154 matches
-
trezească în ea măcar un atom de inteligență. Îi arătă o altă femeie care ducea un hidos câine chinezesc sculptat în lemn de stejar, purtându-l cu atâta grijă de parcă ar fi fost un bebeluș. Vezi? i se adresă Noth toantei. Nu voia cu tot dinadinsul s-o chinuiască. Încerca s-o facă, în ciuda prostiei ei, o ființă omenească mai cizelată, mai utilă. — Vezi? repetă el cu seriozitate, cu solicitudine, rugător. Așa se umblă cu obiectele de preț. CAPITOLUL NOUĂSPREZECE MICUȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de STOP și dădu un colț, se uită În spate la Brunetti și explică: — Tatăl ei era păgân, iar ea era creștină. Tatăl ei voia să o mărite cu un păgân, dar ea voia să rămână virgină. Adăugă În barbă: Toanta. Întoarse privirea la drum chiar la timp să frâneze brusc pentru a evita să intre Într-un camion. — Așa că tatăl s-a hotărât s-o pedepsească tăindu-i capul. A ridicat sabia deasupra ei, dându-i o ultima șansă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mânioasă decât speriată. - Parcă și-a mai venit în fire, zise ea, l-am frecat cu oțetaromatic. A mâncat ca un bivol, asta e tot. Sunt moartă de oboseală. Omul ăsta o să mă bage în pământ. Și nu mai vine toanta aia de Marina cu doctorul! Trebuia să se ducă Titi. Nici nu știu cui seamănă băiatul ăsta, așa de nesimțitor e. Nici n-a vrut să se scoale! Doarme dus. - E chestie gravă, comentă Stănică, din plăcerea de a vorbi.La vârsta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acolo este de la sine înțeleasă: Chiar vă doriți ca irascibilul domn Phelps să renunțe la istericalele și stările lui proaste? Nu vă face oare plăcere (într-un mod pervers) să vedeți cum se răstește la Brenda pentru că este atât de toantă? Nu ne petrecem oare cu toții pauzele bârfind dacă Allen va fi propus pentru transfer datorită disputei cu șeful său, și dacă îl va lua sau nu și pe Brett cu el? Chiar ne dorim plictiseala unei atmosfere armonioase și senine
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
zic ceilalți sau, dacă nu e nimeni prin zonă, consultați-vă cu cel puțin trei vânzători; * Untdelemn = ulei; știu asta din sursă sigură și informația m-a costat o ceartă la cuțite cu o vânzătoare obtuză; eu îi ceream untdelemn, toanta îmi tot dădea ulei... - nu solicitați la tarabă un buchet de pătrunjel; în limbajul curent al legumiculturii comerciale, verdeața strânsă laolaltă și prinsă cu sfoară/ață/sârmă poartă denumirea de legătură; Excepție: mulțimea de firișoare vegetale de culoare galben-pai, strâns
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Dar cine erau acești cenzori? Cine diriguia cultura în ultimii ani ai comunismului? În fruntea piramidei, desigur, Sinistra (care, la Cabinetul 2, bara proiectele oamenilor suspecți din high-life). Apoi, urma altă analfabetă, Suzana Gîdea, ministrul culturii (și educației socialiste o toantă grasă, care se ducea la aeroport cînd pleca Tovarășul... și cam atît). Urma o femeie deșteaptă și citită, Tamara Dobrin, soție de general, beată în permanență (trăgea la măsea pînă cînd ajungea să fie cărată pe brațe). Mai erau oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
același timp vorbe și crâmpeie de fraze fără legătură, în care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă și du-te fuga de ațâță focul, să pregătim ceva de îmbucat domnișorului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, așează colo lângă ușă bagajele și odihnește-te oleacă, să mănânci și tu, că pe urmă o să pleci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca bietul protopopul nostru, ba poate și mai rău... Ce noroc că nu ne-am culcat, zău așa! