461 matches
-
premolarilor pentru a fi rupte de pețiol înainte de a fi date molarilor cu margini înalte pentru a fi mărunțite în bucăți mici. Koala pot, de asemenea, să păstreze hrana în sacii bucali înainte de a fi gata de mestecat. Molarii parțial tociți ai exemplarelor de vârstă mijlocie sunt optimi pentru ruperea frunzelor în bucățele mici, ceea ce înseamnă o digestie și o absorbție mai eficientă a nutrienților în intestine, care digeră frunzele de eucalipt pentru a furniza majoritatea energiei animalului. Koala regurgitează uneori
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram pe bâjbâite o scară (cu treptele nefiresc de ortogonale), figura unui bătrân cu o redingotă tocită și cu cilindru. Îl văzu și Dee: — Caligari! exclamă el. E și el aici, și În casă la Madame Sosostris, The Famous Clairvoyante! Trebuie să ne grăbim. Iuțirăm pasul și ajunserăm la ușa unei maghernițe, Într-o stradelă nesigur luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nici nu observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că ar fi fost urmașii unor triburi pierdute care ajunseseră până În această parte a Asiei tocmai din bazinul mediteraneean, cu mai bine de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
își fâlfâie vârfurile prea mici sau prea groase, neașteptat de boante sau spectaculos de lungi, etalate pe tarabele de plastic, lemn sau mușama. La capăt, acolo unde privirea caută instinctiv nervura fină a metatarsienelor, înflorește un buchet de unghii murdare, tocite sau pur și simplu lăsate să crească în plata Domnului, ca o grădină în paragină. Doar în metroul parizian mi-a fost dat să mai întâlnesc o asemenea junglă de plante cornoase: triunghiulare, octogonale, zimțate - într-un cuvânt, imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că orice moțiune, fie oricum, o respinge, considerînd-o ca un vot de neîncredere; d-sa dar cere trecerea curat și simplu la ordinea zilii. D. C. A. Rosetti trage sforile d-sale, ele însă fiind, cum se știe, cam prea tocite, votul cerut este obținut numai cu două voturi peste majoritatea reglementară, adică minimă. [28 mai 1881] ["IERI ÎN CAMERĂ... Ieri în Cameră d. Chițu a readus în discuție cestiunea dunăreană suscitată de interpelările de alaltăieri și asupra căreia s-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în expresiile metaforice aflându-se originalitatea și geniul unei limbi. În formarea metaforelor, el studia fantezia, cu „combinațiunile ei multiple”, imaginația creatoare, „concepția poetică” specifică fiecărei națiuni. Poeziei culte îi era atribuită misiunea de a împrospăta aceste metafore lingvistice ades tocite, „gârbovite” prin îndelungă folosire. Numeroase trimiteri la elementul popular se găsesc în monografia Influența orientală asupra limbei și culturei române. Cercetările speciale asupra basmelor (Basmele române...) ori cele asupra datinilor, credințelor, obiceiurilor, legendelor, teatrului popular, adunate în Studii folclorice, sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
cârpa aia uscată bine, făcea un fel de jar și lua foc. Ș-atuncea aprindeai țigara... (simulează cum trage din țigară - n.n.) Și neagra se punea la loc. Aia era chestia de taină. Și, bineînțeles, câteva ace, făcute din sârme tocite bine, găurite cu sticlă pentru urechi, și mai cosea omul câte ceva cu ele. Dar bineînțeles că, dacă te prindea cu astea, te băga la izolare. Dumneavoastră ați fost la izolare? Am căpătat și eu câteva zile de izolare. Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Rurik, întemeietorul de state, împrejurul creației căruia s-au grupat slavismul amenințat în neatârnarea sa dinspre apus. Creștinismul nu-l primiră slavii de la Roma, ci de la rivalul Bizanț, și cei doi apostoli slavi Metodiu și Ciril au avut să lupte tocită viața lor cu dorința de predominare și intoleranța germanilor. Socotind preponderanța culturei și civilizației germanice, desigur slavismul și biserica grecească n-ar fi putut să reziste agresorilor lor dacă providența însăși n-ar fi pus o stavilă puternică și neînlăturabilă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și în urmă visători. Comedia, drama, opera ne mișcă, căci au în ele expresiuni de ale frumuseții. Operetele nu tinde să exprime nimic, ele sunt curat caricatură în personajele și costumurile sale; nici o tendință estetică. Opereta a născut din sufletul tocit și uzat a Parisianului actual, sceptic, i-a trebuit un teatru care să-i deștepte simțurile enervate. Dar el ne înfățișează spiritul îmbătrînit și ar părea natural să aibă un asemenea teatru. Cu noi însă nu este acelaș lucru. Suntem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
covorul cu culori de penaj de papagal, atât de ponosit că i se vedea urzeala, apoi înconjurând soba și intrând în holișorul care dădea în bucătărie, unde poteca își schimba culoarea în cafeniu din cauza linoleului, care fusese în mare parte tocit de picioarele ei cu papuci de culoarea cremenei, ce bătuseră această cale preț de mai bine de zece ani. Își pusese din nou hainele de casă și șalul, astfel că se putea crede că totul revenise la normal; de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mare nouă în San Antonio. Eram acum convins că ceva e în neregulă. Deci credeți că îmi pierd timpul de pomană? Oh, mi se pare că ambele părți au de fapt aceleași idei. Ce se câștigă dacă plimbi aceleași idei tocite? Iei dintr-o parte și pui într-alta, aceeași economie. Nu voise să vorbească cu mine la început, dar de vreme ce nu mă hotărâsem să plec, se lansase în subiect, întâi din pură iritare, iar apoi pentru că voia să spună ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
piață și din când în când în mijlocul admirației resimțite te făcea să fii străbătut de un soi de tristețe, amărăciune sordidă, îngrețoșătoare, atât de bine incorporat era în peisaj. Clopotele stăteau spânzurate asemeni unor vite bătrâne și schilave, verzi și tocite, iar ușile se deschideau spre pâcla densă în care se aflau altarele moarte și albe și imagini hăcuite și zgâriate de topoare, ghimpi, brăzdate de răni negre - unele dintre acestea șocând prin lenjeria feminină zugrăvită pe șoldurile lor, așa zgâriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în casa aceea mă bucuram de ceva mai mult decât de o toleranță călduță. Oare e necesar să vă spun din nou vârsta mea? Când scriu toate acestea sunt un om de patruzeci de ani, cu părul cărunt și fundul tocit, cu o situație financiară solidă și cu perspective la fel de solide, sper, de a nu-mi azvârli cât colo furnizorul meu de arginți, pentru că anul ăsta n-o să fiu apt să intru în echipa de baschet sau pentru că salutul meu milităresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o pătură cadrilată, albastru cu alb. Adam tocmai îl așezase pe Zet pe pieptul ei, aranjându-i cu grijă poziția, chiar sub gâtul Stellei. Cățelușul își întinsese labele din față pe umerii ei, într-un gest protector, parcă. Îi simțea gheruțele tocite. Privea drept în ochii ei cu un amestec de curiozitate și afecțiune, care Stellei i se părea insuportabil de mișcător. Temându-se să nu-i dea lacrimile, tuși și ridică în aer micul animal, simțindu-i fragilitatea scheletului, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cufundată în penumbră. Ceva se rostogoli pe covor, în fața ei, și Alex scoase un mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tu..., cere-i o foaie, de palmares, pentru noi, adică, un fleac, o bancnotă de-o sută... Să văd ce se poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră, consemnul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au mai rămas, În barul unui hotel, atrași de șirul de sticle de Cinzano și Martini și Ballantines și Coca Cola și alte nume necunoscute pe care le vedeți din stradă strălucind Într-o lumină galbenă. Ușa neagră de lemn tocit și lustruit, cu mîner de alamă și cu geam gros pe care scrie cu caractere de mînă Continental, Într-un chenar negru, vă Închide În acea realitate elegantă, bîntuită de o muzică familiară - vocea catifelată și stranie a lui Alison
