1,724 matches
-
toate fufele de pe centură. Ghinion, Tică, ne-a tăiat calea o mâță neagră, vedea-o-aș călcată de troleibuz, în drum spre tavernă. Și Viorica a zis că i-a ieșit cu lacrimi în cafea. Mă duc diseară și-i toc mărunt pe toți, așa cum toci verdeața pentru rațe, îți dau cu dobândă înapoi. Nu te mai văita ca o curvă ieșită la pensie. Las` că ți-a plăcut când am bătut în geamu` nespălat, mustăceai ca un motan. Și ți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de metal înalt până aproape de tavan, plin cu conserve de tot felul. Scotea câte o cutie și mă întreba: Vrei să mâncăm, să-ți fac o salată? Și, în câteva minute, cu o precizie extraordinară pentru vârsta lui, începea și toca ceapă mărunt-mărunt. Cu conserva aleasă, lua din frigider cartofi fierți, îi tăia felii, punea ulei, oțet, nu știu ce mai punea, dar ieșeau niște salate grozave. Așa era bunicul! Stătea pe un scaun toată ziua în fața casei. Ceva mai încolo avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
poștarii ? Dezamorsarea unor minți încuiate, care cred că a fi vedeta (sau a fi fost) vedeta în România e (sau a fost) doar despre farduri, tocuri și mofturi. Rezultatul ? Va fi același - niște unii vor da share și mă vor toca pe paginile lor atât de mărunt și de meschin și vulgar, încât seară vor adormi fericiți că a mai trecut o zi grozavă în viața lor - au făcut-o praf pe Raduleasca. Cu fi-miu am o joacă, în fiecare
Mihaela Rădulescu, nud pe Facebook by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72027_a_73352]
-
triluri, din duetele macabre, din pasele cantabile și vorbele cu două înțelesuri, deși calitatea vocilor este modestă. Problema filmului o constituie excesul, la un moment dat, mecansimul ororii ajunge să se miște în gol, bărbierul scelerat devine o mașină de tocat precum cea uriașă din pivnița casei prin care trec ciolanele clienților. Istoria își pierde orice logică și alunecă într-un grotesc prins la rîndul său în vertijul morbid, pînă ce bărbierul se oprește la rîndul său ca o mașinărie stricată
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
secția cultură - învățământ - știință. Cei de la Scânteia mi-au sugerat că nu-mi mai trebuie nicio facultate, deci am renunțat la studii. Dar după câțiva ani, și-au dat seama că e nevoie de angajați cu studii superioare și mă tocau în ședințele UTM să îmi termin facultatea. Când s-a nimerit să fie numit un nou ministru la învățământ, profesorul Murgulescu, redactorul-șef al Scânteii i-a trimis în primele zile ale mandatului său o hârtie în care solicita ca
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
fără să plătești (de fapt, te razi singur...), iar patronul unui restaurant, nu tocmai larg la pungă, te tratează, pe cheltuiala lui, cu toate bunătățurile, de frica lumii de apoi. Farsa se dă în vileag, și ziarele încep iar să toace, pînă uită. Moravuri de presă, vechi și noi. Faima se-ncheagă, cu lustrul ei pus peste mizerie. Citește la Teatrul Național, tras în scenă de Ionel Teodoreanu și plătit de Rebreanu, la Maria Filotti i se cedează un spectacol: "Mi-
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Făclia dragostei arde din nou." Nota ironică coboară în derizoriu întreg aparatul informativ care încearcă fie să rezume "viața" într-un ideolect clinic, fie să o romanțeze neinspirat. Și totuși mecanismul se blochează cu acest funcționar impecabil al mașinii de tocat destine, efectul pe care-l produce munca operativă i se înfățișează acum direct, este un film lipsit de imagini, ca o piesă de teatru ascultată la radio, dar nu mai puțin intensă. Viața celor doi, încărcată de acestă tensiune dramatică
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
spun că profesorul Setlacec este un mare iubitor de literatură. A citit foarte mult, cu pasiune, are o bibliotecă impresionantă, de care profit și eu, mereu. Dacă ați ști de câte ori, în ultimii 15-20 de ani, împreună cu profesorul Setlacec, v-am tocat mărunt pe dumneavoastră, scriitorii. Cu prețuire, de multe ori, dar întotodeauna fără îndurare, vă asigur. Ce poate fi mai plăcut decât să vorbești despre literatură? Profesorul Setlacec, pe care - o spun cu un anume orgoliu - îl cunosc și eu, a
