Să ne trăiești, Măria Ta!” Dar Măria Sa Izvoraș-împărat nu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul școlar sub care scria :”să trăiești, Măria Ta”! Ca în poza aia, și aici, dregătorii lui Izvortaș-împărat tăceau la fel: „Să ne trăiești, Măria Ta!” Dar Măria Sa Izvoraș-împărat nu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > TU, IE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1597 din 16 mai 2015 Toate Articolele Autorului Ai decupat timpul și ți-ai tivit cu fir din soare ie Să o porți azi, de sărbătoare, Tu, floare frumoasă si-nteleapta de la sat. Ți-ai rugat florile din grădina să facă hora pe pieptu-ti de fecioara Toate parfumate, zăpăcite, poleite cu pulberi multicolore. Spicele s-
TU, IE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341602_a_342931]
-
AM RECUNOSCUT! Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite, Ne-ai văzut împietrirea din inimi și ai plâns, De înserări cu jale, de zări întregi tivite Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns. Și-ai mers desculț pășind pe căile în care De slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta, Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare, Cum fără de sfială, păcatului slujea. Și
NU TE-AM RECUNOSCUT! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343291_a_344620]
-
Privind la Andrei cu-alean. Puștiul, de gânduri purtat, Îl întreabă pe bălțat: ,,De ce-i toamna supărată? Crezi că i-am greșit vreodată?” ,,Copil cu ochi de tăciune, Așa-i luna lui răpciune - Cu vânt, frunze ruginite, Zile cu plânset tivite! Ce ne-am face de ar fi Totdeauna numai zi? Trebuie să și dormim, Deci noaptea o prețuim. Iarna solul ocrotește, Primăvara îl sădește; Tot așa și mândra vară Are-o bună surioară. Vara se coc fructele, Se treieră grânele
MOTANUL IOACHIM (NELĂMURIREA LUI ANDREI) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344170_a_345499]
-
de rândunele , Și, raze de lumină peste toate . Se poartă verde de smarald pe coaste , Și galben parfumat printre livezi , Cărări spre vise și iubiri se poartă Și ploi interminabile , cât vezi ... Se poartă vântul rătăcit prin plete , Și-aleile tivite cu castani ; Se poartă zborul printre nori și astri Și tinerețea- n suflet peste ani . Referință Bibliografică: Moda toamnei / Georgeta Giurea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Georgeta Giurea
MODA TOAMNEI de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343224_a_344553]
-
cuprinde iar, Soba-i plină ochi îmbrăcată-n jar, Dau în clocot toate supe și trăiri Ne rămân de veghe calde -amintiri. Bucurii mărunte au crescut cu ea, Cât aș vrea la piept Doamne să-mi mai stea Zarea se tivește cu pupici mărunți, Pașii mei de dor poartă-n spate munți... foto arhiva personala 21.01.2017 Camelia Cristea Referință Bibliografică: De dor... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2220, Anul VII, 28 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
DE DOR... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377313_a_378642]
-
popor și diaconi cădind pânze de fum diafan Împărătese prosternate în fața icoanelor ferecate-n dureri Peste tăceri răzbat heruvice, și departe departe... un ochi nemilos și profan Sub candelabrele grele de bronz lumina tresare înflorată Justinian bazileul ridicându-și fruntea tivită-n laur ,,Kyrie eleison, Kyrie eleison ˮ, un murmur se n-alță deodată -Te-am învins Solomoane! ...în piatră, porfiră și aur! Acolo s-a scris oarecând un vis... Orașul lui Constantin... Acolo zidurile au căzut, și puhoaiele au măturat o mie
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos. Garofițele cochete, în rochițe de cașmir Au tivit cu buburuze, volănașele vărgate, Melci îndrăgostiți săruta mici boboci de trandafir, Grațioasele lalele au fustițele cloșate. Fluturi dantelați se-alintă în pastel de reverie, Visele în evantai, aripi și-au deschis în zbor, Lăcrimează-n flori de măr, doi cocori
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]
-
Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare, Dumnezeu coboară, îngerii colindă, Oameni de zăpadă cresc în depărtare, Țurțuri spiralați licăresc la grindă. Mă cuprinde dorul de copilărie, Raiul îmi părea orice glastră ninsă, Stele-am strâns în suflet pentru veșnicie Și tivesc cu ele inimi, gânduri, vise. Cozonacii Bunei cu miresme fine, Îndulciți cu-arome de surâs zglobiu Erau copți în vatra dragostei divine, Slavă aducându-i Celui veșnic viu. Retrăiesc mirajul clipei de-odinioară, Primele zăpezi, clinchetul angelic, Gustul de iubire
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Luca 2Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare,Dumnezeu coboară, îngerii colindă,Oameni de zăpadă cresc în depărtare,Țurțuri spiralați licăresc la grindă.Mă cuprinde dorul de copilărie,Raiul îmi părea orice glastră ninsă,Stele-am strâns în suflet pentru veșnicieși tivesc cu ele inimi, gânduri, vise.Cozonacii Bunei cu miresme fine,Îndulciți cu-arome de surâs zglobiuErau copți în vatra dragostei divine,Slavă aducându-i Celui veșnic viu.Retrăiesc mirajul clipei de-odinioară,Primele zăpezi, clinchetul angelic,Gustul de iubire, mâini
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
renasc Sau, și mai bine, pe plaja unde scoicile nasc. Nu e nici foarte aproape, dar nici prea departe, Depinde de cum te-mpaci cu scoicile sparte, Depinde de valurile ce ți se-aștern în cale Și, mai ales, de cum sunt tivite pe poale. Depinde de curenți, de vânturi, de stele și nori, De marinari, de vapoare și de pești zburători. Odată ajuns pe plajă, strigă tare de tot, Nu te jena, nu e nimeni, să te-aud doar eu pot. Strigă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
unde visele renascSau, și mai bine, pe plaja unde scoicile nasc.Nu e nici foarte aproape, dar nici prea departe,Depinde de cum te-mpaci cu scoicile sparte,Depinde de valurile ce ți se-aștern în caleși, mai ales, de cum sunt tivite pe poale.Depinde de curenți, de vânturi, de stele și nori,De marinari, de vapoare și de pești zburători.Odată ajuns pe plajă, strigă tare de tot,Nu te jena, nu e nimeni, să te-aud doar eu pot.Strigă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
noi doi distanțele zac măsurate în oameni depărtări cu plus și minus se zidesc din palme și apă de trandafiri cuvintele se iubesc cu ochii nu se rostesc niciodată arzând precum o lumânare vie între două respirații stă un piept tivit cu dorințe ascunse în colțul buzei zâmbete cu parfumul zilei de ieri apun pe chipul sufletelor-licurici ce rătăcesc în nehotărâre 19 știai că pe buzele mele zâmbetul tău este rege? sub tălpile goale adun distanțele ca să mi te apropii printre
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
avea fața netedă, ca toate femeile trăite la umbra brazilor, ce nu trebuiau să meargă pe arșiță la prășit, să le usuce soarele, ca pe cele de la șes. Își scosese sumanul și rămăsese cu o bundiță înflorată de cusături și tivită cu blăniță neagra de miel.Era vădană de mulți ani, bărbatul ei murise la pădure, căzuse un brad pe el, l-au adus oamenii în cergă acasă. Plânsese mult Maria, că-i fusese drag omul ei și o lăsase cu
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
dumiresc. Cu nările de foc, Simt împrejur lumina, Ce-adună la un loc, Trăirea-n cerc, divina. O salbă de raze se strecoară, Prin crengile pădurii de-argint, Un scoruș podoaba-și coboară, Petale valsează în vânt. Poiana deschisă vederii, Tivită cu galbene flori, Ce dulce e taina-nserării, Cu tandri și-nviați fiori. Noaptea, sub clarul de lună, Scăldați în marea de dor, Cerbi și ciute se-adună, Se-adapă la limpede izvor. În luciul apei se-oglindesc, Ochii le
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
Articolele Autorului Aram palma de loc din capul viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă, când nu mai putea, mi se uita în ochi c-o rugă. Priveam iapa cum ară în spumă pământul negru din ochii mei și i-
CALUL DE PLUG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381499_a_382828]
-
de plug Aram palma de loc din capul viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă, când nu mai putea, mi se uita în ochi c-o rugă. Priveam iapa cum ară în spumă pământul negru din ochii mei și i-
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]