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parcă Dumnezeu ne-a șoptit să mai stăm... Și uite așa vorbeam cu toantă asta de Rodovica și o muștruluiam, că tocmai azi-dimineață a plecat și maiorul cel polonez și am robit toată ziua ca să curățim în odaia unde a stat aproape șapte luni, știi, în odaia ta și care a fost a tatălui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar îmi place mai mult să mă lupt cu calculele. Mai jalnic decât mi-aș fi închipuit. Și foarte atipic. Mai ales pentru o blondă naturală. Darcey îl lovi ușor pe umăr. — Să știi că nu suntem toate așa de toante. Iar părul meu s-ar putea să nu fie tocmai blond natural. Neil ridică dintr-o sprânceană, iar Darcey simți că roșește. —Vreau să fac o glumă despre cum aș putea afla, dar mi-e teamă că asta s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Carol izbucni în râs. —N-ai tu grijă, spuse terminându-și ceaiul de mentă. Viața ta ți-o rezolv eu, și încă în fața a milioane de cititori! — Perfect, mersi, chiar de-asta aveam nevoie. Să afle toată lumea că sunt o toantă. Însă Darcey zâmbi și ieși din cafenea, luând-o din nou în jos pe Grafton Street. În noaptea dinaintea călătoriei, rămase până târziu la birou. Nu era deloc nevoie de asta, dar voia să mai citească o dată materialul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a făcut-o, te-a pus in imbarazzo. Dar, brusc, devine serioasă; rigidă ca un arlechin, se așază pe ultima treaptă a scărilor, Începe să plângă. „Ce ai dragă?“, o Întreabă prietena ei, Bebe. „Nimic!“ „Păi de ce plângi ca o toantă?“ „N-am nimic, ce, de nimic nu poate să plângă omu’? Ia mai lăsați-mă dracu’...“ (luni) La seminarul de literatură de azi n-am scos un cuvânt. Asistenta E. Z. se zbate să-i iasă totul bine ca și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imaginea lor; să fie Într-un fel martori ai acestei Întâmplări unice (momentul fotografierii), fie și prin delegat; vai, observ că eu nu mă văd prea bine din cauza mâinii drepte a dansatoarei, care mă acoperă pe jumătate; ca să vezi, domnule, toanta asta mă fură, Îmi răpește dreptul meu de a fi imortalizat; ah, am să fac scandal, am s-o reclam: dar ce crede ea? Că am venit să casc gura degeaba, să mă uit la ea cum se scălămbăie măturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de-obicei. Dar Chanel nu a vrut s-o lase baltă, și Ruby Îi spuse până la urmă despre incidentul din cabina de probă și cum avusese vedenii că Claudia purta o burtă falsă. Chanel nu stătu pe gânduri și râse. —Toanto, probabil că era unul dintre hamurile pentru gravide - din acelea din care poartă toate femeile de la Paris. —Știu, știu. Lasă. Am fost prostuță. Câteva minute mai târziu, sună telefonul, era Sam. —Salut, Sam. Tocmai citeam despre cum și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În acea primă vizită la Whitby - s-a Întâmplat să stea acolo În aceeași perioadă, Încercând să Își vadă de sănătate. N-o ducea prea bine, era consumat de griji financiare și de prea multă muncă - nevastă-sa era o toantă care insista să trăiască pe picior mai mare decât ar fi trebuit -, dar mi-a plăcut enorm de el. Făceam plimbări Împreună. Era un povestitor extraordinar. Dar se vedea că e bolnav și nu puteam să nu mă gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost-a socialism, e capitalism, și mîine vom rîde la soare. Despre vîrsta de pensionare a femeilor, nimic de comentat, a venit primăvara, ele trăiesc mai mult și poartă tanga. Manuela Ciucur, de pildă, face tăiței Înveliți În slăninuță. „Tare toantă-am fost, / Am fost o visătoare / Că deși mi-ai făcut atîtea / Eu te-am crezut”, cîntec de dragoste dintr-o telenovelă existențială. Ca și Manuela, Charlotte Bront, o antemergătoare a Daniellei Steele de pe la mijlocul secolului trecut, a scris Jane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privit. — Asta s-o crezi tu. Ochii femeilor nu sînt niciodată la fel. SÎnteți ca pisicile. Toate. Îi gîdilă fața pînă ce ea făcu ce o rugase și deschise ochii din nou. Dar, de data asta Îi căscă, făcînd-o pe toanta. — Nu așa, zise el. Atunci ea Îl privi normal. Așa-i mai bine. Fața lui avea o expresie blîndă. Ai ochi frumoși. SÎnt superbi. Prima oară ți-am remarcat ochii. — Credeam că te-au atras picioarele. — Și picioarele. Îi susținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu un an Înainte. Se aruncase pe scările de la John Allen House; urmase un scandal cumplit. Fusese dată afară de la minister, trimisă acasă la părinții ei - un vicar și soția lui - din Birmingham. — Toți am spus c-a fost o toantă, spuse Viv. Dumnezeule, aș vrea să fie aici! Luase... Se uită În jur, și