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice retorică și simbolistică. Versurile, aparent plate, inerte, puse pe hârtie între paranteze și parcă în treacăt, sunt absolut uimitoare. Realitatea e fărâmițată și tocată de o privire obosită, care proiectează asupra exteriorului obscuritatea și petele unei vieți scurse într-o cameră sumar mobilată: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
cu țuică. Pe mașinile de gătit - cu lemne, cele mai multe - se preparau dulcețurile, șerbeturile, marmeladele, magiunurile, pasta de gutui, o activitate care agita până la epuizare partea femeiească a casei. Gospodine de prima mână produceau conserve la domiciliu, umpleau borcane cu zacuscă, tocau mânătărci, murau ciuperci, într-o întrecere care le antrena onoarea. Soți grijulii aduceau acasă buteliile de porto și gin ale fabricii Zwac din Arad, lichiorurile casei Iuliu Meinl, cutiile de macrouri fabricate la Buftea de un prinț în bunele grații
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi, dacă vrei ca ființa ta să-ți rămână. ce să fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de mine, și mi-am tocat glasul mărunt, de parcă ar fi fost praf pentru adormirea gândacilor. când să mi-l iau înapoi, glasul mi se topise, mai rămăsese din el doar ecoul jelaniilor celor zadarnic executați, atât de mic, de neauzit, că se putea închide într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Aștepți ca unu' să iasă cu ceva, iar dacă nu, e obligatoriu să prăduim câte una din putorile astea patente. Fiindcă, vezi mătăluță, dacă unii știu să-l facă pe ban, alții, cum am fi noi, cunoaștem cum să-l tocăm pe ban. Uite-o pe-asta mică, Atenuța, deja intrată-n viteză; hai s-o punem așa cum trebuie, că păsărica abia așteaptă. Numai că Atena, cu instinctul ei de îmblânzitoare de sub cupola circului, mi ți-i dresează pe două-trei pagini
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. și cu alte ocazii intervențiile în Parlament devin revărsări afective și producții lirice: "și să nu se mai întîmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de zăpadă" (CD, 10.02.2003). Se pot găsi, oricînd, în Parlament, momente poetice: "Așteptările sunt mari, un freamăt pare că se ridică spre cer, asemenea fuioarelor de ceață dintre
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
ce zic, mă întinerea, sincer, mă ducea la vârsta biberonului. Da, așa se făcea: bătrâni de care a prins moartea frică își smulg de pe nas masca de oxigen spre a cere suspendarea președintelui. La țară, unor babe edentate ce tocmai tocau urzici pentru rațe li se cere opinia asupra utilității votului uninominal, asupra fondurilor europene. Surdul satului răspunde la chestionar, mutul îl completează, orbul face lumină în privința stării Constituției și a investițiilor străine. Țața cu coc pune în cui făcălețul, spre
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
s-a aplicat cu succes în mai toate dosarele mari: Patriciu, Becali, Dan Diaconescu. Realitatea și Antenele le-au acordat necondiționat, de la reținere până la eliberarea din arest, statut de victime ale groaznicei dictaturi Băsescu. O dictatură unde odiosul satrap este tocat de dimineața până seara la televizor după refrenul tot răul vine de la Băsescu. O armată impresionantă de jurnaliști și politicieni a pus la bătaie întreg arsenalul cunoscut al manipulării, dirijând opinia publică pe piste false. Din colecția de diversiuni de la
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
