429 matches
-
schițe, pref. B. Elvin, București, 1958; Opere alese, I-II, îngr. și introd. Niculae Gheran, București, 1962; Scrieri, I-II, îngr. și pref. Niculae Gheran, București, 1965; Unde dai și unde crapă, îngr. Niculae Gheran, postfață G. Dimisianu, București, 1971; Toasturi cazone, îngr. Simion Mioc, Timișoara, 1985; Unde stă norocul, îngr. și postfață Ioan Adam, București, 1989. Repere bibliografice: Mihail Sadoveanu, Mărturisiri, București, 1960, 60; Lovinescu, Scrieri, I, 313-333, II, 248-253, III, 358-359, V, 224-237, VI, 240-242; G. M. Vlădescu, „Maiorul
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
ea prietenelor sale. Ați văzut? S-a înroșit! Cred că m-am îndrăgostit! Tenul lui Ben revine la normal, iar el se uită uluit la brunetă, pentru că este cu adevărat superbă, zâmbește și ridică sticla către ea, în semn de toast tăcut. ― Fetelor, le spune ea prietenelor sale și se ridică. Mă duc acolo. ― Succes, îi spun ele, neputând să-și ia ochii de la Ben. Nu face nimic din ce n-am face noi. Bruneta merge, ba nu, se leagănă fudulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poștelor, inginerii Saligny și Antonescu Remus, membrii consilielor județean și comunal, protoiereul, muftiul, cadiul și mai mulți notabili"1647. La începutul acestei mese festive, președintele Consiliului Județean Constanța, domnul Belcic, și primarul orașului Constanța, domnul Holban, au rostit câte un toast în onoarea regelui Carol I și a principelui moștenitor. În discursul său, regele Carol I răspundea urărilor celor doi demnitari și afirma: Un timp îndelungat a trecut de când n-am venit în Dobrogea. Cu atât mai mare este dar bucuria
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Au răspuns invitației "Principele Grigore Sturza, familia dlui general Manu, dnii generali Cantili, Rasti, Budiștean, Călinescu, familia Vârnav, dnii Refet Bey, Neuman și Benderli, consulii turc, austro-ungar și german"1904. În aceste condiții, "în salonul vaporului (...) s-au ținut trei toasturi, primul de dl. Istrati, prefectul județului, în sănătatea Majestății sale Regelui și guvernului, al doilea de dl. primar Mihail Coiciu, urând din partea românilor bună sosire primului vapor comercial maritim (...) și cel de-al treilea, de un domn străin, în sănătatea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vas maritim. Festivitățile de inaugurare a portului Constanța s-au încheiat în seara zilei de 27 septembrie 1909 cu un banchet la care au participat membrii familiei regale și guvernului, numărul total al participanților fiind de 250 de persoane. După toasturile domnilor Vasile Morțun și Anghel Saligny, regele Carol I a rostit un discurs în care afirma: "Cu mare bucurie am revenit în Dobrogea spre a inaugura marile lucrări ale portului Constanța datorate, ca și falnicul pod peste Dunăre, științei și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
americani ai momentului, fără reparații, cu toate zgârieturile și urmele de mucuri de țigară la vedere, cu bucățelele de mâncare datând de-acum un secol pe post de umplutură În crăpături. Când li s-au adus berile, au ținut un toast sumbru: — Pentru vremuri mai bune de acum Înainte. Mult mai bune. Dwight a propus imediat un vot democratic dacă să plece a doua zi din Lijiang ca să Înceapă cât mai curând călătoria prin Birmania. Când a Întrebat cine e pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tare. În Birmania sunt Încă perfect vizibile urmele tenacității triburilor, tendințele contradictorii de obediență și rebeliune, ca să nu mai vorbim de blesteme și farmece. Dar decizia fusese luată. —Nouă voturi pentru, trei Împotrivă, anunță Dwight. Să ținem atunci Încă un toast: pentru Birmania! Cina fu servită, „o degustare de delicatese iernatice“, conținând feluri pe care le Încercasem cu ocazia unei excursii precedente și le alesesem deoarece constituiau o experiență senzuală pentru papilele gustative. Din păcate, proprietarul restaurantului a făcut câteva modificări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întâmpină el oaspeții. Bine ați venit În paradis. Sper că ați avut o călătorie plăcută. Un pic cam frig, ja? Brrr. Bun, acum mergeți să vă admirați camerele și, după ce v-ați instalat, vă aștept În Sala Mare pentru un toast cu bule. Și arătă spre o clădire Înaltă din lemn, cu multe ferestre, din spatele lui. Se uită la ceas. —Să zicem cam pe la prânzișor, un toast urmat de un delicios prânz. Hai, fugiți, mergeți să vă aranjați puțin. Îi alungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