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alte chestii. Nu-mi e ușor să mă abțin să povestesc ce am văzut În excursia din Cehoslovacia (magazine În care miracolul comerțului funcționează), deși la un moment dat, În toiul unei discuții, cînd frecăm cimentul closetelor cu niște mături tocite, menționez În treacăt episodul de la sfîrșitul verii, ca pe un element exotic care Îmi conferă un anumit statut. Ăștia sîntem noi craiovenii, care avem o cultură comună În acest sens, și uneori la discuții se alătură și alți răcani, care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privire albă, fără iris, e străbătut de un arc electric și, cînd asistenta ajunge trăgînd Într-o seringă conținutul unei fiole, i se aud măselele scrîșnind Înfiorător. I-a legat mîinile de rama de fier a patului cu două curele tocite și i-a strecurat Între dinți o spatulă de lemn, iar acum așteaptă ca sedativul să-și facă efectul. Fenomenul, care și-a schimbat balonzaidul cu un halat alb și și-a vîrÎt coama tapată sub o bonetă, apare și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu tălpi groase, ca să nu poată fi străbătute de așchii ascuțite de metal, halat albastru Încheiat cum se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș tocită. Șapca aia - dar uite că intru În altă poveste și nu vreau - o aveam de la o mătușă a mea de la oraș, care și ea o căpătase de la o cumnată a ei, al cărei soț fusese Într-o vreme ambasador la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească În capătul tocit și răsfrânt al unei pene. Puse apoi unealta jos și ceru o țigară. Câinaru cel tânăr se arăta mereu muncit de probleme filozofice. Nu-i putea ierta nicidecum omului de cultură Foiște că nu-l băgase În seamă când, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în acel context al României s-au obișnuit cu asemenea imagini și trăiri (aceasta este una dintre consecințele cele mai tragice ale «Epocii»), dar în urmă cu 50 de ani Românii nu erau deprinși cu acestea, nu erau așa de „tociți” ori „tăbăciți”. Nimeni nu ar trebui să creadă că poate fi ferit, ca individ ori țară, de asemenea scene, căci este o urmare logică a oricărei dictaturi puse în dificultate de necesitatea rezolvării unor situații („binele” oamenilor devine o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să cadă pradă „ispitelor graiului nostru” (15 febr 1974 Ă 235). Tot ceea ce iubește Cioran supune disprețului. E parcă teama de a se recunoaște în propria ființă. Cândva traduce din Oda lui Eminescu, lovindu-se de neputințele unor limbi prea „tocite” (franceza și engleza) „care nu se potrivesc cu dezabuzarea deopotrivă juvenilă și solemnă a poemului” (6 ianuarie 1971 Ă 431). Recitește Luceafărul, care Ă spune el Ă n-ar avea pereche în toată literatura franceză, apoi exclamă: „Ce limbă avem
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
singură mână (se notează care). Se permite o a doua încercare pentru execuția cu fiecare mână. 5. Se fixează pe masă două foi albe de hârtie (A5), una lângă alta. Subiectul are în fiecare mână câte un creion cu vârful tocit. La semnalul examinatorului, bate simultan cu creioanele pe hârtie imprimând cât mai multe puncte, efectuând mișcările numai din antebraț și încheietura mâinii. Punctele imprimate pot fi plasate oricum, dar nu suprapuse; durata - 15 secunde. Proba nu este reușită dacă diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Vibrații republicane (1973). Depresiv și sceptic în primele poeme, vădind înrâuriri din Al. Macedonski și profesând un baudelairianism apăsat, C. urzește o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile neliniști. Un livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]