îi umfla costurile de producție inutil și ineficient. A murit din cauză că și presa, ca și statul, s-a birocratizat excesiv, iar prețul pe cap de jurnalist a ajuns prea mare în raport cu slaba performanță: prea mulți angajați, prea mult părerism și tocat nimicul, prea puțină informație, prea puțin conținut de calitate. Cotidianul s-a prăbușit în viteză când Cornel Nistorescu l-a transformat într-o România Mare zilnică. Nistorescu însuși a reclamat că a preluat de la cațavenci un dezastru contabil, însă fostul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
trag semnale de alarmă și tot Cornel Nistorescu își târăște ziarul pe tărâmul puturos al invectivei securistoide de tip vadimist. Alți pseudoziariști, ca Mircea Dinescu, reclamă cu maxim tupeu că sunt cenzurați la mitingurile organizate de politicieni pe care îi toacă obsesiv, patologic, la televizor, în deplină libertate. Ei, falșii jurnaliști, vor murdări meseria de gazetar și tot cu ei vom pierde credibilitate. Puținii gazetari onești rătăciți prin presă vor avea de suferit și vor fi priviți ca niște ciudați. Sunt
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
tipicul afacerilor mafiote. Afacerea Ridzi - 2 Mai e doar una dintre ele și un bun pretext să vorbim despre alte metode utilizate în special de televiziunile de știri. Ele au scăpat ieftin, deși sunt complicele ministrului pe care astăzi îl toacă pentru o culpă imputabilă, culmea, și lor. Monica Iacob Ridzi nu-și putea cumpăra imagine pe bani publici dacă televiziunile nu acceptau să-și păcălească telespectatorii. Metodele prin care televiziunile colectează taxele de protecție s-au sofisticat și rafinat. Din
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori murea calul. Ei, și nenea Jănel, cum îi spuneam noi, copchiii, o plecat ca tot flăcăul la oaste. Toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea mătușa o gură brici! Si, din ziua când mama lui nenea Jănel o zis după cum vroia Zoița, o început să-l toace pe nenea Jănel uite așa!... Mărunt-mărunt! „Jănele, dragul mamei. Ar trebui să te însori, că cei de sama ta au și copchii, iar ție nici nu-ți trece prin cap să-ți iei fimeie. Uite că Zoița lui Cocostârc ți-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
putea cărăuși. Si ce ai de gând să faci, mă rog matale? Am să-mi iau un cal frumos...un armăsar, că doar am făcut armata la cavalerie...După aceea, am să caut o căruță, așa cum făcea nenea Jănel. Să toace ca ceasul. Când am să am nevoie să merg undeva...țup în căruță și pe aici ți-i drumul... Stii, Dumitre, că sticleții tăi sunt de soi? Apoi dacă așa stau lucrurile, mă ai tovarăș, băiete. Suntem cam de-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cumva te grăbești, Pâcule? Nu mă grăbesc, dar nici nu am pentru ce sta - a răspuns Pâcu, privind cu înțeles către ulcica goală. Apucă-te de ulcica ceea, Pâcule, că... Că ce, Dumitre? Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Bine zici, Dumitre, pentru că simt așa ca o gâdilitură aici în gâtlej și nu trece decât cu o chicătură de vinișor de aista, care ar fi bun, dar vorba ceea: „Bun vin ai cumătre, dar rar îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știe toată lumea că se află stomacul, nu ficatul. Și într-adevăr simțeam ceva, nu o căldură, simțeam că-mi ghiorăie mațele, pentru că mâncasem la repezeală în ziua aia. Și drama era că mașina nu mai venea, afurisenia, și ăla mă toca la cap. După care a venit argumentul suprem al bivolarului. Bă, tu știi ce sculă am io acum? Că înainte să mă duc la Cratimă Yoga asta, aveam o sculă mai așa... Fugeau cuvintele de el, nu-i venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ne-am ridicat și, în pas alergător, am coborât panta dealului, cu ochii și armele țintă pe Poiana... Inamicul - sigur pe el - nu s-a alarmat decât când am ajuns aproape de casele de sub poala pădurii... Și unde au pornit a toca mitralierele și automatele rușilor!... Ochii mei nu vedeau decât cumpăna fântânii... Mișcarea ostașilor de lângă mine o simțeam fără să-i urmăresc cu privirea... Se mișcau ca un șoim gata să înhațe prada din zbor! Mitralierele făceau legea, forțându-ne să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]