admirați camerele și, după ce v-ați instalat, vă aștept În Sala Mare pentru un toast cu bule. Și arătă spre o clădire Înaltă din lemn, cu multe ferestre, din spatele lui. Se uită la ceas. —Să zicem cam pe la prânzișor, un toast urmat de un delicios prânz. Hai, fugiți, mergeți să vă aranjați puțin. Îi alungă cu mâna ca pe un stol de porumbei. —Tai-tai! Pe mai târziu. Prietenii mei și băieții care le cărau bagajele se Împrăștiară care Încotro către diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Frankfurtului, iar Heinrich vorbea cu ei limba lor maternă. Harry era băut, stătea pe un scaun Înalt la barul sub formă de căsuță tiki din verandă și-i privea fix cu o expresie sumbră. Când Heinrich i-a adus pentru toastul obligatoriu „cu bule“, l-a prezentat pe Harry drept „o vedetă de televiziune din America și acum printre noi“. „Weltberühmt“, concluzionă el - da, așa de cunoscut În toată lumea Încât nemții habar n-aveau cine era Harry În afară de Încă un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vecinii, ci și rudele cu dare de mână pripășite la oraș. Pe unchi Îl punea În capul mesei și, pentru ca acesta să fie la Înălțimea celorlalți, pe scaunul obișnuit mai așeza un scăunel. Mereu ridicând paharul În mână și ținând toasturi peste toasturi, Pancratie nu uita să vorbească despre cât de bine se trăiește-n Uniunea lor: „Nu zic, spunea, ștergându-și mereu cu batista ochii Înlăcrimați, că la voi nu e bine. Dar la noi e mult mai bine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și rudele cu dare de mână pripășite la oraș. Pe unchi Îl punea În capul mesei și, pentru ca acesta să fie la Înălțimea celorlalți, pe scaunul obișnuit mai așeza un scăunel. Mereu ridicând paharul În mână și ținând toasturi peste toasturi, Pancratie nu uita să vorbească despre cât de bine se trăiește-n Uniunea lor: „Nu zic, spunea, ștergându-și mereu cu batista ochii Înlăcrimați, că la voi nu e bine. Dar la noi e mult mai bine. Și o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
festivă invitând o parte din principalii Șefi de Echipă undeva la un restaurant În apropiere de Grădina Icoanei și unde presupunea lipsa Șefului de Șantier: acesta nu părăsea perimetrul Gării de Nord. Se hotărî să motiveze banchetul Încercând stingher să țină un toast. „Prieteni, bunii mei tovarăși de muncă...Cu mult timp În urmă am plănuit această sindrofie În care să ne cunoaștem mai bine și să ne felicităm pentru realizările noastre. Vă rog, dațimi voie să aduc un prisos de recunoștiință acelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
perfect în largul lui, tot întrebând despre slujba mea, spunându-mi totul despre a lui. Apoi a scos un mixer de cocteiluri și două pahare, mi-a turnat ceva de băut și a ridicat paharul pentru a ciocni. Doamne, un toast! — Pentru victoria celor de la Mets, am spus repede. Pentru suptul degetelor de la picior, a spus. O, nu. O, Doamne, nu. Deci avea o obsesie legată de picioare. Nu c-ar fi fost ceva rău în asta. Nimic. Nu eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
A făcut o pauză, de parcă încerca să-și stăpânească lacrimile, și a zis: —Pentru Aidan. —Pentru Aidan. Toți și-au ridicat paharele. Toți în afară de mine. Eu m-am sprijinit de spătarul scaunului și mi-am încrucișat brațele. —Anna, este un toast pentru Aidan. Gaz era scandalizat. —Știu. Nu-mi pasă. A avut un copil cu o altă femeie. —Dar... — E furioasă pe el pentru că a murit, a explicat Rachel. —Dar Aidan n-a avut nici o putere să împiedice asta, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Doar pe mine, am răspuns cu un zâmbet ucigător... I-am telefonat lui Felix la Ashbery. El m-ar fi aprovizionat fără probleme. O să mă întorc... Am traversat clădirea, trecând prin lumina orbitoare, căutând un bar, urmărit de gândul unui toast în cinstea expedierii mele din New York. Am străbătut locul în lung și-n lat. — E ora zece și ați închis deja? m-am auzit eu urlând. — Ăsta e nenorocitul de JFK1, amice. În aceeași clipă m-am trezit ținând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Florence Nightingale. Pe noptieră se afla un ulcior strălucitor din bronz, plin cu vin. Iocasta, Media, Kamala și Lee erau așezate în semicerc în jurul celor două persoane din pat. — Bine-ai venit acasă, Virgil, îi ură madame Iocasta. — Propun un toast, zise Virgil Jones. Pentru Casa Fiului Răsare și a îngerilor îndurării care locuiesc în ea. — Iar noi vom bea pentru reîntoarcerea bunei tale dispoziții, spuse Iocasta. Virgil își goli paharul. Florence i-l umplu imediat. — Să cânt, madame Iocasta? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ședeau acolo unde era așezat el însuși, dar în acel moment Cerkasov tresări ușor și ochii lui își schimbară aspectul; deși rămaseră reci, nu mai erau distanți. Le zâmbi ușor timid celor din jurul mesei, iar Irina se relaxă vizibil. — Un toast, anunță contele. Un toast pentru această seară și pentru prietenia noastră, pe care nici toate valurile istoriei nu pot s-o distrugă. Toți cinci se ridicară în picioare și ciocniră. Vultur-în-Zbor se așeză iară și își aminti descrierea orașului K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așezat el însuși, dar în acel moment Cerkasov tresări ușor și ochii lui își schimbară aspectul; deși rămaseră reci, nu mai erau distanți. Le zâmbi ușor timid celor din jurul mesei, iar Irina se relaxă vizibil. — Un toast, anunță contele. Un toast pentru această seară și pentru prietenia noastră, pe care nici toate valurile istoriei nu pot s-o distrugă. Toți cinci se ridicară în picioare și ciocniră. Vultur-în-Zbor se așeză iară și își aminti descrierea orașului K făcută de Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se dă mângâierea: află, în sfârșit, de la doamna Trahanache pentru cine votează și, triumfător, aleargă să-și exercite - suveranul! - dreptul de a stăpâni prin liber sufraj. Pentru aceea, când se serbează victoria electorală, omul ridică din toată inima-i recunoscătoare toastul lui în sănătatea coanei Joițichii, că e damă bună!”<footnote B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, E.P.L., 1967, p. 51. 49 categorie psihologică a micii burghezii birocratice române” footnote>. B. Elvin explică ridicolul acestui personaj din care mecanismul social
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu totul altfel de dispoziție. „Cui pe cui se scoate”, gândi Noimann. „Probabil”, Își spuse el, „dacă n-aș fi făcut această glumă oarecum macabră, atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic rai și un iad acolo”, murmură el, făcându-i semn din mână chelnerului să mai aducă un rând de halbe. Apoi, calm, apelând de fiecare dată la un toast potrivit cu atmosfera de la masă, Noimann Își expedie spre „destinația finală” haina de la costumul bej, pantalonii și ciorapii, șireturile, maioul, ceasul marca Telus, cărțile de vizită, pașaportul, certificatul de naștere (pe care-l purta de obicei În buzunarul de la piept), o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de șase carate... Mi s-a părut foarte elegant. —Două inele? —Bette, ești incoerentă. De acolo ne-am dus la Per Se, unde tata a reușit chiar să-și Închidă telefonul mobil pe toată durata cinei și să țină un toast destul de drăguț, apoi am mers să ne plimbăm cu trăsura În Central Park și acum suntem Într-un apartament din St. Regis. Trebuia să te sun să-ți spun! Unde, vai, unde dispăruse prietena mea? Penelope, care nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întins un martini gata amestecat, pe care am Început să-l sorb imediat și am dat gata ultima picătură tocmai când masa se umpluse În Întregime cu un grup bizar, cules mai ales din media și politică. Will ținea un toast pentru Charlie Rose, a cărui nouă carte ne adunaserăm cu toții s-o sărbătorim, când singura femeie sub patruzeci de ani În afară de mine se aplecă și-mi spuse: —Cum de te-ai nimerit În chestia asta? —Nepoata lui Will, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
facă acel cont gratuit pe care New York Scoop Îl oferea cititorilor. Atâta vreme cât nimeni nu scotea articolul la imprimantă și nu li-l arăta, eram În siguranță. Cel puțin deocamdată. 12 —Aș vrea să Începem Întâlnirea din seara asta cu un toast pentru Bette, spuse Courtney, ridicându-și cocteilul mojito. Citisem un mesaj pe mobil de la Kelly În care mă ruga politicos (a se citi: Îmi ordona) „să-mi fac apariția“ la premiera filmului „Domnul și doamna Smith“, care era supervizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]