vorbi În șoaptă, a luat niște pilule, nu-i așa? De la un farmacist? Nu știu, zise Betty. — Așa a făcut, zise Viv. SÎnt sigură că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi le reținu să le examineze vîrfurile. Și ce unghii mici ai, spuse ea nedeslușit. Unghiuțe și dințișori. Helen se intimidă, deși lumina era extrem de scăzută. — Nu te uita la mine, spuse ea trăgîndu-și mîna. — De ce? — Eu... eu nu merit. — Toanto, spuse Julia rîzÎnd. După asta, Închiseră ochii, și, probabil că Helen ațipi. Își dădu vag seama că Julia se ridicase din nou, se Îmbrăcase În capot și coborîse la baie, dar era În miezul unui vis absurd și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tricotajul, pe care o șantajase un avocat amenințînd-o că numai el putea să-l apere pe taică-său de pușcărie și că, dacă nu-i cedează... Îi cedase, dar nu-l putuse salva pe taică-său, și după ce fusese închis toanta tot n-o rupsese cu el, o ducea de nas că o să facă el recurs extraordinar și alte baliverne. Nu, omul meu se purtă corect, dar mă avertiză să nu mă sperii de ce-o să-mi spună. Pe căi pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Sultanul meu, cocoșul ăla șef, se plimba pe lîngă mine țanțoș, cu o mină de dominator. Părea un neam prost ajuns la putere. A găsit o rîmă și a chemat găinile la el ca să le ofere acest delicios cadou. Veneau toantele buluc și cocoșul tot învîrtea rîma. În final a înghițit-o și a călcat-o pe una dintre proastele venite la pleașcă. Cum mama se pregătea pentru un mare praznic, îi sugerez cu răutate: Aș mînca o răcitură din cocoșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Salvatorul, femeie. Dar, Toadere, nu-i nume românesc, scîncea lehuza. Dar ce, eu îs român? Îs român cu sufletul, dar sîngele, ehe, este albastru, de viking! Nu te prosti, Toader, taică-tu era calicul satului, lucra pe la toți cu ziua... Toanto, și bogații, și regii mai sărăcesc în timp, dar le curge prin vene sînge albastru... Ha, ha, poate rachiu... Ce știu femeile?! Nu? Toader nu lua în seamă trăncăneala unei femei proaste, din popor, fără multă știință de carte. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prost decît este, răspunde babalawó. Ies mirat. Ce-i drept, nu-s supărat. O bucurie tot simt în "organism". Deci nu se poate?! Care va să zică, monșer, nu se poate mai prost și gata! O idilă româno-cubaneză Ioana fusese luată cam de toantă la școală și deși uneori făcea efort și răspundea frumos la lecții, efectul era nul. Copiii sînt nemiloși adeseori și găsesc subiect de rîs acolo unde, în mod normal, s-ar plînge. Tatăl Ioanei era un bețiv înrăit și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la următoarele 50 din curiozitate, iar la ultimele 30 cu tot mai mult interes. Când am ajuns la sfârșit, am lăsat să curgă genericul de final, am scos DVD-ul și am dat televizorul pe „mute“, uitându-mă ca o toantă la imagini de undeva din Africa, de pe Travel & Living, pentru că mi se păreau cele mai calme. Ce vreau, de fapt, să spun este că filmul te lucrează, te face să redescoperi ce bogată în sensuri e tăcerea, ce bine te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mă duc la ea, făcea tot felul de lucrușoare mititele românești de mâncat și adora să stăm la taclale. La ea în casă am ascultat discuri în care era acompaniată de Enescu și mi-a povestit mult de dumnealui. Mare toantă eu, să nu o înregistrez! Stella era o povestitoare fermecătoare. Cred că Umberto Giordano a fost îndrăgostit de ea, că era mică și tare frumușică și îi luceau ochii când vorbea despre el! — Dintre cântăreții acelei epoci, pe cine ați
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pe-aci să-i sar de gât, eram absolut convinsă că e tata!" Vede atunci că prietenele ei râdeau cu lacrimi. "Mă întorc și văd că era un nemțălău! Am sărit din loc în doi timpi și trei mișcări, în timp ce toantele alea trei se sufocau de-atâta râs. După ce m-am liniștit nițel, m-am uitat la el. Rămăsese în cadrul ferestrei, să ne privească. M-am gândit atunci că mă purtasem ca o fetiță. Nu era deloc dezgustător. Drept să spun
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]